ICCJ. Decizia nr. 995/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 995/200.
Dosar nr. 1396/1371/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1520 din 5 noiembrie 2007 Tribunalul Comercial Mureş a admis acţiunea promovată de reclamanta SC C.G. SRL TÂRNĂVENI împotriva pârâtei SC R.E. SRL BUCUREŞTI şi a obligat-o pe pârâtă să restituie în favoarea reclamantei un număr de 218 butelii pentru acetilenă, livrate conform contractului nr. 5710/2006 încheiat între părţi, precum şi să plătească în favoarea reclamantei suma de 8,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea unui număr de 28 de butelii livrate odată cu cantitatea de acetilenă contractată de către societatea apelantă, întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 969 şi urm. C. civ. şi susţinând că obligaţia de restituire a buteliilor rezultă din clauzele cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare. La punctul 5 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 11 aprilie 2006 se prevedea că în cazul în care contractul de livrare de acetilenă nu va fi prelungit sau va fi reziliat înainte de data până la care a fost încheiat, buteliile închiriate vor fi returnate către SC C.G. SA, la cererea acesteia în maxim, 120 zile de la data solicitată.
Prin Decizia nr. 32/A din 17 martie 2008, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Faţă de existenţa contractului de vânzare-cumpărare necontestat de către apelantă şi ţinând seama de clauza înscrisă la pct. 5 din contrat, dar şi de recunoaşterea apelantei privind rezilierea contractului înainte de termenul stabilit prin acest contract, în mod corect prima instanţă a interpretat acţiunea reclamantei ca fiind o acţiune în răspundere contractuală bazată pe dispoziţiile art. 969 C. civ.
Criticile apelantei în sensul că acţiunea reclamantei este o acţiune în revendicare mobiliară apar ca fiind nefondate atâta timp cât apelanta a ajuns în posesia bunurilor solicitate prin acţiune, în baza unui contract ce a constituit titlu valabil la data intrării în posesia lor, nefiind vorba în speţă de o posesie abuzivă, fără existenţa vreunui titlu, obligaţia de restituire rezultând din contract; prin urmare, taxa de timbru stabilită de către prima instanţă respecta dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 147/1996.
Susţinerile apelantei pe fond, în sensul că au fost predaţi mai mulţi recipienţi decât solicită reclamanta, prin acţiunea dedusă judecăţii, sunt, de asemenea, nefondate, atâta timp cât reclamanta, prin actele depuse la dosar, justifică predarea către apelantă a numărului de butelii solicitate, cantitatea de acetilenă livrată apelantei şi numărul de butelii necesar îmbutelierii cantităţii de acetilenă livrată rezultând din facturile depuse la dosar de către reclamantă (f. 29-38), facturi necontestate de către apelantă şi de altfel apelanta semnând de primire pe aceste facturi.
Potrivit dispoziţiilor art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante iar, reclamanta, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, a ales să solicite îndeplinirea obligaţiei stabilite prin contract, respectiv prin clauza cuprinsă la pct. 5 din contract, dovada predării către apelantă a bunurilor solicitate prin acţiune rezultând din actele mai sus menţionate.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, iar pe fondul cauzei, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţele care s-au pronunţat în cauză nu au reţinut situaţia de fapt corectă, motivele reţinute în considerentele hotărârilor atacate fiind străine de natura pricinii, în sensul că au reţinut că „la pct. 5 din contract se prevede ca în cazul în care contractul de livrare de acetilenă nu va fi prelungit sau va fi reziliat înainte de data până la care a fost încheiat, buteliile închiriate vor fi returnate către SC C. SA la cererea acesteia în maxim 120 de zile de la data solicitată", omiţând a se reţine şi continuarea articolului respectiv „dacă returnarea nu se face în condiţiile şi termenele de mai sus, se consideră că buteliile au fost distruse, procedându-se la imputare conform art. 4. Contravaloarea buteliilor distruse se va achita în maxim 15 zile de la constatare".
Se arată astfel că, neţinând cont de toate dispoziţiile art. 5 pct. 5 din contract, instanţa de apel a insistat în aprecieri eronate, în contextul în care formularea art. 5 pct. 5 din contract nu lasă loc de interpretări, nu lasă la aprecierea unei din părţi modalitatea de executare a obligaţiilor, fiind prevăzute cazuri concrete şi soluţii/modalităţi de rezolvare a problemelor ivite la fel de concrete.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a reţinut că „reclamanta prin actele depuse la dosar justifică predarea către apelantă a numărului de butelii solicitate, cantitatea de acetilenă livrată apelantei şi numărul de butelii necesar îmbutelierii cantităţii de acetilenă livrată rezultând din facturile depuse la dosar de către reclamantă (f. 29-38), facturi necontestate de către apelantă şi de altfel, apelanta semnând de primire pe aceste facturi", or, reţinând aceste înscrisuri ca probă în dosar, instanţa nu au observat că aceste facturi au fost emise cu mult înainte de încheierea contractului, interpretând greşit legea cu privire la forţa probantă a acestora şi nereţinând, pe de altă parte, că s-au restituit chiar mai mulţi recipienţi, decât cei solicitaţi de reclamantă prin acţiunea introductivă.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză, în raport de actele dosarului şi de criticile formulate de pârâtă în recurs, se constată următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs, întemeiat de recurentă pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că susţinerile acesteia nu pot fi primite, deoarece acest motiv de modificare vizează doar împrejurarea în care o hotărâre nu este motivată sau cuprinde motive contradictorii, or, în speţă, Decizia curţii de apel nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii şi este motivată, cuprinzând motivele pe care se sprijină, instanţa fiind obligată să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere şi nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi.
Cât priveşte susţinerea ca atare conform căreia instanţele ar fi dat o interpretare eronată clauzei prevăzute la art. 5 pct. 5 din contract, în sensul că acestea au omis să reţină conţinutul clauzei în integritatea ei şi au calificat eronat acţiunea reclamantei ca fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 969 C. civ., când în realitate acţiunea reclamantei este o veritabilă acţiune în revendicare mobiliară, se constată că nu este întemeiată, întrucât instanţele au apreciat judicios că, de vreme ce pârâta a fost de acord cu rezilierea contractului, obligându-se să restituie în favoarea reclamantei buteliile în care a fost expediată acetilena livrată şi nu s-a conformat acestei obligaţii, reclamanta are alegerea să silească cealaltă parte să execute convenţia, când aceasta este cu putinţă, cum a ales reclamanta, respectiv să solicite îndeplinirea obligaţiei asumate prin clauza de la art. 5 pct. 5 din contract, acţiunea reclamantei fiind admisibilă în raport de dispoziţiile art. 969 C. civ.
În ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs formulat de pârâtă, prin invocarea dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este de asemenea nîntemeiat, deoarece hotărârea a avut în vedere dispoziţiile legale aplicabile în cauză şi a stabilit corect în baza probatoriului administrat, contrar susţinerilor recurentei, că reclamanta este îndreptăţită să solicite restituirea buteliilor în discuţie, astfel cum rezultă din facturile aflate la dosar, facturi necontestate de pârâtă şi în această împrejurare, susţinerea recurentei-pârâte, în sensul că ar fi restituit chiar mai mulţi recipienţi decât cei solicitaţi de reclamantă, apare ca fiind evident nefondată.
În consecinţă, reţinându-se că pârâta nu a formulat în recurs niciun motiv întemeiat, care în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la modificarea sau desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca legală şi se va respinge recursul pârâtei, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. R.E. S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 32/A din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 984/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 997/2009. Comercial → |
|---|
