ICCJ. Decizia nr. 719/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 719/2009
Dosar nr. 1110/114/2007
Şedinţa publică din 5 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 2278 bis din 28 septembrie 2007 a admis în parte acţiunea formulată de reclama R.A.M. Buzău în contradictoriu pârâta Asociaţia de proprietari P.T., ambele cu sediul social în Buzău, judeţul Buzău, în sensul că a fost obligată pârâta să repartizeze pe fiecare proprietar sumele rezultate din raportul de expertiză, astfel: 80.780,97 lei contravaloare servicii restante şi 80.780,97 lei penalităţi.
De asemenea a mai fost obligată pârâta şi la plata sumei de 6.376 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în principal, că în baza raporturilor comerciale dintre părţi, reclamanta a prestat servicii de gospodărire comunală şi ulterior a emis facturi de plată, pârâta având obligaţia de a achita contravaloarea lor, respectiv suma de 80.780,97 lei. Achitarea cu întârziere a sumei expuse anterior a generat şi calcularea de penalităţi.
Penalităţile au fost stabilite la un cuantum egal cu cel al debitului, adică la nivelul sumei de 80.780,97 lei, prin aceea că în clauza inserată la capitolul V, art. 35 lit. b) s-a prevăzut că valoarea penalităţilor nu va depăşi cuantumul debitului.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 54 din 17 martie 2008 a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanta R.A.M. Buzău şi pârâta Asociaţia de Proprietari P.T. Buzău împotriva sentinţei nr. 2278 bis din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă toate argumentele expuse de prima instanţă.
Împotriva deciziei nr. 54 din 17 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, au promovat recurs atât reclamanta R.A.M. Buzău cât şi pârâta Asociaţia de Proprietari P.T. Buzău, care au criticat aceiaşi hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.
Recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei atacate în sensul obligării intimatei şi la plata sumei de 55.092,07 lei reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi autorizarea R.A.M. Buzău de a repartiza datoriile pârâtei pe fiecare proprietar din asociaţie.
Recurenta - pârâtă, la rândul său a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei criticate, în sensul de a înlătura obligarea pârâtei să repartizeze pe fiecare proprietar în parte sumele rezultate din raportul de expertiză.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente prin cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente.
Conform cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Asociaţia de Proprietari P.T. Buzău la plata următoarelor sume:
- 80.780,97 lei reprezentând contravaloare servicii restante pentru perioada 30 septembrie 2005 – 31 mai 2006;
- 135.873,04 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru perioada 31 martie 2002 - 30 iunie 2006.
A mai solicitat şi obligarea pârâtei să repartizeze pe fiecare proprietar în parte a sumelor pe blocuri, ce vor rezulta din raportul de expertiză efectuată, în caz contrar autorizarea R.A.M. Buzău, să repartizeze aceste sume potrivit art. 1077 C. civ.
Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil P.M., la care părţile nu au formulat obiecţiuni, a concluzionat că debitul reprezentând contravaloarea serviciilor restante pentru perioada 30 septembrie 2005 – 31 mai 2006 este în sumă de 80.780,97 lei.
Din această perspectivă, a fost dată o corectă interpretare clauzelor contractuale care au guvernat raporturile juridice dintre părţi, şi anume că valoarea penalităţilor nu poate depăşi cuantumul debitului.
Fără putere de tăgadă, rezultă că în contractul de prestări servicii din decembrie 2002, încheiat pe o perioadă de 5 ani, la capitolul V intitulat „Răspunderea contractuală", prin libera lor manifestare de voinţă, părţile au prevăzut la art. 35 lit. b) că întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat, iar valoarea penalităţilor nu va depăşi cuantumul debitului.
Nu poate fi primită critica recurentei - reclamante conform căreia în mod greşit nu au fost acordate şi penalităţi în sumă de 55.092,02 lei, deoarece chiar dacă perioadele serviciilor furnizate şi perioadele de penalităţi de întârziere sunt diferite, totuşi ele aparţin aceleiaşi perioade de 5 ani cât este în executare contractul, operând o interpretare unitară pentru întreg termenul contractului.
Tot corect a fost obligată pârâta Asociaţia de Proprietari P.T. Buzău să repartizeze pe fiecare proprietar sumele rezultate din raportul de expertiză, având în vedere că, reclamanta a chemat în judecată Asociaţia şi nu pe fiecare proprietar în parte.
Mai mult, art. 4 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, expune cu maximă claritate că asociaţia de proprietari are drept scop administrarea şi gestionarea proprietăţii comune care, pe lângă drepturi, impune şi obligaţii pentru toţi proprietarii.
Astfel, asociaţia de proprietari, ca formă de asociere autonomă, de organizare şi de reprezentare a intereselor comune a majorităţii proprietarilor unui condominiu, având personalitate juridică, îi incubă şi obligaţia de a repartiza pe fiecare proprietar sumele de bani reprezentând contravaloarea facturilor şi a penalităţilor aşa cum se regăsesc ele în derularea contractului de prestări servicii prestate de reclamantă.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta R.A.M. Buzău şi de pârâta Asociaţia de Proprietari P.T. Buzău împotriva deciziei nr. 54 din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nicio cerinţă stabilită de prevederile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta R.A.M. Buzău şi de pârâta Asociaţia de Proprietari P.T. Buzău împotriva deciziei nr. 54 din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 717/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 721/2009. Comercial → |
|---|
