ICCJ. Decizia nr. 72/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 72/2009
Dosar nr. 3720/2006
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea precizată ce a format obiectul dosarului nr. 776/COM/2006 al Tribunalului Bihor Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC O.P. SRL Spinuş a acţionat în judecată pe pârâtele Banca R. SA, sucursala Oradea, SC D.C. SRL Bălanca şi M.D.A. în contradictoriu cu care a solicitat, ca prin hotărâre judecătorească să se constate şi să se dispună următoarele:
- nulitatea absolută a contractului de ipotecă încheiat între reclamantă SC C.P. SRL Spinuş şi Banca R. SA, sucursala Oradea;
- radierea înscrierilor din C.F.N.D.F. nr. 16 Nojorid a înscrisurilor cu privire la ipoteca înscrisă sub CI în favoarea SC D.C. SRL Bălanca pentru suma de 40.000 Euro, cu dobânzi, costuri aferente, interdicţie de înstrăinare şi grevare, respectiv revenirea la situaţia anterioară;
- nulitatea absolută a procesului-verbal de licitaţie nr. 240 din 13 mai 2005;
- radierea din C.F.N.D.F. 16 Nojorid a SC D.C. SRL Bălanca de sub B 6 cu constatarea nulităţii actului de adjudecare la licitaţie nr. 245206 şi a încheierii de întabulare nr. 16547/2005;
- obligarea pârâtei de a-i lăsa reclamantei în deplină proprietate şi posesie terenul împreună cu toate construcţiile, constând în hală industrială, depozit hală, rezervor subteran cu o suprafaţă construită la sol de 1623 mp, teren total de 2872 mp înscris în C.F.N.D.F. 16 Nojorid cu nr. cadastral al parcelei 16. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.
În cursul soluţionării cauzei la instanţa de fond, pârâta SC Banca R. SA, sucursala Oradea, a invocat excepţia prescrierii dreptului material la acţiune al reclamantei şi pe fondul cauzei a solicitat să se respingă acţiunea introductivă la instanţă, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa comercială nr. 585/COM/2006 din 14 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bihor Oradea, secţia comercială şi de contencios-administrativ şi fiscal, excepţia invocată a fost respinsă, fiind de asemenea respinsă şi acţiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei SC D.G. SRL Bălanca.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că între reclamantă în calitate de împrumutat şi bancă în calitate de împrumutător s-a încheiat contractul de credit bancar, linie de credit nr. 05020193 din 23 mai 2002, pentru suma de 40.000 Euro pe o perioadă de 6 luni, contract valabil încheiat, anterior acordării căruia întocmindu-se documente preliminare legale, cu semnătura olografă inclusiv a asociatului unic al societăţii.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că întrucât societatea împrumutată nu şi-a onorat obligaţiile contractuale asumate, banca împrumutătoare a procedat la executare silită, încât acţiunea reclamantei s-a respins pentru nerespectarea contractului menţionat.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios-administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 27/2007 A/C din 27 martie 2007, reţinându-se că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este corectă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi i-a adus următoarele critici:
- hotărârea recurată a reluat automat aspectele privind calitatea administratorului unic de administrator şi calitatea de administrator a numite M.D.A., dând pe de altă parte o interpretare greşită contractului de mandat;
- nu s-a ţinut cont în hotărârea recurată că Banca R., căreia i s-a cerut sprijinul în obţinerea unui fond de rulment mai mare de 35.000 Euro, a refuzat mărirea plafonului şi a propus administratorului P.D. încheierea unei noi linii de credit având ca garanţie imobilul din Nojorid, fără aprobarea asociatului unic S.F. şi în absenţa consimţământului titularului dreptului de proprietate asupra imobilului la semnarea actului autentic de constituire a ipotecii;
- nu a ţinut seama de faptul că asupra contractului de garanţie imobiliară grevează nulitatea absolută, cu atât mai mult cu cât asociatul unic a semnat biletul la ordin în valoare de 40.000 Euro în numele societăţii drept garanţie pentru credit, sens în care s-a pronunţat atât literatura de specialitate clasică cât şi cea recentă. A precizat că înţelege să invoce înscrierea în fals a semnăturii administratorului P.D.
Recursul reclamantei este nefondat.
Critica de nelegalitate din recurs vizând motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii nu este întemeiată.
Hotărârea instanţei de apel este corect motivată, la pronunţarea acesteia instanţa de apel a reţinut argumente de logică juridică întemeiate pe texte de lege. A fost verificată atât legalitatea cât şi temeinicia hotărârii primei instanţe.
S-a reţinut astfel corect că ipoteca la linia de credit de 40.000 Euro s-a constituit de către titularul dreptului real, adică persoana juridică SC O.P. SRL al cărei consimţământ a fost dat în mod valabil prin semnătura administratorului său cu plenitudinea puterilor de administrare şi reprezentare, raportat la prevederile art. 75 şi art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. În hotărârea sa instanţa de apel a reţinut că în condiţiile în care atât biletul la ordin emis pentru garantarea liniei de credit cât şi cel emis pentru garantarea dobânzilor fiind semnate atât de asociatul unic cât şi de administrator, scot din discuţie ipoteza lipsei consimţământului, respectiv a nulităţii actelor încheiate.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., când instanţa interpretând în mod greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. In speţă actele juridice avute în vedere de instanţele anterioare au fost contractul de ipotecă, contractele de credit, actele adiţionale la a cestea, actele de eşalonare, ori recurenta reclamantă nu a precizat concret în ce constă schimbarea naturii ori înţelesului acestora.
Toate aceste acte valabil încheiate de părţi au fost corect interpretate şi au condus la concluzia culpei reclamantei în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale ce a determinat respingerea apelului acestuia.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii este de asemenea nefondat.
Prin hotărârea recurată, instanţa de apel a făcut aplicarea întocmai a prevederilor legale; a reţinut corect că în temeiul art. 70 din Legea nr. 31/1990 toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate a societăţii se vor face de administratori.
În ce priveşte referirea la înscrierea în fals, cum recurenta nu a contestat în nici o formă actele de executare efectuate în baza contractului de credit nu se poate deduce că recurenta nu a recunoscut valabilitatea semnăturii administratorului pe acest contract ori pe celelalte documente subsecvente.
În aceste împrejurări şi făcând aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei fiind neîntemeiat se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.P. SRL Spinuş împotriva deciziei nr. 27/2007-A/C din 27 martie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 71/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 73/2009. Comercial → |
|---|
