ICCJ. Decizia nr. 82/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 82/2009
Dosar nr. 2350/97/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2550 din 18 decembrie 2007 a admis acţiunea reclamantei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, şi a obligat pârâta C.N.A. H. SA Petroşani la plata sumei de 637.102,16 Ron, penalităţi pentru plata cu întârziere a Tarifelor Orare de utilizare a vagoanelor, cu 9562 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că între părţi s-a încheiat convenţia de încărcare-descărcare nr. 4/2/24/2004, în temeiul căreia reclamanta a asigurat pârâtei vagoane goale pentru transport, iar conform art. 27 din convenţie, plata tarifului de utilizare urma să facă până la 5 ale lunii, pentru luna expirată, în baza facturilor emise de Centrul Comercial Deva şi conform proceselor verbale dintre părţi.
Prin art. 28 din convenţie s-au prevăzut penalităţi de întârziere de 0,1 % pentru nerespectarea termenului de plată de 3 zile de la primirea facturilor.
S-a mai reţinut că pârâta a achitat cu întârziere facturile, după cum a recunoscut la punctajul încheiat la 31 mai 2005, astfel că datorează penalităţile de întârziere solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 69/A din 23 mai 2008 a admis apelul a schimbat în tot sentinţa atacată şi a respins acţiunea, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 4782,77 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că greşit a fost obligată pârâta la plata de penalităţi de întârziere întrucât:
- prin punctajul încheiat de părţi la 31 mai 2005, s-a convenit pe lângă stingerea obligaţiilor principale prin compensare şi a celor accesorii, respectiv penalităţile de întârziere;
- reclamanta nu a făcut dovada comunicării facturilor privind plata TOU cu borderouri, astfel că prin neîndeplinirea acestei obligaţii, penalităţile prevăzute de art. 28 din convenţie nu sunt aplicabile;
- factura 5282752/19 decembrie 2004 a mai făcut obiectul unei judecăţi, în care pretenţiile reclamantei s-au respins.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
-greşit instanţa de apel a reţinut convenţia pârâtelor privind ştergerea penalităţilor de întârziere prin punctajul din 31 mai 2005. Prin acest punctaj s-a convenit numai asupra valorii datoriei intimatei la acel moment de 84 miliarde fără a se stabili un termen de plată şi cu atât mai puţin o compensare;
- a făcut dovada comunicării atât a facturilor privitoare la orele de utilizare cât şi a penalităţilor de întârziere, cu confirmări de primire;
- factura 5282752/2004 nu face obiectul prezentei acţiuni după cum rezultă din petitul acţiunii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta-intimată a cerut respingerea recursului întrucât întemeiat instanţa de apel a reţinut necomunicarea facturilor. Confirmările de primire privind comunicarea facturilor nu conţin date esenţiale, obligatorii cu privire la data comunicării şi nu există data poştei.
Recursul este întemeiat, întrucât:
Prin acţiune reclamanta, S.N.T.F.M. SA a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 637.102,16 lei, penalităţi pentru plata cu întârziere a Tarifelor Orare de utilizare a vagoanelor, calculate pe lunile ianuarie, martie, aprilie şi mai 2004.
Prin punctajul efectuat de părţi la 31 mai 2005 (fila 123 fond) cu nr. 9-4-2/453 s-au stabilit valoarea facturilor emise pentru taxe transport în perioada 2004, până în 16 mai, care se ridică la 71.180.982.755 lei, şi valorile acceptate pe fiecare factură de pârâtă, care însumează 66.511.307.228 lei.
Acest punctaj reprezintă o evidenţă contabilă, asupra pretenţiilor reclamantei şi a sumelor acceptate şi nu cuprinde nici o menţiune privind compensarea datoriilor pârâtei şi renunţarea reclamantei la plata de penalităţi pentru plata cu întârziere a facturilor cuprinse în punctaj, astfel că reţinerile instanţei de apel în sensul că reclamanta a convenit să stingă datoriile pentru penalităţi nu-şi au susţinere în probele dosarului.
Este criticabilă şi reţinerea instanţei în sensul că nu sunt suficiente dovezile depuse la dosar, comunicări cu confirmare de primire, privind facturile pentru plata penalităţilor pretinse prin acţiune, ci trebuia să se facă şi dovada comunicării facturilor privind plata TOU a vagoanelor. Aceste probe invocate de instanţă, exced obiectului cauzei, care priveşte plata de penalităţi.
Pe de altă parte prin exprimarea poziţiei referitor la fiecare din aceste facturi, prin punctajul din 31 mai 2005, rezultă că pârâta primise aceste facturi.
Sunt fără temei şi reţinerile instanţei de apel privind autoritatea lucrului judecat privind penalităţile de întârziere pretinse de reclamantă prin factura nr. 5282752 din 19 decembrie 2004, întrucât sentinţa Tribunalului Hunedoara nr. 17/2006, priveşte achitarea cu întârziere a TOU aferent lunii noiembrie 2003, iar numărul corect al facturii este 5283752/2004.
Ca urmare, cererea reclamantei pentru plata penalităţilor de întârziere în plata facturilor aferente, prestaţiilor efectuate este întemeiată, astfel că hotărârea instanţei de apel de exonerare a pârâtei de răspundere nu-şi are temei.
Aşa fiind, recursul urmează să fie admis, hotărârea atacată să fie modificată în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei Tribunalului Hunedoara nr. 2550/CA din 18 decembrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamant S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, împotriva deciziei comerciale nr. 69/A din 23 mai 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Modifică Decizia şi respinge apelul declarat de pârâta C.N.A. H. SA, E.P.C. VALEA JIULUI împotriva sentinţei civile nr. 25 50/CA din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 86/2009. Comercial → |
|---|
