ICCJ. Decizia nr. 735/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 735/2009
Dosar nr. 10470/99/2005
Şedinţa publică din 5 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, secţia comercială, prin sentinţa nr. 590/E din 21 martie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.I. SRL împotriva pârâtei SC M.M. SA, ambele cu sediul social în Iaşi, judeţul Iaşi, în sensul că a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 115.557,45 euro sau contravaloarea în lei la data efectuării plăţii.
A mai fost obligată pârâta către reclamantă şi la plata sumei de 54.625,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în principal că din înscrisurile depuse şi concluziile raportului de expertiză contabilă, reclamanta a achitat pârâtei în avans, suma totală de 123.747,66 euro, sumă pentru care pârâta nu a făcut dovada livrării bunurilor, nefiind întocmite facturi de livrare.
S-a mai stabilit că valoarea comisionului la facturile emise de reclamantă este de 41.417,85 euro, astfel cum s-a prevăzut în contractul încheiat de părţi.
Pârâta nu a făcut dovada livrării mărfurilor achitate în avans, chiar a refuzat să pună la dispoziţia expertului actele contabile din care ar fi rezultat îndeplinirea obligaţiilor sale şi nici nu a răspuns la interogatoriu, ceea ce poate fi considerat o recunoaştere a pretenţiilor reclamantei.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 4 din 4 februarie 2008 a respins apelul declarat de apelanta SC M.M. SA împotriva sentinţei civile nr. 590/E din 21 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia comercială, fiind preluate în esenţă argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 4 din 4 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a promovat recurs pârâta SC M.M. SA care a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţa şi-a depăşit limitele investirii atunci când a reţinut că, respectiv contractul de comision din 2003 ar fi o prelungire a primului contract din 2002, în condiţiile în care acest contract nu făcea obiectul acţiunii.
De asemenea, instanţa de apel a făcut referire numai la expertiza contabilă realizată la fond, ignorând-o pe cea din apel, asupra căreia a dat o motivare ambiguă, acţiunea formulată s-a făcut cu încălcarea art. 7201 C. proc. civ. şi nu există motivări vizând plata sumei de 91.000 euro precum şi a comisionului aferent de 24.557 euro.
În final, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune a reclamantei.
Intimata - reclamantă a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Aşa cum apare din verificarea cererii de chemare în judecată, reclamanta SC A.I. SRL a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 115.557,45 euro, compusă din 91.000 euro reprezentând avans pentru care nu s-a livrat marfa corespunzătoare şi 24.007 euro reprezentând comisionul de 5% cuvenit tranzacţiei.
Reclamanta a respectat dispoziţiile legale imperative care se regăsesc în art. 7201 C. proc. civ., prin aceea că a încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Relevanţă în acest sens o au notificările pe care reclamanta le-a transmis la 21 mai 2003 şi 23 iunie 2003, din al căror conţinut apare fără echivoc că pârâtei i-au fost comunicate în scris pretenţiile şi temeiul lor legal, precum şi actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Mai mult, în partea finală a notificării din 2003 transmisă prin BEJ B.G., a fost făcută menţiunea că aceasta reprezintă procedura de conciliere, premergătoare cererii de chemare în judecată, având ca scop recuperarea pagubelor.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, în deplină concordanţă cu toate clauzele contractuale stipulate de părţi prin contractul de comision din 20 februarie 2002, care a fost prelungit prin contractul de comision din 21 ianuarie 2003.
Atât în baza rolului activ, consacrat de art. 129 C. proc. civ., dar şi la cererea părţilor, cu respectarea în egală măsură a dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, a fost administrată în faza procesuală a fondului şi a apelului, proba cu expertiză contabilă.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a apreciat că raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil A.G. corespunde exigenţelor şi raţiunilor pentru care a fost încuviinţat, iar răspunsurile sale la obiectivele fixate având la bază verificarea întregii documentaţii în materie.
Deşi prin încheierea din 3 septembrie 2007, în apel, a fost admisă cererea pârâtei SC M.M. SA de efectuare a unei expertize contabile, de expert D.F., totuşi, nu au fost reţinute concluziile sale, fiind oferite răspunsuri care aveau la bază interpretarea situaţiei de fapt, împrejurare care excede atribuţiile expertului.
Nici critica vizând prescripţia dreptului la acţiune a reclamantei, nu este justificată, recurenta susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra ei.
Apare cât se poate de evident că asupra acestui aspect a fost acordată o atenţie sporită, motivându-se de instanţă că faţă de data introducerii acţiunii, 9 noiembrie 2005, excepţia invocată este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.M. SA împotriva deciziei nr. 4 din 4 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.M. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 4 din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 727/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 736/2009. Comercial → |
|---|
