ICCJ. Decizia nr. 749/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 749/2009
Dosar nr. 41336/3/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 noiembrie 2006 reclamantul J.V. a chemat în judecată pe pârâta SC F.C.R. SA solicitând să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 21 august 2006 prin care s-a decis eliminarea din cuprinsul actului constitutiv al societăţii a textului alin. (2) din art. 13.1, cu consecinţa radierii acestei hotărâri din Registrul Comerţului, precum şi anularea actului adiţional la actul constitutiv al societăţii pârâte aprobat prin hotărârea A.G.A. atacată, publicat în M. Of. al României nr. 3567/10.11.2006.
Prin sentinţa comercială nr. 10114 din 18 septembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul J.V. domiciliat în Elveţia, Geneva, cu domiciliul ales la SCA Z.R.P., în Bucureşti, sector 2, împotriva pârâtei SC F.C.R. SA cu sediul în Bucureşti, sector 1, şi a obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin hotărârea din 21 august 2006 a acţionarilor societăţii pârâte, a cărei constatare a nulităţii se solicită prin acţiunea dedusă judecăţi s-a aprobat eliminarea dispoziţiilor art. 13.1 alin. (2) din actul constitutiv.
Actul constitutiv al SC F.C.R. SA în forma dinainte de modificarea adusă prin hotărârile adoptate la adunarea acţionarilor din 21 august 2006 prevedea la art. 13.1 alin. (2) că „Fiecare acţionar fondator al societăţii are un drept de veto cu privire la modificarea qvorumului de prezenţă şi a celui decizional, astfel cum sunt menţionate la alin. (1) de mai sus, precum şi cu privire la modificarea dispoziţiilor art. 3.6 din actul constitutiv. Aprobarea unor astfel de hotărâri se va face cu votul „pentru" a tuturor acţionarilor fondatori ai societăţii".
Alin. (1) al aceluiaşi articol prevedea că „Adunarea generală ordinară şi cea extraordinară sunt constituite valabil şi pot lua hotărâri dacă la prima şi următoarele convocări acţionarii prezenţi sau reprezentaţi, numai de alţi acţionari ori de soţul, ascendentul, descendentul şi/sau colateralul până la gradul 2 inclusiv al acţionarului respectiv ori de către o persoană afiliată astfel cum este definită la art. 10.2 alin. (3) din actul constitutiv, prin procură specială, deţin 85% din capitalul social. Hotărârile sunt valabile cu 95% din capitalul social reprezentat în adunare, dacă legea sau actul constitutiv nu impun o altă majoritate mai mare".
Sub aspectul convocării la A.G.E.A. din data de 21 august 2006 în cauză s-a reţinut că au fost respectate atât dispoziţiile legale cât şi prevederile art. 12 din actul constitutiv al societăţii.
Referitor la qvorumul şedinţei, din procesul - verbal al adunării rezultă prezenţa acţionarilor care deţin 99,98082% din capitalul social al societăţii, iar hotărârea privind eliminarea art. 13.1 alin. (2) din actul constitutiv a fost adoptată cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, fiind astfel respectate dispoziţiile legale cât şi cele prevăzute la art. 13.1 din actul constitutiv.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 27 din 28 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant J.V. împotriva sentinţei comerciale nr. 10114 din 18 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a obligat apelanta la plata către intimata SC F.C.R. SA a sumei de 500 ron reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat conform chitanţei din 12 decembrie 2007).
Instanţa de apel a reţinut că interpretarea apelantului privind art. 13 din actul constitutiv este eronată, întrucât trebuie avut în vedere alin. (1) al art. 13 care prevede un qvorum de 95% din capitalul social pentru modificarea actului constitutiv, qvorum ce a fost îndeplinit la adunarea generală din 21 august 2006 (99,98%, conform procesului - verbal), în actul constitutiv nefiind prevăzută unanimitatea pentru luarea hotărârilor.
Ceea ce susţine reclamantul că este voinţa societăţii, este de fapt voinţa sa, care reprezintă foarte puţin din capitalul social.
Dreptul de veto asigurat fondatorilor nu este o categorie de vot reglementată de Legea nr. 31/1990, care să nu poată fi modificat iar în ceea ce priveşte fondatorii Legea nr. 31/1990, republicată, reglementează anumite condiţii pe care trebuie să le îndeplinească aceştia, fără a avea anumite drepturi în plus faţă de ceilalţi acţionari.
Prin cererea de recurs formulată, reclamantul J.V. a susţinut netemeinicia şi nelegalitatea deciziei recurate, motivat de faptul că motivarea instanţei privind inexistenţa condiţiei unanimităţii pentru adoptarea hotărârilor este străină de cauză, întrucât prin acţiunea în anulare formulată nu s-a susţinut încălcarea unei astfel de condiţii pentru adoptarea hotărârilor.
Modificarea clauzei nu era condiţionată de acordul unanim al acţionarilor, ci de acordul unanim al fondatorilor semnatari ai actului constitutiv.
Clauza privind dreptul de veto acordă un avantaj fondatorilor, un drept intangibil, recunoscut printr-un act juridic supus dispoziţiilor art. 969 C. civ. Eliminarea dreptului de veto fără acordul fondatorilor înseamnă lipsirea de dreptul de a mai decide aprobarea hotărârilor avute în vedere.
Instanţa nu a avut în vedere specificitatea dreptului recunoscut de art. 13.1 alin. (2) din actul constitutiv al societăţii, analiza limitându-se la verificarea îndeplinirii condiţiilor de cvorum şi majoritate cerute de lege pentru adoptarea unei hotărâri A.G.A. a asociaţilor.
Faptul că acţionării au votat cu cvorumul şi majoritatea cerută de lege nu înseamnă şi că scopul urmărit de acţionari prin adoptarea acestei hotărâri a fost cel recunoscut de lege, respectiv formarea voinţei societăţii pentru realizarea intereselor acesteia.
Instanţa a omis să analizeze aspectele specifice abuzului de drept, limitându-se la a verifica majoritatea întrunită pentru adoptarea hotărârii, iar nu dacă scopul adoptării hotărârii A.G.A. independent de majoritatea cu care a fost adoptată, a fost cel stabilit de lege.
Temeiul de drept indicat de recurent îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea din 21 august 2006 a A.G.E.A. SC F.C.R. SA este legală, fiind luată cu respectarea legii şi a actului constitutiv.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivul invocat de recurent, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situaţia prevăzută de dispoziţia invocată.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. duce la modificarea sau casarea unei hotărâri, atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Potrivit temeiului de drept pe care şi-a întemeiat recursul J.V. rezultă că motivul de nelegalitate priveşte controlul legalităţii deciziei pronunţate de instanţa de apel şi nu judecata fondului, întrucât recurentul nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, beneficiind deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Înalta Curte analizând Decizia recurată sub aspectul legalităţii constată că în mod corect s-a reţinut că în cadrul A.G.A. SC F.C.R. SA a fost adoptată hotărârea A.G.A. din 21 august 2006 prin care s-a aprobat eliminarea dispoziţiilor articolului 13.1 alin. (2) din actul constitutiv.
Potrivit art. 13 alin. (1) „Adunarea generală şi extraordinară sunt constituite valabil şi pot lua hotărâri dacă la prima şi următoarele convocări acţionarii prezenţi sau reprezentaţi prin procură specială deţin 85% din capitalul social".
Hotărârile sunt valabile cu 95% din capitalul social reprezentat la adunare.
Conform art. 13.1 alin. (2) din actul constitutiv „fiecare acţionar fondator al societăţii are un drept de veto cu privire la modificarea cvorumului de prezenţă şi a celui decizional", astfel cum sunt menţionate la alin. (1).
Aprobarea unor astfel de hotărâri se va face cu votul tuturor acţionarilor fondatori ai societăţii.
Eliminarea alin. (2) din actul constitutiv s-a făcut prin voinţa A.G.A., conform hotărârii din 21 august 2006.
Astfel, nu s-a produs niciun abuz de drept în cadrul adunării generale, ci dimpotrivă, dat fiind cvorumul cu care s-a adoptat hotărârea A.G.A. din 21 august 2006, în acord cu actul constitutiv al societăţii, rezultă că aceasta a fost voinţa acţionarilor.
Exercitarea dreptului de vot şi adoptarea unei hotărâri de modificare a actului constitutiv al societăţii, cu votul „pentru" al unanimităţii acţionarilor prezenţi la adunarea generală legal convocată, în prezenţa acţionarilor reprezentând 99,98082% din capitalul social, nu poate să reprezinte un abuz de drept al acţionarilor majoritari.
Pentru aceste considerente, Decizia Curţii este temeinică şi legală, cu interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din actul constitutiv al societăţii.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamantul J.V. împotriva deciziei comerciale nr. 27 din 28 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul J.V., împotriva deciziei comerciale nr. 27 din 28 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 736/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 772/2009. Comercial → |
|---|
