ICCJ. Decizia nr. 772/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 772/2009
Dosar nr. 235/84/2006
Şedinţa publică din 9 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Sălaj reclamanţii O.N. şi O.F. au chemat în judecată pe pârâtul I.G. pentru a se dispune rezoluţiunea contractului convenţie încheiat între părţi la data de 27 ianuarie 2003 pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către pârâtul I.G. şi restabilirea situaţiei anterioare încheierii acestui contract prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.932.856.436 rol, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanţii şi-au extins acţiunea şi asupra pârâţilor I.A., I.A.G. şi SC A.S. SA Zalău, având în vedere că obiectul litigiului priveşte şi determinarea valorii acţiunilor (care au fost între timp înstrăinate, iar I.A., este parte contractantă, chiar dacă nu a semnat actul).
În motivarea acţiunii se susţine în esenţă că pârâtul I.G. nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale după achiziţionarea acţiunilor de la SC G.I. SA Piteşti, SC C.N.C.D. Piteşti şi SC A.D. SA Mioveni (pe care acestea le deţineau la SC A.S. SA), obligaţia principală constând, în opinia reclamanţilor, în aceea de a le fi cesionate 50 % din întregul pachet de acţiuni cumpărate în nume propriu de către pârât. Mai arată că înţelegerea părţilor a fost aceea ca reclamanţii să contribuie cu bani la cumpărarea de acţiuni iar această prestaţie a lor a avut drept cauză contraprestaţia pârâtului ca după ce va deveni proprietar al acţiunilor să le cesioneze 50 % din acţiunile achiziţionate cu banii lor.
Cât priveşte îndeplinirea propriei obligaţii, reclamanţii arată că au plătit pârâtului mai multe sume băneşti, respectiv suma de 242.037.765 lei, în numerar în data de 1 octombrie 2002, ocazie cu care s-a plătit avansul la SC G.I. SA Piteşti, şi apoi, eşalonat, prin ordine de plată emise în perioada 21 ianuarie 2003 – 24 iunie 2003.
Prin întâmpinare, pârâţii s-au apărat în primul rând, invocând nulitatea absolută a contractului - convenţie din data de 27 ianuarie 2003 care în realitate este o înţelegere în familia I. şi familia O. însă nu este semnat de către toate părţile contractante, mai precis pârâta I.A., care nici nu a fost de faţă la încheierea convenţiei şi ca atare lipseşte consimţământul acesteia.
În al doilea rând, se arată că părţile au stipulat în mod expres că „prezentul contract – convenţie va fi legalizat la notariat" ceea ce înseamnă că executarea sa este supusă unei condiţii, până atunci putând fi considerat ca un simplu proiect de contract.
În al treilea rând, din clauzele contractuale nu rezultă că are natura juridică a unui contract de vânzare - cumpărare de acţiuni, deoarece stipulează expresis verbis că pârâtul I.G. va cumpăra acţiunile în nume propriu iar acesta din urmă nu s-a obligat la rândul său să revândă o parte din acţiuni sau să le cesioneze cu titlu gratuit către reclamanţi.
În altă ordine de idei, pârâţii susţin că nici pe fond acţiunea promovată de reclamanţi nu ar fi întemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 1825 din 14 septembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 235/84/2006, Tribunalul Sălaj a respins acţiunea formulată de reclamanţii O.N. şi O.F. împotriva pârâţilor I.G., I.A.G., I.A. şi SC A.S.D. SA Zalău. Reclamanţii au fost obligaţi să plătească pârâtului I.G. 4.570 lei, iar pârâţilor I.A.G., I.A. şi SC A.S. SA Zalău suma de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că la 27 ianuarie 2003 între familiile I.G. şi I.A., pe de o parte, şi O.N. şi O.F., pe de altă parte, s-a încheiat un act sub semnătură privată denumit „contract – convenţie" în vederea cumpărării unui număr de 75.089 acţiuni în valoare de 2.156.856.436 lei pe care SC G.I. SA Piteşti le deţinea la SC A.S.D. SA Zalău. Convenţia a fost semnată din partea familiei I. doar de pârâtul I.G., părţile stabilind contribuţia fiecărei familii la cumpărarea acţiunilor, menţionându-se că acţiunile vor fi cumpărate de I.G., acesta fiind obligat să efectueze şi menţiunile în registrul comerţului şi Registrul acţionarilor. În convenţie nu s-a prevăzut cum va preda familia O. suma de 1.736.856.436 lei către I.G. şi ce se va întâmpla cu acţiunile cumpărate pe numele pârâtului I.G. Referitor la aceeaşi convenţie instanţa de fond a precizat că există clauze care se referă la recuperarea sumelor, la cumpărarea unor viitoare acţiuni de la SC A.D. SA Piteşti la cota de participare de 50 % pentru fiecare parte contractantă, etc., clauze care, în opinia instanţei, nu au legătură cu obiectul şi executarea contractului.
Anterior încheierii acestei convenţii familia I. a vândut familiei O. un apartament în Zalău. Se mai motivează că în baza înscrisurilor existente la dosar nu s-a putut stabili cum au fost executate obligaţiile de plată rezultând din cele două convenţii de către familia O. însă instanţa indică patru ordine de plată în valoare totală de 1.022.000.000 lei reprezentând transferul de sume de la O. la I.
La data încheierii convenţiei, 27 ianuarie 2003, pârâtul I.G. achiziţionase deja întregul pachet de acţiuni de la SC G.I. SA Piteşti în baza contractului din 24 septembrie 2002, moment în care a achitat cu suma de 647.056.930 lei cu titlu de avans, folosind în acelaşi scop suma de 1.495.000.000 lei primită de la O.N.
Referitor la plăţile menţionate anterior instanţa a reţinut că la data convenţiei dintre părţi, pârâtul I.G. a finalizat cumpărarea de acţiuni de la SC G.I. SA Piteşti. Pârâtul susţine că a fost vorba doar de un împrumut în virtutea relaţiilor de rudenie, O.F. fiind soră cu I.A.
În raport de starea de fapt reţinută, instanţa de fond a concluzionat că pârâtul nu a avut interesul şi voinţa reală de a vinde o parte din acţiunile achiziţionate ci doar de a obţine sprijinul familiei O. pentru a cumpăra acţiuni şi de la alte două societăţi acţionare la SC A.S.D. SA Zalău, în baza unor contracte încheiate anterior, iar reclamantul O. a avut o falsă reprezentare cu privire la dobândirea de către acesta a 50 % din acţiunile cumpărare de I.
În timpul procesului pârâtul a recunoscut o parte din sumă şi a făcut oferă reală de plată la nivelul sumei de 1.218.000.000 lei pe care reclamantul a încasat-o la 3 ianuarie 2007.
Cererea privind rezoluţiunea contractului s-a apreciat că este nefondată motivându-se că lipseşte acordul de voinţă al părţilor cu o privire la obligaţiile reciproce că nu există acord asupra identităţii obiectului, actul sub semnătură privată apărând mai degrabă ca un proiect de contract sau o scrisoare de intenţie şi contractul nu are clauze exprese de vânzare - cumpărare sau de cesiune de acţiuni. De aceea, în opinia Tribunalului reclamanţii nu pot pretinde că pârâtul I.G. nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile asumate ca să justifice apoi cererea de rezoluţie a contractului. În plus se arată că reclamanţii, la rândul lor, nu au dovedit că şi-au îndeplinit propria obligaţie, aceea de a contribui cu suma totală de 1.736.856.436 lei.
În cauză ar putea fi pusă doar problema nulităţii sau anulării actului pe temeiul plăţii nedatorate sau a îmbogăţirii fără justă cauză, temeiuri juridice care nu au fost invocate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii precizate, respectiv să se dispună rezoluţiunea contractului – convenţie din 27 ianuarie 2003 şi restabilirea situaţiei anterioare, să fie obligat intimatul la restituirea sumei de 71.485,6436 ron, la dobândă comercială asupra sumei de 193.285,6436 ron calculate de la data virării efective a sumelor de bani până la data introducerii acţiunii, obligarea la plata beneficiului nerealizat ce constă în diferenţa dintre valoarea de piaţă a acţiunilor SC A.S. SA la 27 ianuarie 2003 şi valoarea de piaţă a acestor acţiuni la data introducerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 23 din 8 februarie 2008, a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat sentinţa instanţei de fond în sensul că:
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor I.G. I.A.
Dispune rezoluţiunea contractului – convenţie intervenit între părţi la data de 27 ianuarie 2003.
Obligă pârâţii să restituie reclamanţilor suma de 472.818.671 lei, cu dobânda legală calculată de la data de 20 ianuarie 2006 şi până la achitarea integrală a sumei.
Respinge cererea formulată împotriva pârâţilor I.A.G. şi SC A.S. SA Zalău.
Respinge cererea privind plata despăgubirilor reprezentând beneficiul nerealizat.
Obligă intimaţii I.G. şi I.A. să plătească apelanţilor 8.965,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, în sinteză, că prin contractul – convenţie din 27 ianuarie 2003 părţile au convenit să se achiziţioneze în cotă egală pachetul de acţiuni la SC A.S.D. SA Zalău, că reclamanţii au făcut plăţi către pârâţi în sumă de 169.081,86 lei dar că respectivul contract nu s-a executat în ce priveşte dobândirea acţiunilor de către reclamanţi, neexecutare imputabilă pârâţilor, care atrage rezoluţiunea contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv restituirea sumelor plătite de reclamanţi, cu plata unei dobânzi legale comerciale.
Împotriva acestei decizii a instanţei de apel au declarat recurs, în termen, atât reclamanţii O.N. şi O.F. cât şi pârâţii I.G. şi I.A.
Reclamanţii au solicitat admiterea recursului lor şi, în principal, casarea deciziei cu trimitere pentru rejudecare în vederea efectuării expertizelor cerute, iar, în subsidiar, modificarea parţială a deciziei în sensul obligării intimaţilor şi la restituirea sumei de 24.203,77 lei, plata dobânzii legale comerciale aferente sumei de 24.203,77 lei de la 27 ianuarie 2003 şi până la data plăţii efective, plata dobânzii legale aferente sumei de 121.800 lei de la 27 ianuarie 2003 şi până la plata efectivă prin oferta reală, obligarea pârâţilor la plata beneficiului nerealizat reprezentat de diferenţe dintre valoarea de piaţă a acţiunilor la 27 ianuarie 2003 şi respectiv la data introducerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursurilor, în care indică, generic, drept temei de drept art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a face o încadrare precisă, recurenţii critică Decizia atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:
Instanţa nu s-a pronunţat asupra dobânzii legale datorate de pârâţi pentru suma de 121.800 lei din oferta reală de plată şi pentru suma de 24.203,77 lei, nerestituită şi, deşi trebuia să se pronunţe asupra dobânzii aferente întregii sume recunoscute, a acordat dobânda legală numai pentru suma de 47.281,86 lei.
Instanţa de apel nu indică motivele pentru care nu a acordat 24.203,77 lei care s-a dat intimaţilor - pârâţi în numerar şi, greşit, nu a acordat şi această sumă deşi rezulta din convenţia părţilor, reţinând doar suma de 169.081,86 lei şi nu cea de 193.285,64 lei. Instanţa a reţinut că suma de 24.203,77 lei nu a fost dovedită deşi ea a fost predată intimaţilor anterior încheierii contractului.
Greşit a respins instanţa acordarea beneficiului nerealizat întrucât art. 1084 C. civ. îi conferă acest drept şi aveau dreptul la el justificat pe îmbogăţirea fără just temei a intimaţilor - pârâţi. Dar pentru evaluarea acestui beneficiu nerealizat erau necesare expertize tehnice şi contabile şi de aceea se impune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.
Pârâţii au solicitat admiterea recursului lor şi modificarea deciziei în sensul respingerii ca nefondat a apelului reclamanţilor şi obligarea acestora la cheltuieli de judecată. Pârâţii - recurenţi au invocat, în sinteză, următoarele motive:
Prin Decizia recurată s-a dat mai mult decât s-a cerut (pct. 6 al art. 304 C. proc. civ.), respectiv reclamanţii au cerut 1.932.856.436 lei vechi (rol) iar instanţa le-a acordat 472.818.671 lei noi şi ce nu s-a cerut, respectiv instanţa le-a acordat reclamanţilor dobândă începând cu 20 ianuarie 2006 şi până la achitarea integrală a sumei deşi ei au cerut dobânda de la data efectuării viramentelor bancare şi până la 20 ianuarie 2006.
Instanţa a schimbat natura juridică a actului dedus judecăţii (pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.) prin aceea că s-a considerat învestită cu rezoluţiunea unui contract şi cercetarea existenţei obligaţiilor părţilor deşi respectivul contract a fost rezoluţionat prin acordul părţilor urmare ofertei reale de plată.
Instanţa de apel a încălcat legea (pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.) făcând o greşită repunere a părţilor în situaţia anterioară, în sensul că a dispus şi restituirea sumelor consemnate în ordinele de plată din 24 ianuarie 2003 şi din 27 ianuarie 2003 deşi în aceste ordine de plată se consemna că sumele reprezintă contravaloare apartament, or în convenţia părţilor nu se menţionează o asemenea operaţiune ci doar cumpărarea de acţiuni. În dezvoltarea acestui motiv se mai fac o serie de consideraţii cu privire la motivarea de către instanţă a deciziei, consideraţii ce nu se constituie în veritabile argumente pentru susţinerea criticilor aduse.
În încheiere se arată că instanţa a analizat superficial excepţia de nulitate a contractului – convenţie, fără a se face o încadrare în drept a acestui motiv şi se susţine că prezumţia relativă instituită de art. 35 C. fam. a fost răsturnată prin refuzul pârâtei I.A. de a semna contractul, situaţie în care lipseşte consimţământul acesteia iar contractul este nul absolut.
Examinând cele două recursuri prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, în parte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Este întemeiat motivul de recurs invocat de recurenţii - reclamanţi cu privire la acordarea dobânzii legale comerciale în favoarea reclamanţilor pentru întreaga sumă plătită recurenţilor - pârâţi. Astfel, instanţa de apel în mod greşit a obligat pârâţii la plata acestei dobânzi doar pentru suma de 47.281,86 lei şi nu pentru întreaga sumă pentru care există documente de plată şi pe care a reţinut-o ca fiind plătită de reclamanţi pârâţilor respectiv 169.081,86 lei. Această dobândă este datorată de pârâţii beneficiari ai sumelor şi pentru suma de 121.800 lei pentru care au făcut ofertă reală de plată, de la data încasării diferitelor sume ce o compun şi până la data ofertei reale de plată.
Dobânda se datorează de la data primirii sumelor de către pârâţi – care le-au şi utilizat de la acele date şi nici nu contestă că ar datora dobânda de la acel moment – datele plăţii sumelor de reclamanţi către pârâţi fiind cele stabilite de instanţa de apel pe baza ordinelor de plată. Prin această dobândă – care prin prezenta hotărâre nu poate fi acordată decât până la data introducerii acţiunii, conform cererii exprese a reclamanţilor – acoperă, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel beneficiul nerealizat de reclamanţi pentru perioada respectivă, pentru suma plătită pârâţilor.
Nu este întemeiat motivul reclamanţilor privind neacordarea de către instanţă şi a sumei de 24.203,77 lei pe de o parte pentru că instanţa a motivat neacordarea acestei sume (fapt recunoscut şi de reclamanţi) reţinând că nu a fost dovedită iar, pe de alta, pentru că afirmaţia reclamanţilor că suma în cauză a fost predată pârâţilor anterior încheierii contractului nu se constituie într-unul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ. ci vizează aprecierea probelor de către instanţă şi starea de fapt reţinută de aceasta.
Nu este fondat nici motivul privind neacordarea beneficiului nerealizat întrucât instanţa de apel a reţinut în mod legal că această cerere este nefondată având în vedere că reclamanţii nu au dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra acţiunilor şi, drept urmare, beneficiul nerealizat îl reprezintă exclusiv dobânda bancară. Ca atare nu era necesară nici efectuarea unor expertize tehnice şi contabile.
În ceea ce priveşte recursul pârâţilor este fondat motivul întemeiat pe pct. 6 al art. 304 C. proc. civ. şi constând în acordarea a ceea ce nu s-a cerut respectiv instanţa de apel, cu încălcarea principiului disponibilităţii cu privire la obiect şi a art. 129 alin. (6) C. proc. civ. a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a dobânzii pentru sumele reţinute, începând cu 20 ianuarie 2006 şi până la achitarea integrală a acestor sume deşi reclamanţii au cerut dobânda de la data efectuării viramentelor bancare şi până la 20 ianuarie 2006.
În schimb nu este fondat motivul întemeiat pe acelaşi text legal, respectiv pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., dar vizând acordarea a mai mult decât s-a cerut, întrucât este evident că instanţa de apel a obligat pârâţii la plata a 472.818.671 lei vechi (rol) şi nu la această sumă în lei noi (ron). Instanţa a exprimat această sumă în lei vechi (rol) pentru că aşa au fost exprimate toate sumele privind obligaţiile dintre părţi atât de către părţi cât şi de instanţe.
Nu este fondat motivul întemeiat pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. întrucât instanţa în mod corect s-a considerat învestită cu rezoluţiunea contractului – convenţie, aşa cum au menţionat reclamanţii în acţiunea lor şi nu a schimbat în niciun fel natura juridică a actului dedus judecăţii, întrucât respectivul contract nu a fost rezoluţionat prin oferta reală de plată, aşa cum eronat susţin recurenţii - pârâţi.
Nici motivul întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. nu este întemeiat, negăsindu-ne într-un motiv care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate. De altfel recurenţii - pârâţi nici nu indică ce text de lege a fost încălcat şi cum, ci se referă la greşita repunere în situaţia anterioară de o manieră care vizează aprecierea probelor şi stabilirea stării de fapt de către instanţă, aspecte ce nu se încadrează în pct. 9 şi nici nu pot fi examinate în calea de atac extraordinară a recursului. Faptul că s-a dispus şi restituirea sumelor consemnate în ordinele de plată din 2003, în contradicţie cu menţiunile din ele privind destinaţia sumelor, ţine în mod evident de aprecierea probelor şi stabilirea stării de fapt.
Nici ultimul motiv invocat, neîncadrat în drept, nu este întemeiat întrucât pe de o parte instanţa de apel a examinat corespunzător excepţia de nulitate a contractului întemeiată pe lipsa de consimţământ a pârâtei I.A. iar, pe de alta, a soluţionat legal această excepţie, făcând trimitere, în mod temeinic, la prevederile art. 30 şi art. 35 C. fam.
Faţă de cele arătate mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită ambele recursuri, în limitele arătate, şi să modifice, în parte, Decizia atacată în sensul de a înlătura obligarea pârâţilor la dobânda legală asupra sumei de 472.818.671 lei (rol) de la data de 20 ianuarie 2006 şi până la achitarea integrală a sumei şi de a-i obliga pe pârâţii I.G. şi I.A. să plătească reclamanţilor dobânda legală de la data plăţii sumelor de bani componente de reclamanţi către pârâţi şi până la data introducerii prezentei acţiuni (20 ianuarie 2006), pentru suma de 169.081 lei (ron).
În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează să se compenseze cheltuielile de judecată făcute de părţi în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii O.N. şi O.F. şi de pârâţii I.G. şi I.A. împotriva deciziei civile nr. 23 din 8 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâţii I.G. şi I.A. să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă sumei de 169.081 lei, de la data plăţii şi până la data de 20 ianuarie 2006, înlăturând obligaţia de plată a dobânzii după această dată, menţinând restul dispoziţiilor hotărârii.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 749/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 773/2009. Comercial → |
|---|
