ICCJ. Decizia nr. 778/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 778/2009
Dosar nr. 28320/3/2007
Şedinţa publică din 9 martie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 21 august 2007, reclamantul D.M. a chemat în judecată pârâta SC B.C.R.L.I. SA, solicitând anularea hotărârii A.G.E.A. din 28 noiembrie 2006.
Prin sentinţa comercială nr. 13613 din 19 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 28320/3/2007, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul D.M. împotriva pârâtei SC B.C.R.L.I. SA.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a avut în vedere că, în susţinerea unei acţiuni în anularea hotărârii A.G.A. a unei societăţi comerciale nu pot fi prezentate motive ţinând de încălcarea prevederilor actului constitutiv al unei alte societăţi comerciale.
În cauză, reclamantul a formulat acţiunea în anularea hotărârii adoptate de A.G.E.A. SC B.C.R.L.I. SA în calitate de acţionar al SC B.C.R.L.I. SA, dorind să protejeze interesele acestei societăţi comerciale şi interesele sale, în calitate de acţionar al acestei societăţi comerciale. Reclamantul nu poate proteja interesele SC B.C.R.L.I. SA şi ale sale, de acţionar al acestei societăţi, prin invocarea actului constitutiv al unei alte societăţi comerciale, SC B.C.R.A.V. SA.
Clauzele actului constitutiv ale SC B.C.R.A.V. SA, inclusiv procedura de natură a garanta dreptul de preemţiune al acţionarilor acestei societăţi, nu leagă decât acţionarii SC B.C.R.A.V. SA, iar nu şi acţionarii unor alte societăţi comerciale (principiul relativităţii actului juridic civil).
Reclamantul îşi poate proteja drepturile de acţionar al SC B.C.R.A.V. SA., în cazul în care apreciază că acestea au fost încălcate prin nesocotirea prevederilor statutare privind dreptul de preemţiune, prin introducerea unei acţiuni în anularea contractului de cesiune a acţiunilor SC B.C.R.A.V. SA încheiat între SC B.C.R.L.I. SA şi B.C.R., în ipoteza în care cesiunea s-a făcut cu nesocotirea dreptului de preemţiune pe care actul constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA îl consacră.
Apelul declarat de reclamantul D.M. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 276 din 11 iunie 2008.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul D.M. solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost precizată.
În recursul său, reclamantul a invocat două motive.
În cadrul primului motiv, întemeiat în drept pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurentul invocă, în sinteză, faptul că instanţa de apel a omis că prin motivul 2 de apel a invocat faptul că hotărârea A.G.A. atacată prevede exclusiv cesiunea către acţionarul B.C.R. a pachetului de acţiuni deţinut la SC B.C.R.A.V. SA fără menţiune la dreptul de preemţiune şi că a interpretat greşit „motivul nr. 1 din acţiunea introductivă cât şi din apel", în sensul că nu a susţinut că deţinerea de către B.C.R. a 79,13% din capitalul social conduce spre raţionamentul în urma căruia a rezultat interesul contrar al B.C.R. În continuare recurentul susţine că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în sensul anulării hotărârii A.G.A. atacate şi dezvoltă această susţinere.
În cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. recurentul susţine că este nefondată reţinerea de către instanţa de apel a faptului că SC B.C.R.L.I. SA a vândut pachetul la un acţionar existent, B.C.R., şi că astfel nu s-ar fi încălcat dreptul de preemţiune al acţionarilor. Aceasta întrucât art. 8 al actului constitutiv al societăţii ale cărei acţiuni s-au cesionat prevede că „transmisiunea acţiunilor se face cu exercitarea dreptului de preemţiune al acţionarilor societăţii". În acest fel se instituie o procedură la care pot participa toţi acţionarii, în condiţiile egalităţii de drepturi.
De asemenea, ignorând prevederile art. 969 C. civ., instanţa de apel consideră greşit că actul constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA nu leagă decât acţionarii acesteia iar nu şi acţionarii SC B.C.R.L.I. SA. Or, se omite că SC B.C.R.L.I. SA era acţionar al SC B.C.R.A.V. SA şi în această calitate trebuia să respecte actul constitutiv al acestei societăţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, reţine următoarele:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. este nefondat.
Criticile recurentului privind omiterea de către instanţa de apel a unui aspect dintr-un motiv de apel şi interpretarea greşită de aceiaşi instanţă a unui motiv din acţiunea introductivă şi din apel nu se încadrează în motivul prevăzut expres, dar şi limitativ în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. care vizează „actul dedus judecăţii".
Celelalte critici ale reclamantului - recurent, cuprinse în cadrul primului motiv de recurs, şi care vizează aplicarea greşită de către instanţa de apel a art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi urmează a fi analizat împreună cu al doilea motiv de recurs, întemeiat tot pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., între cele două critici, subsumate aceluiaşi motiv legal, existând o strânsă legătură.
Examinând aceste critici din perspectiva motivului de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, a pronunţat hotărârea sa cu aplicarea greşită a art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Atât reclamantul cât şi pârâta SC B.C.R.L.I. SA sunt acţionari ai SC B.C.R.A.V. SA, reclamantul fiind acţionar şi al pârâtei SC B.C.R.L.I. SA. Atât SC B.C.R.A.V. SA cât şi SC B.C.R.L.I. SA au ca acţionar majoritar B.C.R.
Prin hotărârea din 28 noiembrie 2006 a A.G.E.A. SC B.C.R.L.I. SA s-a aprobat cesiunea pachetului de acţiuni deţinut de această societate pârâtă la capitalul social al SC B.C.R.A.V. SA către B.C.R. Hotărârea a fost luată în unanimitate, cu un cvorum de 89,407 % din acţiuni, fiind astfel evidentă participarea la şedinţă şi la votarea acestei hotărâri a acţionarului majoritar B.C.R. care deţinea 79,13 % din acţiuni.
Rezultă că acţionarul majoritar B.C.R. trebuia să se abţină de la votarea hotărârii întrucât avea un interes personal, respectiv cesionarea către sine a pachetului de acţiuni, conform prevederilor art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi neprocedând în acest mod a încălcat dispoziţiile menţionate. Aceasta deoarece interesul societăţii, prevăzut de lege, presupune nu doar interesul general al societăţii ci şi interesul comun al asociaţilor, întrucât interesul social, ca noţiune specifică dreptului societăţilor comerciale, este destinat protecţiei asociaţilor. Acţionarii care guvernează societatea cu scopul de a obţine avantaje personale, de la care ceilalţi acţionari sunt îndepărtaţi, nu acţionează în interes social: chiar dacă societatea îşi îmbogăţeşte patrimoniul în urma deciziei, destinaţia legală a acestuia de a profita tuturor acţionarilor, potrivit cotei statutare de participare la capital, este deturnată.
În speţă, prin neabţinerea sa de la deliberări, conform art. 127 alin. (1), acţionarul majoritar care avea un interes personal, a săvârşit un abuz de majoritate în condiţiile în care Decizia socială a avut drept consecinţă favorizarea nejustificată chiar a sa, a acţionarului majoritar. Aceasta deoarece măsura produce efecte prejudiciabile numai intereselor acţionarilor minoritari şi a fost luată cu unicul scop de a favoriza acţionarul majoritar în dauna intereselor minoritarilor, caracterul intenţionat al abuzului fiind evident. Dar Decizia este contrară şi interesului social în acelaşi timp, fiind de natură să aducă prejudicii şi societăţii, după cum se va arăta mai jos.
Această poziţie a acţionarului majoritar, ce constituie, cum s-a arătat, un abuz de majoritate, vine să rupă în mod intenţionat egalitatea de statut juridic a asociaţilor şi să încalce principiul egalităţii între asociaţi sau, mai exact, al egalităţii între acţiuni, principiu prevăzut expres de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Poziţia acţionarului majoritar în această speţă încalcă şi principiul exercitării cu bună credinţă a drepturilor de către acţionari, principiu introdus pentru asigurarea unui echilibru între interesele societăţii şi cele ale acţionarilor, prin art. 1361 din Legea nr. 31/1990: „acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari".
De altfel reclamantul, prin precizarea la acţiune, a invocat ca temei al acţiunii sale şi încălcarea prevederilor art. 94 şi art. 1361 din Legea nr. 31/1990.
În cazul exercitării abuzive a dreptului de vot prin încălcarea obligaţiei de abţinere pe care o are acţionarul cu interese contrare intereselor societăţii, instituită de art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede sancţiunea obligării acţionarului la repararea tuturor prejudiciilor create societăţii (dacă s-au produs prejudicii) în cazul în care, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Dar interesul comun al acţionarilor, odată violat prin luarea unei decizii în favoarea unor acţionari şi în detrimentul celorlalţi, nu poate fi realizat numai prin recurgerea la măsura prevăzută de art. 127 alin. (2) – demers de lungă durată şi cu rezultat incert – şi aceasta mai ales când prejudiciul nu este unul patrimonial sau nu se reflectă imediat şi direct în patrimoniul societăţii. În acest caz interesul comun al acţionarilor, principiul egalităţii acţiunilor [art. 94 alin. (1)] şi cel al exercitării cu bună – credinţă a drepturilor (art. 1361) devin temei de intervenţie în justiţie în vederea invalidării hotărârii adunării generale în urma constatării deturnării abuzive a puterii în societate, respectiv anularea hotărârii luate cu votul unui acţionar aflat în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate.
Recursul reclamantului este întemeiat şi cu privire la încălcarea, prin hotărârea atacată, a dreptului de preemţiune al reclamantului în legătură cu cumpărarea de acţiuni de la societatea pârâtă la SC B.C.R.A.V. SA.
Dreptul de preemţiune al acţionarilor existenţi într-o societate presupune obligaţia corelativă în sarcina acţionarului care doreşte să-şi înstrăineze o parte sau toate acţiunile emitentului, de a-i înştiinţa pe ceilalţi acţionari cu privire la intenţia sa. Este necesar ca acţionarul - vânzător să precizeze în notificarea respectivă numărul acţiunilor pe care le înstrăinează şi preţul acestora. Acţionarii existenţi vor avea dreptul, într-un anumit termen, să îi ceară vânzătorului să le vândă lor acţiunile în condiţii similare cu cele prevăzute în notificarea de vânzare. După expirarea acestui termen, acţionarul - vânzător va fi liber să înstrăineze acţiunile oricărei alte persoane.
Este eronată susţinerea instanţei de apel, ca şi a instanţei de fond, că reclamantul nu putea invoca în acţiunea sa în anularea hotărârii A.G.A. „decât motive ţinând de încălcarea prevederilor din actul constitutiv al societăţii în cauză iar nu a prevederilor unui act constitutiv al unei alte societăţi comerciale" întrucât situaţia concretă din prezenta cauză impune o altă concluzie.
Atât reclamantul D.M. cât şi pârâta SC B.C.R.L.I. SA sunt acţionari ai SC B.C.R.A.V. SA, societate la care este acţionar majoritar B.C.R., aceasta din urmă fiind acţionar majoritar şi la societatea pârâtă.
La art. 8.3 din Actul constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA se prevede: „Transmiterea acţiunilor se face cu exercitarea dreptului de preemţiune al acţionarilor societăţii în termen de 30 de zile de la notificarea ofertei de cesiune către aceştia (...). În situaţia în care există mai multe oferte de cumpărare la preţ egal, acţiunile oferite spre vânzare vor fi atribuite tuturor cesionarilor care şi-au manifestat intenţia proporţional cu numărul de acţiuni pe care intenţionează să le achiziţioneze de la cedent (...)".
Este real că aceste prevederi se găsesc în actul constitutiv al SC B.C.R.A.V. SA dar obligaţia respectării acestora – şi deci a dreptului de preemţiune al acţionarilor săi – revenea nu numai acestei societăţi ci şi acţionarilor săi, în temeiul art. 969 şi art. 970 C. civ. (invocate de reclamant), acţionari din care fac parte şi reclamantul şi pârâta precum şi B.C.R. În consecinţă obligaţia statutară de respectare a dreptului de preemţiune la vânzarea acţiunilor SC B.C.R.A.V. SA revenea atât pârâtei SC B.C.R.L.I. SA cât şi acţionarului său majoritar B.C.R. iar acestea şi-au încălcat această obligaţie prin hotărârea atacată.
Este real că reclamantul, în virtutea art. 8.3 din Actul constitutiv şi art. 969 şi art. 970 C. civ. ar fi putut ataca doar actul de cesiune de acţiuni de la SC B.C.R.L.I. SA la B.C.R. însă este posibil ca, în acea împrejurare, să i se fi opus prezenta hotărâre A.G.E.A., cu menţiunea că nu a atacat-o deşi era acţionar şi al societăţii cedente şi al societăţii cedate. Or, tocmai în această dublă calitate şi având în vedere şi calitatea de acţionari la societatea cedată atât a acţionarului majoritar (societatea cesionară) cât şi a societăţii cedente reclamantul a formulat acţiunea în anularea hotărârii A.G.E.A., acţiune întemeiată datorită încălcării dreptului de preemţiune.
Împrejurarea că prin hotărârea atacată s-a decis cesionarea acţiunilor către un acţionar existent nu înlătură încălcarea dreptului de preemţiune al celorlalţi acţionari, inclusiv al reclamantului, stabilit prin actul constitutiv.
Pe de altă parte înlăturarea, prin abuz de majoritate, a dreptului de preemţiune al celorlalţi acţionari la cumpărarea acţiunilor deţinute de SC B.C.R.L.I. SA este de natură să prejudicieze atât interesele acestei societăţi şi pe cele comune ale acţionarilor săi în favoarea exclusivă a acţionarului majoritar, fiind eliminată posibilitatea derulării unei proceduri prevăzută de actul constitutiv prin care s-ar fi obţinut o valoare maximă pentru acţiunile cesionate.
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., să admită recursul reclamantului, să modifice Decizia atacată şi să admită apelul, schimbând în tot sentinţa instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii reclamantului astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva deciziei comerciale nr. 276 din 11 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică, în sensul că admite apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei comerciale nr. 13613 din 19 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Schimbă în tot sentinţa şi admite acţiunea formulată.
Dispune anularea hotărârii A.G.E.A. din 28 noiembrie 2006 a SC B.C.R.L.I. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 774/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 782/2009. Comercial → |
|---|
