ICCJ. Decizia nr. 809/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 809/2009
Dosar nr. 42125/3/2006
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 septembrie 2006 reclamanta SC A.F. SA BUCUREŞTI a solicitat ca în contradictoriu cu A.A.A.P.R.J. să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 11 din 25 martie 2005 şi evacuarea pârâtei din spaţiul ocupat în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 8516 din 21 iunie 2007 a admis în parte acţiunea reclamantei a dispus evacuarea pârâtei din spaţiu şi a respins capătul 1 din acţiune ca neîntemneiată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia civilă nr. 501 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că între părţi s-a încheiat un singur contract nr. 10 din 25 martie 2005, iar modificarea făcută de intimată în nr. 11 nu priveşte elementele esenţiale ale contractului asupra cărora părţile şi-au exprimat acordul de voinţă şi deci reclamanta are calitate procesuală activă cu atât mai mult cu cât pârâta nu i-a contestat calitatea de proprietar.
Contractul de închiriere, încheiat între părţi, a expirat prin ajungerea la termen, aşa încât efectuarea unei expertize de specialitate cu privire la toxicitatea cădirii şi imposibilitatea folosirii ei de către pârâtă nu mai are relevanţă în cauză.
Împotriva acestei decizii pârâta A.A.A.P.R.J. cu sediul în Bucureşti a declarat recurs şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea celor două hotărâri şi în urma rejudecării să se respingă cererea formulată de reclamantă.
Recurenta face o expunere a situaţiei de fapt asupra raporturilor juridice dintre părţi şi susţine că a încheiat cu intimata contractul nr. 10/572/519 din 25 martie 2005 şi nu 11 pentru care a fost chemată în judecată, dar ambele contracte conţin aceleaşi clauze contractuale.
S-a invocat că a fost în imposibilitate să folosească spaţiul închiriat deoarece reprezentanţii intimatei, SC A.F. SA care aveau acces la părţile comune foloseau în desfăşurarea activităţii lor substanţe toxice, aspect pe care l-a adus la cunoştinţă. În acest sens a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate şi audierea unor martori probe ce au fost respinse de ambele instanţe.
Prin întâmpinare intimata SC S.C.A.F. SA a solicitat respingerea recursului întrucât contractul încheiat cu recurenta a expirat prin ajungerea la termen şi acesta ocupă în prezent spaţiul fără a avea un titlu legal.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Criticile recurentei privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei cu care a încheiat contractul nr. 10 din 25 martie 2005 şi nu nr. 11 pentru care a fost chemat în judecată, deşi nu sunt încadrate în drept pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aceste susţineri nu sunt întemeiate întrucât în speţă există un singur contract de închiriere nr. 10 din 25 martie 2005 şi care a expirat la data de 1 mai 2007.
În ceea ce priveşte modificarea numărului contractului aceasta nu se referă la un element esenţial al contractului care a avut la bază acordul de voinţă al părţilor, iar această neconcordanţă a fost rectificată prin semnătură şi ştampilă conform actelor depuse la dosar.
Contractul a expirat la data de 1 mai 2005 şi nu a fost prelungit prin acte adiţionale conform art. 9 Capitol IX din contract, potrivit clauzei stipulate de părţi în convenţia lor şi acesta a fost motivul pentru care s-a respins primul capăt de cerere privind rezilierea contractului de închiriere.
Celelalte critici ale recurentei privind imposibilitatea folosirii spaţiului închiriat datorită mediului toxic întreţinut de reprezentanţii intimatei şi respingerea probei privind efectuarea unei expertize de specialitate şi audierea unor martori pentru a face dovezi în acest sens, se referă la aspecte ce ţin de aprecierea probelor, deci de netemeinicie şi nu de nelegalitate şi care nu pot fi cenzurate de instanţa de control judiciar.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.A.A.P.R.J. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 501 din 31 octombrie 2007 Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 808/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 810/2009. Comercial → |
|---|
