ICCJ. Decizia nr. 760/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 760/2009
Dosar nr. 10348/118/200.
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia comercială, la data de 22 octombrie 2007, reclamanta S.I.F. Transilvania a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA, ca prin hotărârea instanţei să se desemneze un expert care să întocmească şi să prezinte un raport, în condiţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, având ca obiective următoarele aspecte.
- constatarea măsurilor adoptate de conducerea SC N.O. SA pentru recuperarea de la persoanele vinovate a prejudiciului de 141.718 lei reprezentând TVA, suma stabilită ca nedeductibilă în urma raportului de inspecţie fiscală din 19 octombrie 2006;
- stabilirea motivelor care au dus la înregistrarea de către N.O. SA în anul 2006 de cheltuieli cu personal care reprezintă 40% din totalul cheltuielilor de exploatare;
- stabilirea motivelor înregistrate de către societatea pârâtă în anul 2006 de cheltuieli nedeductibile fiscal reprezentând cheltuieli de deplasare, peste limita legală.
Prin întâmpinare pârâta SC N.O. SA s-a apărat invocând lipsa interesului legitim al reclamantei, care în AGA acţionarilor pentru aprobarea bilanţului contabil pentru anul financiar 2006 a luat la cunoştinţă de toate aspectele relevate şi a votat pentru aprobarea bilanţului în forma prezentată.
II.Prin sentinţa civilă nr. 638 Com din 12 martie 2008 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, apreciind că obiectivele expertizei propuse de reclamantă exced cadrului instituit prin art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, nefiind de competenţa unui expert deoarece tind la analizarea modului de administrare a societăţii pârâte.
III.Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 135/COM din 10 septembrie 2008.
Răspunzând motivelor de apel, instanţa de control judiciar apreciază că soluţia fondului este corectă, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv dispoziţiile art. 259 din Legea nr. 297/2004 şi de obiectivele propuse de reclamantă care nu vizează anumite operaţiuni concrete din gestiunea societăţii ci aspecte care exced cadrului instituit prin art. 259 din lege.
IV.Împotriva acestei decizii reclamanta S.I.F. Transilvania SA a declarat la data de 14 octombrie 2008 recurs în termen legal solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat în cauză şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de desemnare a unui expert care să verifice aspectele şi neregularităţile reclamate.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. susţinând în argumentarea criticilor de nelegalitate următoarele:
- considerentele instanţei de apel sunt străine de natura pricinii, fiind totodată rezultatul aplicării greşite a legii, în condiţiile în care art. 259 alin. (2) din lege nu limitează obiectivele solicitate prin expertiză la operaţiuni din gestiunea societăţii, ele dând expresie dreptului acţionarilor minoritari de a intra în posesia tuturor informaţiilor relevante şi suficiente, necesare administrării în bune condiţii a acţiunilor deţinute;
- raţiunea acestei reglementări distincte de cea prevăzută în art. 136 din Legea nr. 31/1990, vizează interesul tuturor acţionarilor unei societăţi listate, care trebuie să aibă la dispoziţie o informare completă;
- premiza instanţei potrivit căreia se pot expertiza numai anumite operaţiuni din gestiunea societăţii este greşită, iar obiectivele propuse prin acţiune demonstrează această abordare nelegală, deoarece auditorul, respectiv, expertul este cel are cenzurează faptele reclamate de acţionari.
V.Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate Decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, constată că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1.Considerentele deciziei pronunţate în apel exprimă explicit raţionamentul instanţei de control în adoptarea soluţiei de menţinere a sentinţei fondului. Examinarea efectivă a criticilor reclamantei, prin raportare la conţinutul normei juridice şi la obiectivele propuse pentru expert, constituie în sensul art. 261 C. proc. civ., argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, argumente care sunt în deplină concordanţă cu soluţia pronunţată.
2.Dreptul de control al acţionarilor minoritari reprezentând 5% din totalul drepturilor de vot, din societăţile ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe piaţa de capital, astfel cum este reglementat de art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, vizează operaţiuni din gestiunea societăţii, respectiv operaţiuni financiar contabile ce fac obiectul rapoartelor de audit financiar [art. 259 alin. (1) din lege].
Or, în cauză recurenta reclamă anumite fapte din activitatea administratorilor ce ar trebui cenzurate, fapte care nu intră în sfera controlului exercitat în temeiul art. 259 alin. (2) din ele.
Legislaţia valorilor mobiliare reglementează o serie de alte mijloace specifice de informare a investitorilor cu privire la emitenţii de valori mobiliare, la activitatea acestora, la situaţia lor financiară prin rapoartele de activitate anuale, trimestriale şi curente.
De altfel recurenta îşi fundamentează argumentele dezvoltate în cadrul recursului pe dreptul său de informare şi de a reclama auditorului faptele ce trebuiesc cenzurate, argumente care nu fac decât să confirme soluţia pronunţată în cauză în sensul că aspectele reclamate nu se încadrează în controlul de gestiune reglementat de art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA Braşov, împotriva deciziei civile nr. 135/COM din 10 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 753/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 805/2009. Comercial → |
|---|
