ICCJ. Decizia nr. 808/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 808/2009
Dosar nr. 7018/3/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa comercială nr. 120 din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a disjuns capătul de cerere privind anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 3904 din 22 decembrie 1999 încheiat între SC A.S.E. BUCUREŞTI şi SC P.H.B.S.A. SRL AFUMAŢI şi s-a format dosarul nr. 3216/3/2006.
S-a admis excepţia necompetenţei funcţională a judecătorului sindic în ceea ce priveşte pe această scoatere de pe rolul cauzei care a fost ulterior înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin sentinţa comercială nr. 986 din 23 ianuarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC A.S.E. SRL privind constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 3904 din 22 decembrie 1999 la BNP F.D. încheiat cu pârâta SC P.H.B.S.A. SRL AFUMAŢI .
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 446 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că între părţi s-a purtat o corespondenţă anterior încheierii contractului de ipotecă din care rezultă că reclamanta i-a propus pârâtei încheierea unui contract de ipotecă şi a menţionat în mod expres bunul ce urma să fie afectat prin instituirea ipotecii respectiv halele de producţie şi depozitare.
Faptul că în contractul de ipotecă s-a menţionat în mod eronat numărul cadastral, nu poate demonstra eroarea la încheierea actului juridic şi nu duce la nulitatea acestuia.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC A.S.E. cu sediul în Bucureşti a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut că instanţa de apel a făcut o apreciere subiectivă şi care nu se sprijină pe nici un text de lege atunci când a stabilit că nu suntem în prezenţa unei erori cu privire la bunul cu care a înţeles să garanteze datoria şi care face obiectul contractului de ipotecă.
Instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 983 şi art. 984 C. civ., conform cărora când există îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă.
S-a invocat că au fost încălcate dispoziţiile imperative ale art. 1774 C. civ. care prevăd determinarea în contractul de ipotecă a bunului supus garanţiei sub sancţiunea nulităţii contractului.
În ultimul motiv de recurs s-a susţinut că la data constituirii ipotecii, dreptul de proprietate asupra bunului adus ca garanţie nu se afla înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea acesteia şi se afla în proprietatea altei SC N. SRL şi aceasta atrage nulitatea contractului de ipotecă.
Prin întâmpinare intimata SC P.H.B.S.A. SRL AFUMAŢI a solicitat respingerea recursului întrucât în speţă, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1774 C. civ., în contractul de ipotecă fiind specificate atât natura cât şi situaţia bunului ipotecat.
S-a menţionat că nu suntem în prezenţa unei erori asupra obiectului actului juridic, aşa încât eroarea asupra numărului cadastral al imobilului ipotecat nu duce la nulitatea contractului de ipotecă.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Susţinerile invocate de recurentă deşi nu sunt încadrate în motivele de recurs prevăzute pct. 1-9 din art. 304 C. proc. civ. acestea pot fi subsumate motivelor de la pct. 8 şi 9 al art. 304 C. proc. civ.
Criticile invocate nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente.
Prin art. 1774 C. civ. s-a prevăzut necesitatea determinării imobilelor şi faptul că ipoteca nu este valabilă dacă prin actul de constituire nu se specifică, anume natura şi situaţia fiecărui imobil al debitorului asupra căruia se consimte ipoteca creanţei.
În speţă, aceste cerinţe prevăzute în mod imperativ sub sancţiunea nulităţii au fost respectate aşa încât criticile invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 alin. (9) C. proc. civ. nu sunt întemeiate.
Astfel, obiectul contractului de ipotecă încheiat între părţi şi autentificat sub nr. 3904 din 22 decembrie 1999 (fila 55 fond) aşa cum acestea de comun acord l-au definit la pct. II şi care reprezintă o condiţie esenţială prevăzută de art. 948 C. civ. pentru validitatea convenţiilor, îl constituie suprafaţa de 4000 mp şi construcţia aferentă acesteia, respectiv hala de producţie şi depozitare.
Faptul că în contract s-a menţionat numărul cadastral 134/1 în loc de 134/2 apare ca o eroare materială şi nu o cauză care să aibă drept consecinţă nulitatea contractului de ipotecă.
Aşa fiind, critica recurentei întemeiată de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 983 şi art. 984 C. civ. privind interpretarea contractului nu este întemeiată cât timp obiectul acestuia a fost determinat de părţi, cu respectarea cerinţelor imperative ale art. 1774 C. civ.
Nu poate fi reţinută nici critica recurentei privind nulitatea contractului de ipotecă pentru că la data încheierii acestuia bunul adus în garanţie nu se afla în proprietatea sa.
Astfel, potrivit art. 27 din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996 înscrierile în cartea funciară nu au efect constitutiv ci doar de opozabilitate faţă de terţi.
În speţă, în mod judicios instanţa de apel a reţinut că recurenta a dovedit că a dobândit proprietatea asupra bunului ipotecat anterior încheierii contractului de ipotecă, ca urmare a aportului la capitalul social al asociatului SC N. SA conform actului adiţional autentificat sub nr. 1919 din 25 iunie 1999.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.S.E. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 446 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 805/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 809/2009. Comercial → |
|---|
