ICCJ. Decizia nr. 754/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 754/2009
Dosar nr. 5928/1/200.
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul SC B.A. SRL Negreşti Oaş a solicitat prin acţiune obligarea pârâtei SC E. SA, sucursala I.S.E.E.M.S. SA Bucureşti, la plata sumei de 358.393,24 lei contravaloare prestaţii neachitate pentru lucrările de vopsitorie efectuate la tronsonul II Domneşti Maşini Grele, la stâlpii 88 A – 101, motivând că în calitate de executant a efectuat lucrări conform prevederilor contractuale şi că pârâta în calitate de beneficiară deşi a recepţionat lucrarea nu a achitat suma datorată cu titlu de cost al lucrărilor.
Litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, care prin sentinţa nr. 8421 din 20 iunie 2007 a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă şi ca nefondată acţiunea reclamantei şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva SC F.D.F.E.E.E.M.S. SA Bucureşti.
Pentru pronunţarea acestei sentinţe instanţa de fond a avut în vedere probele administrate în cauză în baza cărora a ajuns la concluzia că lucrările pentru care reclamanta solicită plata contravalorii lor nu sunt incluse în contractul încheiat între reclamantă şi pârâtă, în comanda dată de chemata în garanţie sau în fişa de achiziţie.
Citând dispoziţiile art. 977, art. 984 şi art. 962 C. civ. tribunalul a conchis că lucrările la stâlpii indicaţi de reclamantă nu fac obiectul contractului în discuţie, că au fost executate lucrările anterior încheierii convenţiei şi că din probatoriul administrat nu rezultă că părţile ar fi înţeles să contracteze şi efectuarea acestor lucrări.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti care prin Decizia nr. 621 pronunţată la data de 17 decembrie 2007 a respins apelul reclamantei SC B.A. SRL şi a reţinut că din cuprinsul contractului nr. 2184 din 16 noiembrie 2004 nu rezultă că stâlpii 88A - 101 fac parte din obiectul acestuia. Procesele verbale nr. 44-48 /2004 invocate drept probe în susţinerea apelului au fost înlăturate de Curte pe considerentul că erau anterioare datei încheierii contractului nr. 2148/2004 şi, mai mult, că lucrările nu au fost indicate în comanda pe care a făcut-o beneficiarul final care este proprietarul reţelei de stâlpi şi nici nu au fost cuprinse în fişa de achiziţie sau în actul adiţional aşa cum prevăd dispoziţiile art. 13.4 din contract.
Împotriva deciziei nr. 621 din 17 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a declarat recurs, reclamanta SC B.A. SRL în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. După analiza criticilor aduse deciziei, Înalta Curte a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite cerinţele pentru modificarea hotărârilor anterior pronunţate în cauză întrucât lucrările de vopsitorie au fost executate la un număr mai mare de stâlpi aşa cum a recunoscut pârâta prin răspunsurile date la interogatoriu cât şi prin întâmpinarea din recurs (filele 16 – 19). A mai reţinut instanţa de recurs că şi procesul verbal întocmit la terminarea lucrărilor confirmă execuţia lucrărilor de vopsitorie la linia LEA Tronson II Domneşti Maşini Grele şi Jilava Maşini Grele 102 bis – 130 pentru 6 stâlpi deşi în contract figurau numai 4 stâlpi.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul a fost admis, a fost modificată Decizia nr. 621 din 17 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi în fond a fost schimbată în tot sentinţa Tribunalului Bucureşti nr. 8421 din 20 iunie 2007 în sensul admiterii acţiunii şi a obligării pârâtei la plata sumei de 358.393,24 lei cu titlu de preţ precum şi la plata sumei de 10.273,45 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeaşi decizie s-a admis şi cererea de chemare în garanţie iar SC F.D.F.E.E.E.M.S. SA Bucureşti a fost obligată să-i plătească pârâtei suma de 358.393,24 lei cu titlu de preţ şi 10.273,45 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC E. SA, sucursala I.S.E.E.M.S. SA Bucureşti. Pârâta şi chemata în garanţie au mai fost obligate şi la plata cheltuielilor de judecată în apel şi recurs.
Împotriva deciziei nr. 2172 din 12 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de revizuire chemata în garanţie SC F.D.F.E.E. „E.M.S.", devenită E.D.M. SA, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 1-2 C. proc. civ. În argumentarea cererii, revizuienta a susţinut că Decizia Înaltei Curţi este netemeinică şi nelegală întrucât s-au încălcat prevederile art. 942, art. 970, art. 977-984 C. civ. Potrivit revizuientei încheierea contractului presupunea realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale, astfel că instanţa era ţinută să analizeze pretenţiile invocate sub toate aspectele pornind de la data încheierii contractului şi de la obiectul său. În raport de aceste precizări teoretice, autoarea a considerat că reclamanta SC B.A. SRL nu putea efectua lucrările înainte de încheierea contractului, cu atât mai mult cu cât procedura de achiziţie publică prevăzută de OUG nr. 60/2001 instituia prin art. 51 şi art. 71 o serie de obligaţii în sarcina autorităţii contractante. În condiţiile în care, procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică a fost demarată la data de 27 octombrie 2004, revizuienta a considerat că instanţa de recurs a apreciat în mod greşit că lucrările pretinse de reclamantă au făcut obiectul contractului.
Întrucât numai 15 stâlpi au format obiectul contractului a considerat că reclamanta nu putea pretinde decât plata acelei prestaţii şi nu cum greşit a reţinut instanţa de recurs. Concluzia instanţei de recurs, în opinia revizuientei, a nesocotit faptul că relaţiile contractuale nu au fost stabilite în forma simplificată prevăzută de art. 36 C. com., ci în urma aplicării procedurii cererii de ofertă, în care intimata reclamantă era ţinută să execute numai prestaţiile care au făcut obiectul convenţiei. De asemenea a arătat că instanţa de recurs, după ce a reţinut că prestaţiile care au făcut obiectul contractului nr. 2184/2004 au fost achitate integral de SC F.D.F.E.E. E. M.S. SA, reţine că s-au interpretat greşit clauzele contractuale deşi sumele solicitate prin acţiune pentru care pârâta a chemat-o în garanţie sunt întemeiate pe nişte procese verbale nesemnate şi neştampilate de către reprezentanţii societăţilor implicate, prestaţiile fiind efectuate anterior încheierii contractului şi anterior demarării procedurii de achiziţie publică, lucru inadmisibil din punct de vedere legal. În fine, revizuienta a mai arătat că întreaga motivare a instanţei de recurs se sprijină pe contractul nr. 2184 din 16 noiembrie 2004 şi că instanţa a omis să facă referire la procesele verbale care sunt nesemnate şi sunt anterioare încheierii contractului.
Pentru aceste motive, revizuienta s-a considerat îndreptăţită să solicite schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată şi a cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiată.
Cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
Înainte de a examina cererea, se impun câteva precizări în legătură cu reglementarea revizuirii din punct de vedere procedural care se regăseşte în prevederile art. 322 - 328 C. proc. civ., sub titlul căilor extraordinare de atac. Din dispoziţiile respective rezultă că revizuirea este cale extraordinară de atac, de retractare, care cu excepţia unei situaţii, se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.
Prin intermediul acestei căi de atac extraordinare se poate cere instanţei să retracteze hotărârea pe care a pronunţat-o numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. Prin urmare, prin revizuire nu s-a urmărit, din punct de vedere procedural, ca părţile să aibă deschisă calea recursului la recurs.
Revenind la cererea de revizuire formulată de chemata în garanţie în lumina precizărilor de mai sus se constată că aceasta a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., motive care sunt intrinseci deciziei pronunţată de instanţa de recurs.
Astfel, motivul prevăzut de art. 322 pct. 1 C. proc. civ., poate fi invocat dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice care nu se pot aduce la îndeplinire. Din formularea acestui motiv rezultă că scopul său este ca pe această cale să se înlăture elementele contradictorii din dispozitivul deciziei pentru ca punerea în executare să fie posibilă.
Raportând cerinţa textului redat mai sus la motivele de revizuire se constată că, în realitate, revizuienta a criticat fondul litigiului fără nicio referire la dispoziţiile potrivnice din dispozitivul deciziei a cărei revizuire s-a cerut. Acest motiv astfel cum a fost argumentat nu poate fi reţinut pentru analiza cererii de revizuire şi cu atât mai puţin în cazul în care se face referire la considerentele deciziei din recurs pe care o critică sub cuvânt că există o contradicţie între soluţie şi apărările care au fost formulate în cauză de revizuientă. Reluarea apărărilor din recurs în argumentarea cererii de revizuire, nu va fi primit ca motiv de revizuire care se încadrează în prevederile art. 322 pct. 1 C. proc. civ.
Cel de-al doilea motiv evocat, art. 322 pct. 2 C. proc. civ., nu a fost motivat în conformitate cu cerinţele acestor prevederi, revizuienta mulţumindu-se să redea situaţia de fapt şi să reanalizeze probele aflate la dosar conform cu susţinerile care au fost făcute în faţa instanţelor anterioare în calitatea sa de chemată în garanţie.
Dispoziţiile art. 322 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate numai când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Din conţinutul acestor dispoziţii se poate observa că acestea vizează limitele judecăţii sub aspectul obiectului dedus judecăţii aşa cum au fost determinate concret în cererea de chemare în garanţie şi în temeiurile acesteia potrivit cu mijloacele de apărare pe care le-a pus în discuţie, în alţi termeni, revizuienta.
Observând obiectul cererii de chemare în judecată şi al cererii de chemare în garanţie se poate constata că s-a cerut preţul prestaţiilor neachitate, iar instanţa a acordat ce s-a cerut în baza principiului disponibilităţii, după ce au fost examinate raporturile juridice dintre părţile în proces şi probele administrate în cauză a căror concludenţă se cere a fi rediscutată prin Decizia a cărei revizuire s-a solicitat.
Rezultă că circumstanţele legale impuse de natura litigiului, au fost respectate şi că instanţa de recurs s-a pronunţat pe motivele de nelegalitate cu care a fost investită legal. Faptul că soluţia la care s-a ajuns este contrară opiniei şi apărărilor chematei în garanţie aşa cum au fost expuse în cererea de revizuire nu satisface cerinţa motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Sintetizând argumentele de mai sus se va reţine că cererea de revizuire nu a fost motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. care au fost invocate, că această cerere nu are caracter devolutiv pentru a se trece la reanalizarea fondului litigiului a apărărilor şi probelor care au stat la baza hotărârilor anterior pronunţate independent de motivele evocate, în condiţiile în care limitele analizei cererii de revizuire sunt stabilite de prevederile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. În fine, prin motivele invocate în cererea de revizuire s-a urmărit să se repună în discuţie temeiurile şi mijloacele de apărare şi nu dispozitivul sau inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii în baza principiului disponibilităţii şi ceea ce instanţa a hotărât, dincolo de limitele investirii.
Aşa fiind, cererea de revizuire va fi respinsă conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC E.D.M. SA BUCUREŞTI (fosta SC F.D.F.E.E. E. M.S. SA) împotriva deciziei nr. 2112 din 12 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 750/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 812/2009. Comercial → |
|---|
