ICCJ. Decizia nr. 912/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 912/2009
Dosar nr. 41933/3/2007
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, reclamanta Asociaţia A.A.P. Câlnău a chemat în judecată pe pârâta A.D.S. solicitând instanţei următoarele:
1. Să constate nulitatea absolută a contractului de concesiune din 22 decembrie 2000 privind exploatarea terenului agricol în suprafaţă de 952 ha în perimetrul localităţii Tulcea, judeţul Tulcea, pentru nevalabilitatea preţului.
2. Constatarea inexistenţei obligaţiei de plată a redevenţei şi penalităţile de întârziere aferente, stabilite unilateral de pârâtă în baza contractului din 2000.
Prin sentinţa comercială nr. 2236 din 18 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 41933/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Asociaţia A.A.P. Câlnău în contradictoriu cu pârâta A.D.S.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că părţile au încheiat contractul de concesiune din 2000 iar la capitolul IV s-a stabilit redevenţa ca fiind echivalentul în lei a 450 kg grâu STAS 813/68 ha anual.
Instanţa a apreciat că preţul stabilit în contract este determinabil, iar părţile au detaliat noţiunea STAS prin caracteristici minimale precizând că preţul se stabileşte după cotaţia de la B.R.M. la momentul plăţii.
B.R.M. este administrator al unei pieţe de disponibil şi asigură membrilor şi clienţilor condiţii centralizate de negociere pentru operaţiuni de vânzare - cumpărare de mărfuri, etc. Întrucât cotaţiile B.R.M. oferă un sistem de referinţă în ceea ce înseamnă raportarea la preţurile pieţei în tranzacţii, tribunalul a reţinut că părţile au avut în vedere la momentul stabilirii redevenţei, echivalentul în lei a unei cantităţi de grâu raportat la valoarea de piaţă a grâului.
Prin urmare, chiar dacă B.R.M. nu a tranzacţionat grâu în perioada derulării contractului, întrucât părţile au înţeles să se refere la preţul pieţei, contractul nu este lovit de nulitate.
Tribunalul a reţinut că reclamanta face vorbire de nevalabilitatea clauzei privind redevenţa, deşi această clauză este perfect valabilă, dar a devenit îndoielnică ca urmare a lipsei tranzacţionării grâului la B.R.M. pe perioada derulării contractului. Prin urmare, trebuie interpretată în sensul în care poate produce efecte, aşa cum prevede art. 978 C. civ.
Art. 32 din Legea nr. 219/1998 – act normativ aplicabil în baza principiului conform căruia contractul este guvernat de legea în vigoare la data încheierii sale - prevede că relaţiile contractuale dintre concedent şi concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe realizarea unei posibile egalităţi între avantajele care îi sunt acordate concesionarului şi sarcinile care îi sunt impuse. Or, a admite nulitatea clauzei privind preţul concesiunii deşi este posibilă stabilirea valorii de piaţă a grâului – chiar prin raportare la cotaţiile altor burse de mărfuri – ar echivala cu înfrângerea textului legal menţionat.
De asemenea, instanţa pe aspectul modificării preţului de către concedent a reţinut că art. 31 din Legea nr. 219/1998, în vigoare la data la care pârâta a notificat rezilierea contractului pentru neplata redevenţei, instituie o derogare de la dreptul comun, permiţându-i concedentului să modifice unilateral contractul. Interesul public impune ca folosinţa bunului proprietate publică să nu se facă în mod gratuit, iar concedentul să încaseze preţul stabilit în contract.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 2236/2008, pronunţată în dosarul nr. 41933/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a formulat apel reclamanta Asociaţia A.A.P. Câlnău.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 378 din 10 septembrie 2008 a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta solicitând admiterea lui şi modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei şi admiterii acţiunii sale.
În susţinerea recursului său reclamanta a invocat, în esenţă, următoarele motive, indicând, ca temei de drept, prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.:
Instanţa, interpretând în mod greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat înţelesul vădit lămurit şi neîndoielnic al acestuia, apreciind că determinarea redevenţei se poate realiza după alte criterii decât cele ce rezultă în mod clar din contract.
Astfel, se reţine că preţul contractului este evaluabil întrucât părţile au prevăzut criterii după care poate fi determinat or reclamanta nu a contestat acest lucru ci a susţinut că respectivele criterii de determinare a preţului contractual nu pot fi utilizate de părţi întrucât B.R.M. nu are cotaţie la grâu.
Instanţa a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a prevederilor art. 978 C. civ. întrucât prevederile art. 4.1 din contract nu constituie o clauză îndoilenică ce trebuie interpretată conform textului indicat ci a devenit o clauză nevalabilă ca urmare a lipsei tranzacţionării grâului la B.R.M. Or, clauza nevalabilă face de prisos orice acţiune de calificare a sa ca îndoilenică şi, mai departe, de interpretare.
Instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a prevederilor art. 31 din Legea nr. 219/1998, întrucât modificarea unilaterală a contractului de concesiune era permisă pârâtei doar cu notificarea prealabilă a concesionarului şi din motive excepţionale legate de interesul naţional sau local, după caz şi nu pentru neexistenţa unei cotaţii la grâu la B.R.M.
Intimata - pârâtă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Primul motiv invocat nu se încadrează în textul indicat de recurentă, respectiv pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. întrucât posibilitatea de utilizare a unor criterii de determinare a preţului contractului de concesiune nu constituie o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii – în speţă contractul de concesiune - şi nicio schimbare a înţelesului vădit lămurit şi neîndoielnic al acestuia.
Cel de al doilea motiv de recurs nu este fondat întrucât clauza prevăzută de art. 4.1 din contract nu a devenit o clauză nevalabilă, cum susţine recurenta, ci a fost corect interpretată de instanţe, în conformitate cu prevederile art. 978 C. civ.
Prin contractul de concesiune părţile au convenit că în stabilirea preţului grâului să se ţină cont de cotaţia B.R.M., redevenţa urmând să fie calculată în funcţie de aceste date, potrivit art. 4.1 din contract. Cum, pe parcursul derulării contractului de concesiune B.R.M. nu a tranzacţionat grâu, reclamanta a calculat redevenţa în funcţie de datele furnizate de I.N.S. Instanţa de apel a reţinut în mod corect şi în concordanţă cu practica instanţei supreme, că prin dispoziţiile capitolului 4 din contract preţul redevenţei este determinabil aşa că reclamanta a avut posibilitatea achitării obligaţiilor fiind vorba de bunuri de gen şi, drept dovadă, a şi achitat unele sume în contul redevenţei.
În aceste condiţii instanţa a interpretat corect clauza în discuţie, în conformitate cu art. 978 C. civ. şi a reţinut în mod legal că preţul contractului fiind determinabil conform voinţei părţilor nu se poate susţine nulitatea contractului de concesiune pentru nevalabilitatea preţului.
Nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat întrucât instanţa de apel a reţinut în mod corect aplicarea în cauză a art. 32 din Legea nr. 219/1998 potrivit căruia „relaţiile contractuale dintre concedent şi concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar".
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia A.A.P. Câlnău, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 378 din 10 septembrie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 907/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 918/2009. Comercial → |
|---|
