ICCJ. Decizia nr. 918/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 918/2009
Dosar nr. 2181/40/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta SC L. SA Botoşani a chemat în judecată pârâta P.F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună evacuarea acesteia din spaţiul cu destinaţie de locuinţă, situat în Municipiul Botoşani, judeţul Botoşani.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta a deţinut, în baza contractului de vânzare - cumpărare din 18 noiembrie 2003, un spaţiu cu destinaţie de locuinţă, situat la adresa sus menţionată, în suprafaţă de 38,76 mp, contract anulat prin sentinţa nr. 3266 din 9 iunie 2005 a Judecătoriei Botoşani.
Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulată de pârâta P.F., aceasta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a Consiliului Local Botoşani şi Primăria Municipiului Botoşani prin Primar, solicitând obligarea acestora la restituirea preţului reprezentând contravaloarea spaţiului din care se solicită evacuarea la valoarea actualizată, obligarea la plata cheltuielilor efectuate cu conservarea imobilului şi a daunelor interese în sumă de 30.000 euro şi instituirea unui drept de retenţie asupra spaţiului, până la achitarea integrală a pretenţiilor.
Prin sentinţa nr. 1739 din 6 decembrie 2007, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a dispus evacuarea pârâtei P.F. din spaţiul ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare din 18 noiembrie 2003. Prin aceeaşi hotărâre, a fost anulată ca netimbrată cererea reconvenţională formulată de P.F.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de pârâta P.F., iar prin Decizia nr. 55 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunţa această soluţie, în urma analizei criticilor formulate, Curtea a reţinut că reclamanta are legitimitate procesuală de a formula acţiunea, având în vedere calitatea de administrator al spaţiului locativ în litigiu. În ceea ce o priveşte pe intervenienta B.M., de asemenea Curtea a reţinut că aceasta are calitate procesuală de a interveni în cauză, invocând un drept al său, în virtutea sentinţei de reitegrare în spaţiu.
Prin aceiaşi hotărâre, s-a reţinut a fi nefondată şi critica privind necompetenţa materială a tribunalului, ca primă instanţă, având în vedere calitatea de comerciant a reclamantei, ce desfăşura fapte obiective de comerţ, potrivit dispoziţiilor art. 3 C. com.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs pârâta P.F., solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 modificarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În argumentarea motivului invocat, recurenta a susţinut că Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea principiilor generale de drept: principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale, principiul garantării drepturilor civile, principiul fundamental al preeminenţei dreptului, principiul dreptului la apărare şi dreptul la un recurs efectiv.
A mai susţinut recurenta că Decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii. Totodată, s-a susţinut că obligaţia instanţei de a motiva hotărârea în fapt şi în drept, nu are nicio legătură cu critica privind competenţa materială a instanţei.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, dispoziţii ce reglementează recursul, ca o cale extraordinară de atac.
Faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate, Curtea constată că recurenta nu a indicat în mod concret dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit, iar criticile aduse deciziei recurate, nu se regăsesc în dispoziţiile sus menţionate, acestea vizând de regulă, aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt dedusă judecăţii sau extinderea unei norme de drept la situaţii neaplicabile în cauză.
Aşa fiind, se constată că dezvoltarea sumară şi generică a motivului de recurs invocat, respectiv încălcarea principiilor enunţate anterior, nu dă posibilitatea instanţei de recurs de a proceda la analiza acestora, ţinută fiind de dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac a recursului.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia instanţa fondului a pronunţat o hotărâre care nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, se constată că aceasta a făcut obiectul analizei instanţei de control judiciar.
Din analiza considerentelor deciziei recurate, se constată că instanţa de apel a reţinut că, deşi tribunalul nu a indicat temeiul de drept care a stat la baza soluţiei pronunţate, această omisiune nu poate duce la desfiinţarea hotărârii, având în vedere că indiferent de calificarea acţiunii, revendicare sau evacuare, competenţa materială revine aceleiaşi instanţe.
Pe cale de consecinţă, întrucât critica adusă deciziei pronunţate de Curtea de Apel este nefondată, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta P.F., împotriva deciziei nr. 55 din 17 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 912/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 920/2009. Comercial → |
|---|
