ICCJ. Decizia nr. 812/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 812/2009
Dosar nr. 758/43/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureş la data de 27 februarie 2004, reclamanta CEC, Sucursala Târgu-Mureş, a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unui număr de 32 încăperi în suprafaţă totală de 900,89 mp dispuse la subsolul, parterul, mezaninul şi etajul 1 al clădirii situate în Târgu-Mureş, judeţul Mureş, precum şi asupra cotei de teren aferente; rectificarea înscrisurilor efectuate în C.F. nr. 4671 I Târgu Mureş nr. top 1260/1/1 şi 1087/1 în sensul evidenţierii în foaia A a respectivelor spaţii şi în foaia B de proprietate a dreptului său de proprietate asupra acestora şi a terenului aferent, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 559 din 3 februarie 2005, Judecătoria Târgu Mureş a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de chemare în judecată a reclamantei, considerând că obiectul acţiunii reclamantei este anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pe numele pârâtei în temeiul HG nr. 834/1991, natura juridică de act administrativ al acestuia determinând competenţa materială a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 25 aprilie 2005.
Reclamanta şi-a precizat din nou cererea de chemare în judecată prin înscrisul de la filele 16-17 în care a menţionat ca petit principal obligarea pârâtei la recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra unui număr de 32 de încăperi, petit calificat de reclamantă drept acţiune în revendicare imobiliară, iar în subsidiar reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra cotei de teren în suprafaţă de 169,76 mp aferent spaţiilor revendicate şi rectificarea înscrisurilor din carte funciară.
Tot prin această precizare, reclamanta a mai invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 208 din 5 septembrie 2005 a admis această excepţie şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş şi a reţinut în esenţă că obiectul cerererii de chemare în judecată precizat de reclamantă este revendicare imobiliară, iar valoarea imobilului revendicat atrage competenţa materială a Tribunalului Mureş.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Mureş la data de 26 octombrie 2005, iar la termenul din data de 11 ianuarie 2006 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, reţinând cauza în sub acest aspect.
Prin sentinţa civilă nr. 33 din 11 ianuarie 2006, Tribunalul Mureş Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta CEC, sucursala Târgu Mureş, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.C. R. SA Târgu Mureş în favoarea Tribunalului Comercial Mureş, ca urmare a calităţii de comerciant a părţilor litigante.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Comercial Mureş la data de 12 iunie 2006.
Prin înscrisul aflat la filele 57-58 de la dosar intitulat „precizare" reclamanta a solicitat în principal obligarea pârâtei la recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra unui număr de 32 de încăperi precum şi a căilor de acces în suprafaţă utilă de 895,19 mp dispuse la subsolul, parterul, mezaninul şi etajul I al clădirii situate în Târgu Mureş, şi rectificarea înscrisurilor din C.F. nr. 4671/I/Târgu Mureş nr. top 1260/1/1 şi 1087/1 în sensul evidenţierii în foaia A a acestor spaţii şi în foaia B a dreptului său de proprietate asupra acestora.
Reclamanta a mai solicitat în subsidiar şi recunoaşterea de către pârâtă a dreptului său de proprietate asupra cotei-părţi de teren în suprafaţă de 169,76 mp aferentă acestor spaţii şi rectificarea corespunzătoare a înscrisurilor din carte funciară.
Reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 15/1990 menţionând că spaţiile pe care le revendică au intrat în administrarea sa în baza ordinului nr. 180 din 26 martie 1970.
Pârâta prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei filele 9-14 arată că în cazul în care acţiunea reclamantei este o acţiune în constatare invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii iar în ipoteza în care acţiunea reclamantei este calificată drept o acţiune în realizare, sub forma acţiunii în revendicare, susţine excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
În urma precizării reclamantei, pârâta a invocat prin notele de şedinţă de la filele 53-54 excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Comercial Mureş.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Mureş a dispus unirea excepţiei lipsei calităţii procesuale active cu fondul cauzei, iar prin încheierea de şedinţă din data de 5 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Mureş a respins excepţia necompetenţei materiale pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 914 din 23 mai 2007 Tribunalul Comercial Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta SC R. SA Bucureşti.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclmanta CEC, sucursala Târgu-Mureş, în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Bucureşti.
A obligat pârâta să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra spaţiilor şi căilor de acces pe care le ocupă în imobilul situat în Târgu Mureş identificate în raportul de expertiză tehnică (filele nr. 101-148, 151-155) întocmit de expert Z.H., ce face parte integrantă din hotărâre.
A respins petitele referitoare la obligarea pârâtei la recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei-părţi de teren aferentă spaţiilor respective şi la rectificarea înscrierilor în C.F. nr. 4671/1 Târgu-Mureş.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 17.711,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut în esenţă că reclamanta a făcut dovada că foloseşte respectivele spaţii în mod neîntrerupt, depunând la dosar acte doveditoare ale faptului că a achitat în toată această perioadă impozitul pentru aceste spaţii.
Pârâta nu a negat faptul că reclamanta foloseşte spaţiile respective, recunoscând această stare de fapt atât prin actele depuse la dosar în apărare cât şi prin semnarea protocolului şi a proceselor verbale de vecinătate (filele 7-9 dosar).
Starea de fapt a fost recunoscută de ambele părţi şi a fost confirmată şi de raportul de expertiză tehnică administrat în faţa Judecătoriei.
Părţile au confirmat în scris (prin adresele de la filele 106-108) că situaţia de fapt redată în raportul de expertiză tehnică este neschimbată.
Legea nr. 15/1990 privind organizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale prevede la art. 20 alin. (2) că „bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu".
Spaţiile deţinute de reclamantă în imobilul din Târgu Mureş, erau incluse în patrimoniul ei, aceasta exercitând dreptul de administrare operativă asupra acestora, fiind înscrise în evidenţele ei contabile, reclamanta plătind impozitul la stat pentru rspectivele spaţii.
În temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, aceste spaţii asupra cărora reclamanta avea doar un drept de administrare au devenit proprietatea acesteia, legea fiind modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestora.
Pârâta nu are nici un titlu valabil asupra spaţiilor din litigiu.
Ceea ce a dobândit pârâta în temeiul dispoziţiilor HG nr. 834/1991 prin certificatul de atestare M12 nr. 0063 din 17 septembrie 1998 este dreptul de proprietate asupra terenului înscris în C.F. nr. 4671/I/ al localităţii Târgu Mureş la nr. top.1260/1/1 şi 1087/1.
În privinţa dreptului său de proprietate asupra construcţiilor edificate pe respectivul teren, pârâta nu a indicat modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestora, ci tot împrejurarea că în C.F. este înscrisă ca proprietar asupra acestor construcţii.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea petit, referitor la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent spaţiilor respective, instanţa de fond a respins acest petit întrucât deşi reclamanta era îndreptăţită în temeiul dispoziţiilor HG nr. 834/1991 să dobândească şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent spaţiilor respective, pârâta a efectuat toate demersurile şi i s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent întregului imobil.
Reclamanta nu a atacat certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat pentru pârâtă în termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, astfel încât acesta a întrat în circuitul civil şi produce efecte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC R. SA Bucureşti solicitând schimbarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantei prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a capacităţii procesuale a reclamantei CEC SA, sucursala Târgu Mureş.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2/A din 7 ianuarie 2008 a admis apelul declarat de pârâta R. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 914 din 23 mai 2007 pronunţată în dosarul nr. 2275/2006 al Tribunalului Comercial Mureş.
A schimbat în tot hotărârea apelată.
A admis excepţia lipsei capacităţii procesuale şi a calităţii procesuale active a reclamantei CEC SA Bucureşti, sucursala Mureş, excepţie invocată de pârâta SC R. SA Bucureşti.
A respins acţiunea formulată de reclamanta sucursala CEC Târgu Mureş în contradictoriu cu pârâta SC R. SA având ca obiect recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Târgu Mureş, judeţul Mureş, teren şi construcţii şi modificarea înregistrărilor de carte funciară.
A obligat intimata-reclamantă să-i plătească pârâtei apelante suma de 7823,10 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut în esenţă că acţiunea a fost formulată de CEC SA, sucursala Târgu Mureş, care nu are nici capacitate procesuală de folosinţă/exerciţiu întrucât nu are personalitate juridică, patrimoniu propriu, singurul scop fiind acela de a promova şi vinde în plan teritorial întreaga ofertă de produse a băncii şi nici calitate procesuală activă pentru a formula acţiune de recunoaştere a unui drept de proprietate asupra unui bun.
Instanţa de apel a mai reţinut că mandatul dat de persoana juridică sucursalei sale, pentru promovarea acţiunii nu prezintă relevanţă în speţă deoarece înlocuirea persoanei lipsită de calitate procesuală cu o altă persoană (care are atât capacitate, cât şi calitate) este permisă numai în cazul arătării titularului dreptului conform dispoziţiilor art. 66 C. proc. civ.
Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta CEC SA Bucureşti, sucursala Târgu Mureş, a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 41 şi art. 161 C. proc. civ. atunci când a reţinut că nu are calitate procesuală activă.
S-a invocat că instanţa de apel a soluţionat greşit excepţiile lipsei capacităţii procesuale şi a calităţii procesuale active a băncii, cererea de chemare în judecată fiind formulată de însăşi persoana juridică prin reprezentanţi legali ai acesteia care în cazul dedus judecăţii au fost directorul şi directorul economic al CEC SA, sucursala Târgu-Mureş, salariaţi care au contract individual de muncă încheiat cu persoana juridică şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei entităţi a băncii.
Instanţa de apel în mod greşit a reţinut că banca nu a putut prezenta acte din care să rezulte că în patrimoniul său ar figura imobilul în litigiu deoarece la dosarul cauzei a fost depus Ordinul nr. 180 din 26 martie 1970 al Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor emis în baza decretului nr. 409/1995, prin care s-a dispus transmiterea din administrarea Direcţiei Judeţene de Poştă şi Telecomunicaţii în administrarea Direcţiei Judeţene a Casei de Economii şi Consemnaţiuni Mureş a spaţiilor ocupate de CEC în clădirea PTTR Târgu Mureş.
S-a depus la dosarul cauzei dovada achitării impozitului pentru aceste spaţii, ca urmare a înscrierii lor în evidenţele contabile, iar acestea au intrat în proprietatea băncii, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 aşa cum a reţinut instanţa de fond.
Reclamanta CEC SA Bucureşti, sucursala Târgu Mureş, a solicitat în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 914 din 23 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş ca nefondat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
Recursul reclamantei este fondat.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind pronunţarea hotărârii recurate cu aplicarea greşită a legii este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. „orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată".
Art. 161 alin. (1) C. proc. civ. text de lege invocat de recurentă prevede că atunci când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu al drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul acesteia nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri.
În speţă, contrar înscrisurilor existente la dosar, instanţa de apel a reţinut că recurenta-reclamantă nu are calitate procesuală activă.
Astfel, la instanţa de fond s-a depus la dosar de către reclamantă adresa nr. 15 din 10 ianuarie 2006 (fila 23) prin care Societatea Bancară „Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC SA" împuterniceşte pe reclamanta CEC SA, sucursala Târgu Mureş, să reprezinte interesele băncii în litigiul dedus judecăţii având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Târgu Mureş reprezentând sediul Agenţiei CEC SA nr. 1 Târgu Mureş.
Această împuternicire a fost dată şi la instanţa de apel conform adresei nr. 7891 din 9 noiembrie 2007.
Mai mult decât atât, la aceeaşi dată s-a emis adresa nr. 10 din 10 ianuarie 2006 (fila 24 fond) prin care Societatea Bancară „Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC SA" a făcut precizarea că îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată formulată de CEC SA, sucursala Târgu Mureş.
În acest context reclamanta are calitate procesuală activă conform dispoziţiilor art. 41alin. (1) C. proc. civ. întrucât pe de o parte a făcut dovada că a primit împuternicirea de reprezentare de la CEC SA, iar pe de altă parte aceasta din urmă şi-a însuşit în termen legal acţiunea formulată de reclamantă.
De menţionat că potrivit capitolului 5 lit. g) din Regulamentul de Funcţionare al Sucursalelor Judeţelor/Sucursala Municipiului Bucureşti compartimentul juridic reprezintă sucursala în limitele competenţelor stabilite în faţa instanţelor judecătoreşti, în acest sens fiind şi adresa nr. 7891 din 9 noiembrie 2007 depusă la instanţa de apel.
Pentru toate aceste considerente instanţa de apel numai cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. a reţinut că reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Aşa fiind urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 alin. (5) C. proc. civ. să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei recurate ce se va casa şi se va trimite cauza pentru judecata în fond a apelului declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta CASA DE ECONOMII ŞI CONSEMNAŢIUNI C.E.C. SA Bucureşti, sucursala Târgu-Mureş, împotriva deciziei nr. 2/A din 7 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru judecata în fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 754/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 907/2009. Comercial → |
|---|
