ICCJ. Decizia nr. 817/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 817/2009
Dosar nr. 2636/2/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra cererii de recurs de faţă;
Prin cererea, înregistrată la data de 13 aprilie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, R.M.P. a solicitat revizuirea sentinţei comerciale nr. 135 din 17 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, în dosarul nr. 255/2003, în sensul, desfiinţării acesteia şi rejudecarea pricinii, în fond, în temeiul art. 322 pct. 4 şi art. 327 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, revizuienta a arătat că, a introdus o acţiune pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, prin care a solicitat, anularea unei licitaţii, organizate cu încălcarea dispoziţiilor legale. Pe parcursul judecăţii, a fost reprezentata de un apărător ales, S.L., care, ulterior, s-a retras din cauză, fiind înlocuit de C.A.M., fără ca ea sa fi avut cunoştinţă.
Instanţade fond i-a pus în vedere, prin "noul apărător", la termenul din 19 septembrie 2003, să timbreze acţiunea, cu un rest de taxa de timbru, şi sa achite o cauţiune, în suma de 20% din activele scoase la licitaţie. Ulterior, instanţa , la termenul din 17 octombrie 2003, a revenit asupra dispoziţiei, privind achitarea cauţiunii, dar a anulat cererea, ca insuficient timbrata, întrucât, a apreciat ca, deşi nu era prezent "noul apărător", i s-a pus în vedere, prin acest reprezentant legal ales, la termenul anterior, obligaţia achitării restului de taxa de timbru.
După ce a luat cunoştinţa, ca cererea s-a soluţionat pe excepţia insuficientei timbrări, revizuienta a formulat o plângere penala, împotriva apărătorului care i-a reprezentat, nelegal, interesele, deoarece, a considerat ca, instanţa , iniţial sesizata, a soluţionat cererea sa pe baza unui înscris, în opinia sa, fals. A apreciat, astfel, ca i s-a reprodus, în fals, semnătura, pe împuternicirea avocatiala nr. 174995, aflată la dosarul nr. 255/2003 al Curţii de Apel Bucureşti, astfel că, a intenţionat să se constate, de către o instanţapenala, împrejurarea ca, înscrisul este fals şi ca, nu poate produce efecte juridice, urmând ca, ulterior, sa promoveze o revizuire a hotărârii pronunţate, în baza acestui act.
După o lungă judecata şi după o strămutare a cauzei penale la o alta instanţa , s-a pronunţat şi o hotărâre definitiva care, deşi achita inculpata, desfiinţează înscrisul fals.
Astfel, prin sentinţa penala nr. 44 din 15 februarie 2007, rămasă definitivă, prin neapelare, Judecătoria Răcari achita pe inculpata C.A.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., şi desfiinţează înscrisul încriminat, împuternicirea avocatiala nr. 174995. Ca atare, revizuienta a susţinut că se impune desfiinţarea, în tot, a sentinţei comerciale nr. 135 din 17 octombrie 2003, a cărei revizuire s-a cerut pentru că poate subzista, atâta vreme cat, înscrisul, în baza căruia a fost pronunţata, este desfiinţat.
Cererea de revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată de către Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 182 din 26 septembrie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a constatat ca, potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o luna şi se va socoti, conform pct. lui 3, în cazul prevazut de art. 322 pct. 4, aşa cum este şi cazul în speţa, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea instanţei penale, prin care a fost declarat fals înscrisul.
În cauza, Curtea a constatat că revizuienta a luat cunoştinţa de sentinţa penala, prin care înscrisul incriminat a fost desfiinţat, şi pe care şi-a întemeiat cererea de revizuire, la data de 21 februarie 2007. Astfel, in raport de prevederile legale menţionate mai sus, Curtea de apel a apreciat că termenul de o luna, pentru introducerea cererii de revizuire, s-a împlinit la data de 21 martie 2007, astfel ca, cererea depusa, potrivit ştampilei poştei, aplicata pe plicul de expediere a acesteia, la 11 aprilie 2007, este tardiv introdusă.
Împotriva acestei soluţii, revizuienta a declarat recurs invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând greşita aplicate a art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Intimatul S.D.E. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului conform art. 3021 C. proc. civ. pentru că recurenta nu a indicat numele şi domiciliile intimaţilor din prezenta cauză, iar pe fond a cerut respingerea recursului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte va admite recursul pentru considerentele ce se vor arăta.
Înalta Curte nu va putea primi critica intimatului S.D.E. privitoare la nulitatea recursului în temeiul art. 3021 C. proc. civ. deoarece acest text a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 176/2005 a Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o luna şi se socoteşte in cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., din ziua in care partea a luat cunoştinţa de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul.
Conform art. 322 pct. 4 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri ramase definitive se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricina sau daca hotărârea s-a dat in temeiul unui înscris declarat fals in cursul sau in urma judecaţii.
Este evident, ca termenul de o luna va curge, in speţă, de la data când partea a luat cunoştinţa de hotărârea rămasă definitivă ce a declarat fals înscrisul, prin orice mod, ştiindu-se că în materie penală, hotărârile nu se comunica.
Este un beneficiu acordat de legiuitor părţii vătămate in cadrul unui proces penal, care are posibilitatea ca într-o luna de la luarea la cunoştinţa in orice mod a hotărârii penale definitive ce declară fals înscrisul sa formuleze o cerere de revizuire a unei alte hotărâri date in baza înscrisului declarat fals. Ca atare, termenul de o luna nu curge nici măcar de la data rămânerii definitive a hotărârii penale, ci de la data când partea a luat cunoştinţă de hotărârea penala definitiva.
Ceea ce este esenţial, este ca hotărârea penală sa fie definitivă, întrucât o cerere de revizuire promovata până la definitivarea unei soluţii intr-un dosar penal, ar putea fi respinsa ca lipsita de obiect sau inadmisibilă, in situaţia achitării judecătorului, martorului sau expertului, ori a casării hotărârii ce declara fals înscrisul.
În speţa, la data de 03 martie 2007( fila 5 verso din prezentul recurs) s-a comunicat extrasul din sentinţa penala nr. 44 din 15 februarie 2007, prin care înscrisul in baza căruia s-a formulat revizuirea a fost declarat fals, întrucât recurenta nu fost prezenta la ultimul termen de judecată. Deci, în ceea ce o priveşte pe recurentă, sentinţa penala a rămas definitiva la data de 14 martie 2007, întrucât in termen de 10 zile de la comunicarea dispozitivului aceasta ar fi putut formula apel.
Ulterior, printr-un certificat emis de Judecătoria Răcari, judeţul Dâmboviţa la 28 martie 2007 revizuienta a aflat ca sentinţa penala a rămas definitiva prin neapelare, de către niciuna dintre părţi, singurul act de procedura care atesta ca hotărârea penala a rămas definitiva şi astfel putând fi invocata ca temei pentru formularea revizuirii.
Certificatul din 21 februarie 2007 a fost eliberat la cererea revizuientei, pentru a face dovada soluţiei pronunţate, care şi aşa nu era definitiva, iar aceasta data nu poate constitui momentul de la care începe sa curgă termenul de o lună, întrucât inculpata putea sa atace sentinţa cu apel, iar instanţasuperioara şi apoi şi cea de recurs sa nu retina fals înscrisul, fapt ce lipsea de obiect însăşi cererea de revizuire.
Pentru aceste considerente conform art. 324 alin. (1) pct. 3, art. 322 pct. 4, art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. se va admite recursul declarat de revizuienta R.M.P. împotriva sentinţei comerciale nr. 182 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, se va casa sentinţa şi se va trimite cauza pentru soluţionarea în fond a cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta R.M.P. împotriva sentinţei comerciale nr. 182 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială.
Casează sentinţa şi trimite cauza pentru soluţionarea în fond a cererii de revizuire.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 814/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 818/2009. Comercial → |
|---|
