ICCJ. Decizia nr. 818/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 818/200.
Dosar nr. 4650/2/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, data de 9 august 2007, contestatoarea SC A.L. SA, în contradictoriu cu intimataA.V.A.S., a solicitat instanţei anularea tuturor formelor de executare silită întocmite de A.V.A.S., în temeiul Protocolului de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004 încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, pentru suma de 22.823,05 RON, sumă deja achitată de contestatoare.
S-a solicitat şi suspendarea executării silite, în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că, la data de 7 iunie 2007, executorii A.V.A.S. s-au prezentat la sediul contestatoarei şi au întocmit procesul verbal de aplicare a sechestrului nr. 4981/2007, motivat de faptul că nu s-a achitat debitul în cuantum de 22.823,05 RON, provenind din Protocolul de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004 încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman. S-a mai reţinut că nu a fost achitată nici suma de 15.336,58 dolari SUA, provenită din contractul de cesiune de creanţă nr. 76221 din 15 decembrie 1999 încheiat între A.V.A.S. şi B.A.
Deşi reprezentanţii A.V.A.S. şi-au reconsiderat poziţia în sensul că au considerat stins debitul în cuantum de 15.336,58 dolari SUA, A.V.A.S. a somat totuşi contestatoarea să achite debitul de 22.823,05 RON.
Contestatoarea a apreciat că această sumă nu este datorată întrucât a achitat la zi toate datoriile către bugetul de stat, fapt care rezultă din adresa nr. 4693 din 19 iunie 2007 emisă de D.G.F.P. Teleorman.
Contestatoarea a mai învederat că nu a avut cunoştinţă despre existenţa Protocolului de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004 încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman şi a considerat că, dintr-o eroare de comunicare nu s-a cunoscut faptul că a fost deja executată silit pentru datoria din 2004 faţă de bugetul de sănătate.
Prin sentinţa comercială nr. 235 din 10 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis contestaţia la executare formulată de contestatoare, a anulat formele de executare silită începute de intimată împotriva contestatoarei în temeiul Protocolului de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004, încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman.
A anulat ca netimbrată cererea de suspendare a executării silite.
În considerentele acestei sentinţe, curtea de apel reţinut că, în prezenta cauză, intimata nu a depus la dosarul cauzei titlul executoriu, motivând că Protocolul de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004 încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman reprezintă titlul executoriu în baza căruia a început executarea silită.
Analizând conţinutul acestui protocol, curtea de apel a constatat că obiectul protocolului este reprezentat de preluarea de către A.V.A.B. a creanţelor bugetare restante la Fondul naţional unic de asigurări de sănătate ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/1998.
CAS Teleorman a cesionat către A.V.A.B. creanţele sale conform titlurilor de creanţă constituite şi a remis acestei instituţii titlurile constatatoare ale creanţelor, toate documentele în legătură cu litigiile în care CAS este parte, precum şi toate datele referitoare la creanţele definite de art. 1 din OUG nr. 95/2003 (art. 2.2 din protocol).
Conform art. 6 din OUG nr. 95/2003, titlurile de creanţă aferente creanţelor bugetare transferate constituie titluri executorii.
Faţă de conţinutul dispoziţiilor legale enunţate mai sus şi de prevederile protocolului, curtea de apel a constatat că acesta nu poate constitui el însuşi titlu executoriu, iar A.V.A.S. nu a făcut dovada titlului executoriu în baza căruia a demarat executarea silită, pentru ca instanţa să verifice realitatea creanţei care prilejuieşte executarea.
De asemenea, curtea de apel a apreciat că susţinerile contestatoarei referitoare la faptul că nu a avut cunoştinţă de existenţa Protocolului de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004 încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman sunt întemeiate, în condiţiile în care intimata nu a făcut dovada publicării acestui protocol, în termen de 10 zile de la data efectuării transferului, prin înştiinţare colectivă, în Monitorul Oficial al României partea a IV-a, conform prevederilor art. 5 alin. (2) din OUG nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 235 din 10 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs A.V.A.S., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., precum şi art. 3041 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei atacate: 1) în sensul admiterii excepţiei prematurităţii şi respingerii acţiunii ca prematur formulată; 2) în sensul respingerii ca nefondată a contestaţiei la executare.
1) Cu privire la excepţia prematurităţii, pe care A.V.A.S. a invocat-o prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, recurenta susţine că în mod greşit prima instanţă a respins această excepţie consacrată prin dispoziţiile art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, republicată, conform cărora partea avea obligaţia de a comunica contestaţia la executare şi actele pe care se întemeiază.
2) Privind fondul cauzei, recurenta critică soluţia primei instanţe, prin care s-a admis contestaţia la executare, arătând, în esenţă, că susţinere contestatoarei că nu datorează suma de 22823,05 lei către A.V.A.S., întrucât a achitat la zi toate datoriile către bugetul de stat ca urmare a executării silite efectuate de către A.F.P.N. în anul 2004, nu poate fi primită, întrucât:
- la data efectuării executării silite de către A.F.P.N., aceasta nu deţinea creanţa pe care a executat-o, având în vedere că, la data emiterii titlului executoriu nr. 540 din 25 iunie 2004, creanţa era deja cesionată către A.V.A.S.;
- încasarea sumelor de către A.F.P.N. ca urmare a executării silite întreprinse de către aceasta nu poate fi opusă măsurilor de executare silită întreprinse de către A.V.A.S., întrucât, în situaţia în care A.F.P.N. a executat creanţa deţinută de către A.V.A.S., aceasta a încasat sume necuvenite.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea hotărârii pronunţate de curtea de apel, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză se constată următoarele:
1) Referitor la excepţia de prematuritate invocată de către A.V.A.S., se constată că, în mod corect, a fost respinsă de prima instanţă, ca nefondată, deoarece, într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1991, republicată „reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă", iar „judecătorul nu va primi cererea fără dovada îndeplinirii obligaţiei de comunicare", dar tot acest text legal stabileşte că „prevederile acestui alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia celor prin care se exercită o cale de atac."
Or, în speţă, ne aflăm în prezenţa unei contestaţii la executare, ce implică, în cazul admiterii, anularea actului contestat, reprezentând pin urmare o cale de atac şi, din această perspectivă şi având vedere textul legal citat mai sus, contestatorul poate să atace direct în instanţă orice act de executare considerat nelegal, fără a fi obligat să comunice în prealabil contestaţia către intimat, aşa cum judicios a stabilit şi prima instanţă care s-a pronunţat în cauză.
2) În ce priveşte fondul cauzei, se constată că susţinerile A.V.A.S. nu pot fi primite şi vor fi respinse în consecinţă, întrucât Protocolul de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004 încheiat de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman cu A.V.A.B. nu constituie titlu executoriu în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 95/2003 şi art. 39, art. 40 din OUG nr. 51/1998 republicată, cum de altfel chiar şi A.V.A.S. a recunoscut că nu există un titlu executoriu, executarea silită întemeindu-se pe protocolul depus la dosar (fila 43 dosar fond).
Astfel fiind, având în vedere că A.V.A.S. nu a făcut dovada titlului executoriu în baza căruia a declanşat executarea silită, pentru ca instanţa să verifice realitatea creanţei ce prilejuieşte această executare, în mod corect prima instanţă, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. şi OUG nr. 51/1998 republicată, a admis contestaţia la executare şi a anulat formele de executare începute de A.V.A.S. împotriva contestatoarei în temeiul Protocolului de transfer nr. 12 din 25 februarie 2004 încheiat de A.V.A.B. cu Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman.
În această împrejurare, examinarea celorlalte critici formulate de A.V.A.S. în recurs, precum şi a excepţiei perimării executării silite formulate de intimata-contestatoare SC A.L. SA, apare ca fiind lipsită de relevanţă şi de obiect.
În consecinţă, recursul declarat în cauză de A.V.A.S. se va respinge ca nefondat şi va fi menţinută ca fiind legală sentinţa pronunţată de curtea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 235 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 817/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 820/2009. Comercial → |
|---|
