ICCJ. Decizia nr. 821/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 821/200.
Dosar nr. 8558/2/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2007 contestatoarea A.P.A. prin asociat activ SC P. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata A.D.S. Bucureşti să se dispună anularea formelor de executare emise de aceasta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, prin sentinţa nr. 22 din 22 februarie 2008 a admis contestaţia şi a dispus anularea tuturor formelor de executare efectuate de intimată în baza contractului de concesiune la nivel naţional al activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală nr. 256 din 10 mai 2006.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 190/2004 şi ale OUG nr. 64/2005 care recunoaşte caracterul de titlu executoriu contractelor de concesiune a terenurilor cu destinaţie agricolă şi contractelor de vânzare-cumpărare acţiuni încheiate la A.D.S. în cadrul procesului de privatizare.
În cauză, contractul încheiat între părţi are ca obiect concesiunea unei activităţi, respectiv cea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, aşa încât acesta nu poate fi încadrat în nici una din cele două categorii de acte ce au caracter de titlu executoriu.
Părţile au inserat în actul adiţional nr. 5 din 25 iulie 2007 că actul întocmit de A.D.S. prin care se va stabili volumul debitelor reprezentând daune interese să constituie titlu executoriu, fără intervenţia instanţelor de judecată.
Această prevedere contractuală contravine legii întrucât în raport de prevederile art. 371 C. proc. civ. părţile nu pot stabili în actul lor privat caracterul de titlu executoriu al acestuia, dispoziţiile legale nu sunt permisive sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii intimata A.D.S. Bucureşti cu sediul în Bucureşti a declarat recurs şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii contestaţiei la executare.
În primul motiv de recurs s-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală şi a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ. deoarece instanţa nu a dat eficienţă juridică clauzei contractuale stipulată de părţi de comun acord prin art.1 din actul adiţional nr. 5 din 25 iulie 2007 conform căreia actul întocmit de A.D.S. prin care se va stabili volumul debitelor reprezentând daune interese constituie titlu executoriu, fără intervenţia instanţelor de judecată.
S-a invocat faptul că acest act constituie titlu executoriu întrucât atât Legea nr. 190/2004 cât şi OUG nr. 64/2005 cu modificările ulterioare recunosc caracterul de titlu executoriu contractului de concesiune.
În al doilea motiv de recurs s-a susţinut că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. întrucât în şedinţa publică din 15 februarie 2008 a revenit asupra probei cu expertiză contabilă dispusă din oficiu prin încheierea din 25 ianuarie 2008, fără să motiveze această dispoziţie.
Prin întâmpinare intimata A.P.A. cu sediul în Bucureşti a solicitat respingerea recursului deoarece contractul de concesiune încheiat între părţi nu are calitatea de titlu executoriu, acesta nu este calificat ca atare de nici o dispoziţie legală în vigoare aşa cum prevede în mod imperativ art. 372 C. proc. civ.
Recursul intimatei nu este fondat.
Deşi recurenta nu a indicat în drept unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. criticile formulate de aceasta por fi subsumate motivului de nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din OUG nr. 64/2005 contractele de vânzare-cumpărare acţiuni constituie titlu executoriu, iar art. 1 alin. (3) din Legea nr. 190/2004 conferă aceeaşi valoare contractelor de concesiune a terenurilor cu destinaţie agricolă.
În speţă, obiectul contractului de concesiune nr. 256 din 10 mai 2006 aşa cum părţile l-au definit la Capitolul II pct. 2.1 îl reprezintă activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, aşa încât în mod judicios instanţa de fond a stabilit că actul încheiat între părţi nu poate fi încadrat în nici una din cele două categorii de acte ce au caracter de titlu executor.
Potrivit dispoziţiilor art. 372 C. proc. civ. care reprezintă dreptul comun în materia executării silite, aceasta se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care potrivit legii, constituie titlu executoriu.
De aici rezultă că părţile nu pot prin convenţia lor să deroge de la prevederile legale imperative şi să atribuie înscrisului încheiat de acestea caracter de titlu executoriu.
Critica recurentei referitoare la încălcarea art. 969 C. civ. nu poate fi reţinută cât timp aceste dispoziţii prevăd în mod expres că numai „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante".
Actele normative invocate de recurentă, respectiv Legea nr. 190/2004 şi OUG nr. 64/2005 nu cuprind nici o dispoziţie legală din care să rezulte că acest contract de concesiune a unei activităţi ce formează obiectul litigiului are caracter de titlu executoriu.
Aceste prevederi legale au în vedere contractele de concesiune a terenurilor agricole şi contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni şi nu se pot aplica şi activităţii ce formează obiectul litigiului dedus judecăţii.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 372 C. proc. civ. în afara hotărârilor judecătoreşti nu pot fi calificate drept titluri executorii alte înscrisuri decât în baza unor prevederi exprese ale legii.
În raport de cele reţinute, executarea silită a fost declanşată în temeiul unui înscris care nu face parte din categoria titlurilor executorii şi în mod judicios instanţa de fond a dispus anularea formelor de executare efectuate de intimată în baza contractului de concesiune nr. 256 din 10 mai 2006.
Critica invocată de recurentă că instanţa de fond a revenit asupra probei cu expertiză contabilă dispusă din oficiu fără nici o motivare se referă la un aspect privind administrarea probelor, deci de netemeinicie şi nu de nelegalitate şi nu poate fi cenzurată de instanţa de control judiciar.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 22 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia V comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 820/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 824/2009. Comercial → |
|---|
