ICCJ. Decizia nr. 824/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 824/2009
Dosar nr. 106/1285/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr. 106/1285/2006 din 2 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, reclamanta SC P.M. SRL CLUJ NAPOCA a chemat în judecată pe pârâta SC P. SRL BACIU pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 735 din 1 august 2005 încheiat între părţi ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor contractuale de către pârâtă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la respectarea obligaţiei asumate conform pct. 3 capitolul III din contractul de vânzare-cumpărare nr. 735 din 1 august 2005 privind acordarea în favoarea pârâtei a distribuţiei în exclusivitate pe teritoriul României a produselor E. şi D. şi obligarea reclamantei să înceteze livrarea, comercializarea vânzarea produselor E. şi D. către alte persoane fizice sau juridice.
Prin sentinţa comercială nr. 476 din 4 martie 2008 Tribunalul Comercial Cluj a admis acţiunea formulată de reclamanta SC P.M. SRL CLUJ NAPOCA împotriva pârâtei SC P. SRL şi a dispus rezilierea contractului nr. 735 din 1 august 2005 încheiat între părţi, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi a obligat pârâta la plata sumei de 1784,7 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă că din facturile depuse la dosarul cauzei cât şi din expertiza tehnică efectuată în cauză a rezultat cu certitudine că pârâta nu a respectat termenul de 60 de zile, plata făcându-se la intervale care alternează între 2 luni şi 6 luni de la data livrării mărfurilor.
Instanţa de fond a reţinut că din interogatoriile luate părţilor (filele 68-71) cât şi din declaraţiile martorilor (filele 93, 95, 165) rezultă că la încheierea contractului între cele două părţi s-a avut în vedere comercializarea doar a primului produs, în exclusivitate de către pârâtă, respectiv E. şi nu celalalt produs respectiv D. care la data încheierii contractului era în faza de omologare şi nu era disponibil comercializării pe piaţă.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta şi-a achitat obligaţiile asumate prin contract, conform art. 969, art. 970 şi urm., precum şi art. 1020 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC P. SRL RĂDAIA, solicitând repunerea în termenul de apel în condiţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei de fond la data de 3 iulie 2008, întrucât comunicarea realizată de către instanţă la 18 aprilie 2008 s-a făcut faţă de o persoană care nu avea calitatea de angajat în cadrul acestei societăţi.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 181 din 9 octombrie 2008 a respins ca tardiv apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei comerciale nr. 476 din 4 martie 2008 pronunţată în dosarul nr. 106/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj pe care a menţinut-o în întregime şi a obligat apelanta să plătească intimatei SC P.M. SRL CLUJ-NAPOCA suma de 1547 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut în esenţă că în ceea ce priveşte comunicarea sentinţei instanţei de fond la data de 18 aprilie 2008 este valabilă (fila 184, dosar fond), iar termenul de apel de 15 zile a început să curgă de la acea dată şi s-a împlinit la data de 4 mai 2008, zi nelucrătoare, astfel încât s-a prelungit până la data de 5 mai 2008.
Apelul a fost înregistrat la data de 8 iulie 2008, cu depăşirea termenului legal, astfel încât instanţa de apel din oficiu a invocat excepţia tardivităţii apelului.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal motivat şi timbrat pârâta SC P. SRL BACIU, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că hotărârea instanţei de apel, este nelegală deoarece hotărârea instanţei de fond a fost comunicată altei persoane.
Persoana căreia i s-a comunicat hotărârea instanţei de fond nu este nici cea însărcinată cu primirea corespondenţei, iar SC P. SRL nu are angajată nici o societate care să-şi distribuie proprii angajaţi pentru a asigura paza.
Spaţiul de la adresa unde s-a făcut comunicarea, respectiv sat Rodaia, comuna Baciu este de fapt o platformă industrială unde funcţionează mai multe firme cu sediul declarat la acea adresă sau cu puncte de lucru.
Recurenta a mai arătat că soluţia instanţei de apel este greşită întrucât a reţinut că numitul C.V. este persoana împuternicită cu primirea corespondenţei, deoarece din foaia colectivă de prezenţă a SC P. aferentă perioadei 1-30 aprilie 2008, rezultă că C.V. nu este angajatul societăţii.
Recurenta-pârâtă SC P. SRL BACIU a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea deciziei atacate, admiterea cererii de repunere în termenul de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 103 C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
În lumina acestei prevederi legale există posibilitatea repunerii părţii în termenul legal de declarare al unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură numai în cazul în care se dovedeşte existenţa unei „împrejurări mai presus de voinţa ei".
În speţă, instanţa de apel a reţinut în mod corect că hotărârea primei instanţe a fost comunicată cu respectarea dispoziţiilor art. 92 alin. (6) C. proc. civ., aşa încât criticile formulate de recurentă sub acest aspect vor fi înlăturate.
Mai mult decât atât, susţinerea recurentei că a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei de fond la data de 3 iulie 2006 şi nu la 4 aprilie 2008 conform comunicării este o simplă afirmaţie, iar aceasta nu a făcut dovada existenţei unei împrejurări mai presus de voinţa părţii aşa cum o cer dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru admiterea cererii de repunere în termen.
Faţă de aceste considerente în mod judicios instanţa de apel a reţinut că în raport de data comunicării sentinţei instanţei de fond, 18 aprilie 2008, cererea de apel înregistrată la 8 iulie 2008 a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art.312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SRL BACIU împotriva deciziei civile nr. 181 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 821/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 828/2009. Comercial → |
|---|
