ICCJ. Decizia nr. 87/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 87/2009
Dosar nr. 9442/271/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Contestatoarea SC O.R.S.E.R. SA Oradea, a chemat în judecată A.V.A.S. Bucureşti solicitând anularea actelor de executare silită instituite prin procesul verbal de aplicare a sechestrului nr. 8031 din 23 octombrie 2007.
În motivarea contestaţiei se susţine că fiind o societate cu specific agricol privatizată în regimul stabilit de Legea nr. 254/2002 a fost scutită de plata obligaţiilor bugetare în temeiul Legii nr. 190/2004, OUG nr. 94/2004 şi Legii nr. 507/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1873 din 7 martie 2008, Judecătoria Oradea, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, făcând aplicaţiunea art. 45 din OUG nr. 51/1998.
Prin sentinţa comercială nr. 71 din 6 mai 2008 curtea de apel a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că SC O.R.S.E.R. SA Oradea este debitoare la asigurările sociale de sănătate pentru suma de 629.453 lei pe care Ministerul Finanţelor a inclus-o ca înlesniri la plată prin eşalonări de plată.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate, contestatoarea a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile Legii nr. 190/2004 prin care se stabilea că beneficiază de înlesnirile acordate de lege numai concesionarii care nu înregistrează debite restante faţă de A.D.S., iar societatea a achitat toate debitele către concedent astfel încât scutirile de plată a obligaţiilor bugetare se aplică.
Prin adresa nr. 63974/2008, probă administrată în recurs, A.D.S. comunică existenţa unui debit a recurentei pentru perioada de după privatizare şi rezilierea contractului de concesiune la 13 noiembrie 2008.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Prevederile art. 1 din Legea nr. 190/2004 ofereau înlesniri la plată şi scutiri de plată a obligaţiilor bugetare, condiţionat însă de lipsa obligaţiilor restante reprezentând redevenţa şi accesoriile aferente faţă de A.D.S. pentru perioada de după privatizare.
Contestatoarea, prin contractul 65/2002 a intrat în procesul de privatizare şi ar fi beneficiat de înlesnirile şi scutirile de plată a obligaţiilor bugetare, dacă nu ar fi înregistrat debite restante faţă de A.D.S., reprezentând redevenţa şi accesoriile aferente acesteia.
Faţă de adresa susmenţionată a A.D.S., contestatoarea nu îndeplineşte condiţiile impuse de alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 190/2004 astfel încât, în mod judicios instanţa de fond a considerat neîntemeiată contestaţia.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 71 din 6 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC O.R.S.E.R. SA Oradea împotriva sentinţei comerciale nr. 71 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 86/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 93/2009. Comercial → |
|---|
