ICCJ. Decizia nr. 983/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 983/2009
Dosar nr. 836/3/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5402 din 19 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, a respins excepţia inadmisibilităţii, a respins primul capăt de cerere ca rămas fără obiect, a respins acţiunea A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva pârâtei SC P.A. SA ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis al doilea capăt de cerere formulat de A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta R.H.M.B.H. şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei 61.332,9 dolari SUA penalităţi pentru nerealizarea obligaţiei investiţionale aferentă perioadei 2000 - 2001 şi cheltuieli de judecată în sumă de 439,95 Ron.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut.
Cu privire la excepţia întemeiată pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., că scopul concilierii a fost îndeplinit în sensul că părţile s-au întâlnit şi au discutat asupra pretenţiilor reclamantei, prezumându-se astfel respectarea condiţiilor şi termenelor prevăzute de art. 7201 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., dovadă fiind şi procesul verbal de conciliere de la 30 august 2002.
Cu privire la primul capăt de cerere ce viza obligarea pârâtelor în solidar la efectuarea investiţiei în sumă de 204.443 dolari SUA astfel cum a fost asumată prin clauza 8.12.1 din contract, tribunalul a reţinut că societatea privatizată SC R. SA a fost radiată din registrul comerţului ca urmare a închiderii procedurii falimentului la 21 februarie 2006. Prin urmare, întrucât societatea în care reclamanta a solicitat ca pârâtele să efectueze investiţiile nu mai există s-a apreciat că primul capăt de cerere a rămas fără obiect.
Tribunalul, prin încheierea de la 7 decembrie 2007 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC P.A. SA în raport cu capătul doi de cerere având va obiect plata de penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei investiţionale, retinând conţinutul actului adiţional de la 14 iunie 2000 prin care s-au modificat părţile din contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. 124 din 29 martie 1999.
În ce priveşte capătul al doilea de cerere, privind obligaţia de plată a penalităţilor în sumă de 61.332,9 dolari SUA pentru neexecutarea obligaţiei investiţionale de 204.443 dolari SUA aferentă perioadei 2000 - 2001, tribunalul a apreciat că este întemeiat faţă de clauza contractuală 8.12.1 prin care cumpărătorul s-a obligat să efectueze investiţii reprezentând echivalentul a 1.301.622 dolari SUA, pe o perioada de 5 ani începând cu anul 1999 şi potrivit clauzei 8.12.3. lit. d) care stabilea nivelul penalităţilor de 30% din valoarea investitiilor nerealizate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel R.H.M.B.H. şi A.V.A.S., criticile vizând netemeinicia sentinţei atacate.
Prin Decizia nr. 7 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de A.V.A.S. şi a fost admis apelul declarat de SC R.H.M.B.H., a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi în consecinţă a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor, pentru autoritate de lucru judecat. A fost înlăturată obligaţia SC R.H.M.B.H. de plată a cheltuielilor de judecată şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Instanţa de apel a obligat A.V.A.S. să plătească cheltuieli de judecată în apel, în suma de 2.806 lei, către SC R.H.M.B.H. şi a respins cererea SC P.A. SA privind obligarea A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în suma de 5911,92 lei, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând încălcarea dispoziţiilor art. 16 din OG nr. 25/2002 şi neîntrunirea condiţiilor prevăzute de lege pentru autoritatea de lucru judecat.
În esenţă, recurenta susţine că pârâta avea obligaţia să realizeze o investiţie în suma de 204.443 dolari SUA pentru anul 2000, iar R.H.M.B.H. nu a prezentat documente privind realizarea investiţiei aşa cum şi-a asumat această obligaţie, drept pentru care în spiritul principiului obligativităţii actului juridic şi a dispoziţiilor art. 1073 C. civ., solicită obligarea pârâtei la efectuarea investitiei şi la plata penalităţilor de întârziere pentru anul investitional 2000.
Arată recurenta că, având în vedere legislaţia specifică în materia privatizării şi a monitorizării post privatizare, intenţia legiuitorului a fost exprimată clar în sensul de stabili atât momentul cât şi modul de dovedire a stingerii obligaţiilor de investiţii pentru situaţiile în care părţi1e nu stabilesc aceste detalii prin contract. Pentru obligaţiile asumate şi care nu mai sunt necesare, modificarea contractului se poate face numai prin acordul părţilor.
În concluzie, recurenta solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate, iar pe fond, admiterea şi a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la efectuarea investiţiei asumate prin contract pentru anul investiţional 2000.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că motivul de apel referitor la primul capăt din cererea de chemare în judecată, prin care reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea paratelor la efectuarea investitiei, in suma de 204.443 dolari SUA, cu scadenta la 31 decembrie 2000, conform c1auzei 8.12.1 din contract, este nefondat.
Instanţa de control judiciar a avut în vedere că apelanta s-a mulţumit să relateze aspecte teoretice vizând principiul pacta sunt servanta şi să redea conţinutul dispoziţiei prevăzute de art. 1073 C. civ., fără a critica în fapt şi în drept soluţia instanţei care nu cercetat pe fond această cerere ci, a admis excepţia lipsei de obiect a cererii, în raport de faptul că societatea privatizată a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului la 21 februarie 2006.
Soluţia instanţei este corectă raportat la faptul că obiectul cererii reclamantei A.V.A.S. nu mai este posibil de executat în sensul solicitat de reclamantă.
Efectuarea investitiei astfel cum a fost stabilită prin convenţia părţilor şi cerută de reclamantă, nu mai poate fi adusă la îndeplinire de vreme ce subiectul de drept titular al dreptului corespunzător acestei obligaţii contractuale, respectiv SC R. SA BUCUREŞTI nu mai există, societatea fiind radiată din Registrul Comerţului ca urmare a falimentului.
În atare situaţie, s-a reţinut corect de către instanţa de control judiciar că dispoziţia contractuală a devenit caducă, întrucât societatea privatizată în favoarea căreia s-a stabilit investiţia a fost radiată şi, prin urmare, este lipsită de eficacitate o asemenea cerere.
Cât priveşte pretenţia de la capătul 2 al cererii, s-a făcut o corectă aplicare a principiului autorităţii de lucru judecat, fiind întrunite în speţă toate cerinţele art. 1201 C. civ. aşa cum se poate verifica prin analiza înscrisului de la fila 36 din dosarul de apel.
Pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 7 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 7 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 922/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 984/2009. Comercial → |
|---|
