ICCJ. Decizia nr. 880/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 880/2009
Dosar nr. 2475/98/2007
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC D. SRL Slobozia a chemat în judecată pe pârâta D.M. solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că a intervenit vânzarea - cumpărarea la data de 9 octombrie 2001, a terenului în suprafaţă de 16,5 ha, comuna Săveni, judeţul Ialomiţa, şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare.
Tribunalul Ialomiţa, prin sentinţa civilă nr. 935 din 22 noiembrie 2007, a respins excepţia invocată de pârâtă privind prescripţia dreptului material la acţiune al reclamantei. Totodată a constatat că între reclamantă în calitate de cumpărător şi pârâtă (în nume propriu şi ca moştenitoare a tatălui său defunct D.C.) a intervenit vânzarea - cumpărarea terenului arabil extravilan în suprafaţă de 16,5 ha, prezenta hotărâre ţinând loc de contract autentic, cu 708 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 127 din 7 martie 2008, a respins apelul pârâtei, ca nefondat, reţinând că în speţă a fost vorba de o promisiune de vânzare şi nu de o arendare, aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor şi chitanţele de mână privind plata contravalorii terenului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 3, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., arătând în esenţă că instanţele au soluţionat greşit excepţiile invocate privind necompetenţa materială, prescripţia dreptului la acţiune şi inadmisibilitatea acţiunii, iar pe fond se solicită respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată în lipsa unui titlu legal operând şi nulitatea promisiunii de vânzare.
Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 2 C. proc. civ., Tribunalul judecă, în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială a căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie a căror obiect este neevaluabil în bani.
Având în vedere această dispoziţie legală şi ţinând seama de valoarea litigiului (159.000.000 lei vechi) se constată că litigiul este de competenţa judecătoriei; urmând ca hotărârile pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor imperative privind competenţa materială să fie casate şi trimisă cauza spre competentă soluţionare la această instanţă.
Cu prilejul rejudecării cauzei în fond de instanţa competentă, urmează să fie analizate toate apărările pe care părţile înţeleg să le invoce în susţinerea poziţiilor lor procesuale, fiind cercetate şi celelalte excepţii invocate de pârâtă la dezbaterea recursului de faţă.
În consecinţă, recursul pârâtei va fi admis, se va casa hotărârea atacată, va fi desfiinţată hotărârea instanţei de fond şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Slobozia, prezenta având şi valoarea unui regulator de competenţă pentru soluţionarea pricinii de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D.M. împotriva deciziei nr. 127 din 7 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează.
Admite şi apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei comerciale nr. 935/F din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Ialomiţa, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Slobozia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 881/2009. Comercial → |
|---|
