ICCJ. Decizia nr. 881/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 881/2009
Dosar nr. 2734/105/2007
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 25 aprilie 2007 cu modificările ulterioare reclamanta SC C. SA a cerut în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Ploieşti, Municipiul Ploieşti prin Primar constatarea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2.790,50 mp teren, situat în Ploieşti.
Tribunalul Prahova, secţia comercială, contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1767 din 12 decembrie 2007 a admis acţiunea şi a constatat că reclamanta este proprietarul suprafeţei de 2.790,50 mp teren, situat în Târgovişte, judeţul Prahova.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că reclamanta SC C. SA s-a înfiinţat în temeiul Legii nr. 15/1990, prin Decizia nr. 708 din 25 mai 1990 a Prefectului Judeţului Prahova, ca urmare a desfiinţării fostei I.C.S.A.P., al cărei patrimoniu compus din activ şi pasiv a fost preluat integral de reclamantă, cuprinzând şi terenul situat în zona mixtă Ploieşti - Crâng în suprafaţă de 4.600 mp, transmis în administrare directă fostei I.C.S.A.P., prin Ordinul nr. 793/1976 al Ministerului Turismului şi preluat efectiv de aceasta în folosinţă în baza procesului - verbal de primire încheiat la 5 ianuarie 1997, între I.C.C.A. şi fosta I.C.S.A.P. Ploieşti.
A mai constatat prima instanţă că în baza Legii nr. 15/1990 şi a HG nr. 834/1991 reclamantei i s-a eliberat Certificatul de atestare a dreptului de proprietate la data de 24 octombrie 1997 pentru suprafaţa de 6.931,13 mp situată în Ploieşti, iar expertul tehnic desemnat în cauză a stabilit că reclamanta deţine în Ploieşti, o suprafaţă de 5.160 mp, din care 2.430 mp teren a fost deja intabulat.
S-a mai reţinut de către Tribunalul Prahova că, din depoziţia martorei T.L., a reieşit că terenul în litigiu a fost atribuit liber de construcţii reclamantei în anii 1977 - 1978, că aceasta a edificat pe teren un complex de producţie constând în carmangerie şi laborator de cofetărie, iar de la data preluării reclamanta a exercitat o posesie neîntreruptă asupra terenului, care este şi împrejmuit, nefiind revendicat de nicio altă persoană, instanţa apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1847 şi urm. C. civ., pentru admiterea acţiunii reclamantei, care a posedat continuu, neîntrerupt, în mod public şi sub nume de proprietar terenul în litigiu, în baza unui just titlu, ca urmare a reorganizării a fostei I.C.S.A.P., motiv pentru care acţiunea a fost admisă, aşa cum a fost precizată de reclamantă şi cum s-a arătat anterior.
Apelul declarat de Consiliul Local Ploieşti prin Primar împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ, prin Decizia nr. 84 din 23 aprilie 2008.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală, întrucât din probele concludente, înscrisuri, interogatorii, probă testimonială, expertiză topometrică, rezultă că reclamanta a folosit terenul în litigiu, neîntrerupt, ca un adevărat proprietar, de la înfiinţare din 1990, teren preluat de la antecesoarea I.C.S.A.P., care la rândul său l-a avut în administrare directă, şi l-a folosit neîntrerupt, edificând construcţii, din momentul preluării, în 1977.
Împotriva acestei decizii, Consiliul Local Ploieşti şi Municipiul Ploieşti prin Primar au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. formulând următoarele critici:
- inadmisibilitatea acţiunii în constatare în temeiul art. 111 C. proc. civ., întrucât reclamanta avea calea acţiunii în realizarea dreptului său (cerere pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor);
- Consiliul Local Ploieşti nu are calitate procesuală pasivă, având atribuţii în administrarea domeniului public şi privat, astfel că greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
- greşit s-a reţinut, că posesia reclamantei s-a întemeiat pe Decizia nr. 708 din 25 octombrie 1990 emisă de Prefectura Judeţului Prahova care constituie just titlu. Aceasta întrucât fosta I.C.S.A.P. Ploieşti deţinea terenul ca un detentor precar, astfel că nu putea transmite proprietatea terenului către reclamantă.
- din adresa din 15 mai 2007 a Serviciului Public Finanţe Locale rezultă că imobilul în litigiu nu figurează în evidenţele fiscale, deci nu s-au achitat taxele şi impozitele aferente, astfel că reclamanta nu şi-a dovedit intenţia de a stăpâni terenul (animus).
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele motive.
Obiectul acţiunii este constatarea, în aplicarea art. 111 C. proc. civ., a dobândirii prin uzucapiune a proprietăţii asupra terenului în suprafaţă de 2.790,50 mp, a cărui posesie o stăpâneşte reclamanta, cu bună-credinţă din 1978.
Susţinerea recurentelor în sensul că acţiunea este inadmisibilă, întrucât art. 111 C. proc. civ., prevede caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, reclamanta având în principal acţiunea în realizare, nu poate fi reţinută ca întemeiat.
În adevăr, pentru recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unui imobil, principala acţiune reală este acţiunea în revendicare, numai că aceasta este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Reclamanta deţine posesia netulburată a terenului în cauză din 1978, cu bună –credinţă sub titlu de proprietar.
Aşa cum s-a reţinut în fond şi apel, terenul în litigiu a fost atribuit fostei I.C.S.A.P. Ploieşti cu Ordinul Ministerului Turismului nr. 793 din 25 noiembrie 1976, societate care, ulterior, în temeiul Legii nr. 15/1990 a devenit reclamanta în cauză, conform Deciziei Prefectului Judeţului Prahova nr. 708 din 25 octombrie 1990.
Potrivit prevederilor Legii nr. 15/1990, bunurile aflate în administrarea directă a fostelor societăţi ale statului, după reorganizare devin proprietatea noilor societăţi comerciale. În acest sens, reclamanta a primit certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 1997 pentru o suprafaţă de 6.931,13 mp.
În această suprafaţă care nu a fost identificată cu vecinătăţi, în certificatul emis, se regăseşte, conform expertizei tehnice numai 2.430 mp care s-a intabulat în cartea funciară, dar pârâta stăpâneşte, cu acelaşi regim juridic şi diferenţa de 2.790,5 mp.
Este criticabilă susţinerea recurentelor în sensul că fosta I.C.S.A.P. Ploieşti nu a putut transmite către reclamantă proprietatea asupra terenului, întrucât nici ea nu deţinea acest titlu. Este ştiut că, potrivit reglementărilor de la data dobândirii terenului, în 1976, prin Ordinul Ministerului Turismului, s-a transmis numai dreptul de administrare directă, dar acest drept, care conţinea prerogativele posesiei şi folosinţei bunurilor, s-a transformat, în reglementarea Legii nr. 15/1990, în drept de proprietate, conform dispoziţiilor speciale de aplicare (HG nr. 834/1991).
Nu pot fi primite nici susţinerile privind lipsa de interes în stăpânirea terenului, întrucât reclamanta - intimată a edificat construcţii, iar faptul că terenul nu este înscris în evidenţele fiscale, se explică prin lipsa titlului.
Întemeiat instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Ploieşti, întrucât între atribuţiile acestuia se cuprinde şi administrarea domeniului privat al municipiului, astfel că hotărârea instanţelor trebuie să-i fie opozabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâţii Consiliul Local Ploieşti şi Municipiul Ploieşti prin Primar, împotriva deciziei nr. 84 din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 880/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 882/2009. Comercial → |
|---|
