ICCJ. Decizia nr. 882/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 882/2009
Dosar nr. 5465/30/2007
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Primind spre soluţionare, prin declinare de competenţă de la Judecătoria Timişoara, acţiunea având ca obiect reziliere, evacuare, pretenţii formulată de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primarul Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara împotriva pârâtei SC S.O. SRL Timişoara (fostă SC E.G.G. SRL Timişoara), Tribunalul Timiş a pronunţat în dosarul nr. 11438/30/2005 sentinţa nr. 597 din 14 martie 2007, prin care a respins, ca nefondată această acţiune.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamanţilor excede cadrului juridic în care semnatarii contractului de închiriere din 30 decembrie 1998 au înţeles să convină cu privire la folosirea de către pârâtă a spaţiului în suprafaţă de 92,02 mp situat în Timişoara.
Împotriva sentinţei de mai sus s-a formulat de către Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primarul Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara cerere de revizuire motivată în drept pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. prin care revizuienţii au criticat modul de pronunţare a hotărârii nr. 597 din 14 martie 2007, anume că citarea pârâtei nu s-a făcut în mod procedural întrucât revizuienţii şi-au precizat acţiunea în sensul că a înţeles să cheme în judecată pe pârâta SC S.O. SRL, iar Tribunalul a procedat la citare prin publicitate, în mod greşit, a pârâtei SC E.G.G. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 1338 din 12 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 5464/30/2007 s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienţi, reţinându-se că din actele dosarului nu rezultă îndeplinirea condiţiilor pretinse de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Apelul declarat de revizuienţi împotriva sentinţei pronunţată de Tribunal în revizuire, a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 13/A din 28 ianuarie 2008, cu reţinerea în esenţă a aspectului că nu există motive de schimbare sau de desfiinţare a hotărârii apelate.
La data de 28 martie 2008, revizuienţii au declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri şi au solicitat în principal admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior în cauză şi trimiterea dosarului la instanţa de fond spre a se judeca în contradictoriu cu SC S.O. SRL, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor anterioare în sensul admiterii cererii de revizuire formulată în cauză.
Revizuienţii au motivat cererea de recurs pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi ale art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susţinând că:
- s-a apreciat eronat de către instanţele anterioare că nu sunt îndeplinite condiţiile pretinse de prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Sub acest aspect au susţinut că instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut;
- s-a apreciat în mod eronat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului formulat prin acţiunea principală, în sensul că s-a reţinut eronat atât în considerentele cât şi în dispozitivul hotărârii că sumele de bani pretinse de revizuienţi reprezintă chirie restantă plus accesoriile aferente chiriei; în fapt acestea erau cerute cu titlu de chirie pe perioada 1 ianuarie 2001 – 1 ianuarie 2003 şi nu s-a ţinut seama de asemenea de faptul că începând cu data de 1 martie 2003 pârâta a achitat o perioadă chirie calculată potrivit calculului rezultat din aplicarea H.C.L. M.T. nr. 42/2000;
- nu s-a ţinut seama că hotărârea pronunţată a fost dată fără ca citarea pârâtei să se facă în mod procedural şi legal.
Recursul revizuienţilor este nefondat.
Critica din recurs vizând aprecierea că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este nefondată. Această critică s-a constituit şi în motiv de apel, analizat concret de Curtea de Apel Timişoara la fila 5 din hotărârea recurată unde, referindu-se la sentinţa pronunţată de instanţa de fond a apreciat că aceasta a avut în vedere întocmai cererile formulate în acţiunea introductivă la instanţă şi a analizat în detaliu chiar modificarea tarifelor de bază ale chiriei pe metru pătrat pentru spaţiul cu altă destinaţie prin prisma H.C.L. nr. 42/2000, concluzionând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 2 C. proc. civ. încât cererea de revizuire s-a constatat a fi neîntemeiată.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs potrivit cu care s-a apreciat eronat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului din acţiunea principală.
Contractul de închiriere dintre părţi din 30 decembrie 1998 s-a încheiat pentru o perioadă de 10 ani.
Acest contract la art. 6 a prevăzut sancţionarea neplăţii chiriei diferenţiat după cum era cazul nerespectării termenului de plată a chiriei, sancţionat cu o penalitate de 5% pe zi de întârziere la suma datorată pentru maxim 30 de zile calendaristice, sau, rezilierea de drept a contractului după cele 30 de zile de întârziere, cu evacuarea pârâtei din spaţiu.
Instanţa de apel a procedat astfel corect menţinând hotărârea instanţei de fond, constatând că la nota de calcul a pretenţiilor reprezentând chirie şi penalităţi nu a fost precizată nici data scadenţei, nici temeiul legal al aplicării cumulate a unor majorări de întârziere ce se suprapun astfel penalităţilor, întrucât în contract nu există o atare prevedere, iar clauza inserată la art. 6 din contract privind pactul comisoriu nu rezultă că ar fi fost revocată.
Este, de asemenea, nefondat şi motivul de recurs privind pronunţarea unei hotărâri cu lipsa de citare a pârâtei.
Sub acest aspect, corect instanţa de apel a reţinut că nu poate fi luat în considerare atâta vreme cât pârâta nu l-a invocat şi prin urmare nu poate constitui motiv de revizuire.
Pentru toate motivele de mai sus, recursul revizuienţilor este nefondat şi se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primarul Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 13 A din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 881/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 883/2009. Comercial → |
|---|
