ICCJ. Decizia nr. 892/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 892/2009
Dosar nr. 4971/2/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 4 decembrie 2007, Asocierea P.A. Bucureşti a formulat în contradictoriu cu A.D.S. Bucureşti o cerere de contestaţie la executare împotriva actelor de executare silită emise de pârâtă din 8 noiembrie 2007, prin care s-a comunicat titlu executor şi somaţia de plată pentru soldul creanţei de 94.084 ron reprezentând penalităţi din realizarea cu întârziere a investiţiilor potrivit contractului de concesiune din 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1918 din 3 iunie 2008, a admis recursul declarat de contestatoare, a casat sentinţa civilă de mai sus şi a trimis cauza aceleaşi instanţe spre competentă soluţionare, potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1998 şi OUG nr. 64/2005.
Rejudecând cauza în fond, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 114 din 18 septembrie 2008 a admis contestaţia la executare, şi a anulat executarea silită şi formele de executare din dosarul A.D.S. nr. 63B15/2007.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta A.D.S. Bucureşti a declarat recurs, potrivit art. 304 şi art. 299 şi urm. C. proc. civ., solicitând, în esenţă respingerea contestaţiei la executare, întrucât contractul de concesiune din 9 mai 2006 este un titlu executor, soluţia instanţei fiind nelegală şi netemeinică sub acest aspect.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriilor administrate în cauză rezultă că raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de concesiune din 9 mai 2006, Zona de dezvoltare IV sud vest, modificat prin actele adiţionale din 19 iulie 2006, 6 iunie 2006, 20 noiembrie 2006, 29 martie 2007 şi din 25 iulie 2007.
Recurenta - pârâtă a declanşat executarea silită împotriva contestatoarei prin notificarea din 8 noiembrie 2007, la care a anexat numai o fişă de calcul al debitului, şi fără respectarea art. 58 din OUG nr. 51/1998 şi art. 1 din OUG nr. 64/2005, care stabilesc imperativ că executarea începe după comunicarea titlului executor.
Or, sub acest aspect, contractul de concesiune din 2006, care are ca obiect concesionarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, nu constituie titlu executor cum greşit susţine pârâta - recurentă, întrucât această calitate este conferită de art. 2 din OUG nr. 64/2005 contractelor de vânzare - cumpărare acţiuni şi potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 190/2004 contractelor de concesiune a terenurilor cu destinaţie agricolă.
Pe de altă parte nici OG nr. 47/2005 şi HG nr. 1210/2005 care reglementează activităţile de neutralizare a deşeurilor de natură animală şi concesionarea acestor activităţi nu prevăd expres pentru contractul de concesiune în această materie, caracterul de titlu executoriu.
În consecinţă, corect instanţa a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 374 C. proc. civ. şi constatând că executarea silită a început în temeiul unui înscris care nu este titlu executor, a stabilit că aceasta este lovită de nulitate.
Având în vedere cele de mai sus, se constată că recursul declarat în cauză nu întruneşte niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., situaţie în care acesta se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 114 din 18 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 888/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 894/2009. Comercial → |
|---|
