ICCJ. Decizia nr. 895/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 895/2009
Dosar nr. 8799/2/2007
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de intimaţii M.G. şi S.G. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din OUG nr. 51/1998, a respins cererea de suspendare a judecăţii formulată de aceeaşi intimaţi, a respins cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale nr. 212/2007 a Curţii de Arbitraj International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie şi a constatat suspendată de drept executarea acesteia.
Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 86 din OUG nr. 51/1998 privind scutirea A.V.A.S. de plata cauţiunii pentru cererea de suspendare a executării nu are legătură cu soluţionarea cauzei, aplicabile pricinii fiind prevederile art. 851 pct. 2 din OUG nr. 51/1998; cererea de suspendare a judecăţii în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii, nu este justificată, textul reglementând cazurile de suspendare facultativă şi se referă la chestiuni care au influenţă hotărâtoare asupra cazului dedus judecăţii.
În privinţa suspendării de drept a executării sentinţei arbitrale, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 851 pct. 2 din OUG nr. 51/1998 suspendă de drept executarea sentinţelor arbitrale îndreptate împotriva A.V.A.S. prin însăşi formularea acţiunii în anulare.
Împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din OUG nr. 51/1998, intimaţii au declarat recurs întrucât acesta este temeiul de drept al cererii reclamantei de suspendare a executării sentinţei arbitrale în baza căreia a fost scutită de plata cauţiunii.
Instanţa trebuia să constate că sunt îndeplinite condiţiile art. 29 din Legea nr. 48/1992 respectiv textul este cuprins într-un act normativ şi nu a fost declarat neconstituţional.
Recursul îndreptat împotriva dispoziţiei privind suspendarea de drept a executării sentinţei arbitrale în temeiul art. 851 din OUG nr. 51/1998, critică încheierea pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) şi pentru greşita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recurenţii susţin că prin constatarea suspendării de drept a executării sentinţei arbitrale au fost încălcate principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil pricinuind o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului îndeplinit. Obligaţia stabilită de legiuitor judecătorilor este şi respectarea principiului disponibilităţii, instanţa fiind ţinută să analizeze cauza exclusiv prin prisma motivelor invocate de parte.
Mai susţin recurenţii că prevederile art. 851 alin. (2) din OUG nr. 51/1998 prin care formularea acţiunii în anularea sentinţei arbitrale suspendă de drept executarea sunt dispoziţii cu durată limitată în timp, până la 31 decembrie 2006 iar prelungirea termenului de aplicare a actului normativ temporar nu se putea face decât prin acte normative ulterioare.
Recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
Prevederile art. 86 din OUG nr. 51/1998 derogă de la regula procedurală [art. 365 alin. (3) C. proc. civ.] a suspendării executării unei sentinţe arbitrale numai după depunerea unei cauţiuni în cuantum stabilit de instanţă, creând o situaţie privilegiată A.V.A.S.-ului.
Deşi textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 condiţionează sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate de existenţa unui text cuprins într-un act normativ în vigoare şi nedeclarării neconstituţional, printr-o decizie anterioară a textului de lege evocat, instanţele nu pot ignora prevederile art. 723 C. proc. civ. care obligă la exercitarea cu bună credinţă a drepturilor procesuale, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
În mod constant, pentru aceleaşi motive evocate şi de intimaţii recurenţi, Curtea Constituţională a respins prin mai multe decizii excepţia de neconstituţionalitate a art. 86 din OUG nr. 51/1998, astfel încât, motivarea instanţei de fond cu privire la tentativa de tergiversare a soluţionării pricinii este judicioasă.
Aşa fiind recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 86 din OUG nr. 51/1998 va fi respins ca nefondat.
Prin încheierea ce a suspendat executarea hotărârii arbitrale instanţei nu i se poate imputa încălcarea principiului disponibilităţii.
Este adevărat că principiul evocat recunoaşte părţii dreptul de a hotărî asupra procesului civil, fără însă ca greşita calificare a drepturilor pretinse să poată fi asimilată schimbării obiectului cererii.
Judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, iar din această perspectivă instanţa de fond s-a pronunţat asupra suspendării executării sentinţei arbitrale, acordând întâietate principiului legalităţii. Instanţa a considerat că temeiul legal al cererii de suspendare îl constituie textul art. 851 alin. (2) din OUG nr. 51/1995 şi nu prevederile art. 365 C. proc. civ. astfel cum reclamanta A.V.A.S. a precizat.
În privinţa greşitei aplicări a art. 851 alin. (2) din actul normativ citat, recursul este nefondat în raport cu interesul – în sensul de situaţie juridică a cărei ocrotire o cere – manifestat.
Prevederile art. 86 din OUG nr. 51/1998 scutesc A.V.A.S. de plata cauţiunii în cererea de suspendare a sentinţei atacate iar instanţa soluţionând cererea constată suspendată executarea printr-un text de lege a cărui existenţă în timp era limitată la o perioadă anterioară judecăţii.
Însă efectele ex tunc sau ex nunc ale hotărârii judecătoreşti nu sunt distincte în situaţia obiectului dedus judecăţii, astfel încât desfiinţarea solicitată de recurenţi ar avea un caracter pur formal prin înlăturarea prevederilor art. 851 alin. (2) din OUG nr. 51/1998 şi aplicarea art. 365 C. proc. civ. în vederea suspendării executării sentinţei arbitrale.
Aşa fiind nefondat apare şi recursul declarat împotriva aceleeaşi încheieri din 17 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii M.G. şi S.G. împotriva încheierii din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 894/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 896/2009. Comercial → |
|---|
