ICCJ. Decizia nr. 896/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 896/2009
Dosar nr. 5582/1/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 11 octombrie 2006, reclamanta SC M.P.H. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B.H. SA Miercurea Ciuc pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3.767,7 ron contravaloare lucrări neachitate; 32.672,52 euro la cursul B.N.R. din ziua plăţii reprezentând penalităţi de întârziere în perioada 24 mai 2005 – 1 septembrie 2006; şi obligarea la plata sumei de 70,56 euro pe zi penalităţi de întârziere începând cu 2 septembrie 2006 şi până la plata integrală a sumei de 24.848,69 ron din factura din 28 aprilie 2005, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1206 din 29 martie 2007, Tribunalul Harghita a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumelor de 12.828 lei garanţie de bună execuţie; 24.849,68 lei diferenţă neachitată la factura din 28 aprilie 2005; penalităţi de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de 24.840,68 lei, la valoarea contractului de 70.567 euro începând cu 24 mai 2005 până la plată şi 8.648 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr. 1710 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Harghita a admis cererea reclamantei şi a lămurit dispozitivul sentinţei civile de mai sus, în sensul că penalităţile de 0,1% pe zi se vor calcula la valoarea contractului de 70.567 euro pentru neplata sumei de 24.849,68 lei.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 90 din 3 decembrie 2007, a admis apelul declarat de pârâtă, a modificat sentinţa civilă de mai sus, în sensul că a obligat pe aceasta să plătească reclamantei penalităţi de 0,1% pe zi de întârziere pentru suma de 6.882,99 euro (echivalentul a 24.849,69 lei) începând din 24 mai 2006, până la plata debitului dar nu mai mult de 6.882,99 euro, penalităţile urmând a fi calculate la valoarea de 6.882,99 euro, menţinând restul dispoziţiilor. Totodată a fost admis apelul pârâtei şi împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului, şi a modificat sentinţa instanţei de fond în sensul că a respins această cerere a reclamantei, pe care a obligat-o la plata sumei de 2.329 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti reclamanta a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2173 din 17 iunie 2008, l-a anulat ca insuficient timbrat.
Prin Decizia nr. 3308 din 11 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis contestaţia în anulare formulată de reclamantă, a anulat Decizia de mai sus şi a stabilit termen pentru judecarea recursului declarat de această parte, cu citarea părţilor.
Prin recursul său reclamanta critică Decizia civilă nr. 90 din 3 decembrie 2007, menţionată mai sus, potrivit art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, respingerea apelului pârâtei şi menţinerea hotărârii pronunţate în fond, întrucât în virtutea rolului său activ instanţa era limitată la judecarea obiectului dosarului, potrivit prevederilor contractului de subantrepriză din 9 decembrie 2004 încheiat de părţi, culpa pârâtei în neexecutarea obligaţiilor asumate fiind evidentă.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care reclamanta le face prin recursul său, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. invocate pentru a se putea dispune modificarea hotărârii atacate, cum greşit se solicită.
În speţă, este de reţinut că raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de subantrepriză lucrări din 9 decembrie 2004, în valoare de 70.567 euro, inclusiv T.V.A., părţile stabilind că plata facturii era scadentă în 25 de zile de la emiterea acesteia, urmând ca nerespectarea termenelor de execuţie din culpa subantreprenorului să angajeze răspunderea cu plata cu penalităţi de 0,1% pe zi de întârziere la valoarea contractului.
Având în vedere că pârâta a recunoscut restul de plată neachitat la factura din 28 aprilie 2005, se constată că aceasta datorează penalităţi pentru suma rămasă neachitată de 24.849,69 lei, aşa cum corect s-a reţinut prin hotărârea atacată.
În consecinţă, sunt neconcludente susţinerile reclamantei recurente privind aprecierile sale generale referitoare la modul de executare a rolului activ al instanţei, în limitele obiectului cauzei şi cu respectarea prevederilor contractului dintre părţi.
Este de reţinut, astfel, că fără să facă critici concrete privind aceste aspecte, reclamanta contestă, în esenţă, modul de rezolvare a penalităţilor reţinute în sarcina pârâtei.
Cu alte cuvinte, nu poate fi primită susţinerea reclamantei potrivit cu care penalităţile trebuiau calculate la valoarea totală a contractului, ci acestea sunt legal datorate numai în măsura nerespectării obligaţiei contractuale asumate, respectiv pentru creanţa neachitată, cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea atacată.
Având în vedere cele de mai sus recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.P.H. SRL Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 90/A din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 895/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 902/2009. Comercial → |
|---|
