ICCJ. Decizia nr. 902/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 902/2009
Dosar nr. 1288/91/2007
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâţii C.I. şi SC E.C.I. SRL Garoafa, prin reprezentanţii săi legali T.D. şi T.A., solicitând să se constate caracterul simulat al contractelor de vânzare - cumpărare autentificate la notariatul de Stat Vrancea în 3 octombrie 1995 prin care C.E. a vândut societăţii pârâte două imobile teren curţi construcţii, situate în vatra satului comuna Garoafa.
În motivarea acţiunii s-a arătat că aceste contracte sunt aparente deoarece în realitate C.E. nu a dorit decât să transmită folosinţa temporară şi gratuită a acestor imobile nepotului şi ginerelui său, dar că datorită relaţiilor de rudenie nu s-a putut preconstitui un înscris în acest sens.
Prin sentinţa civilă nr. 2 din 23 ianuarie 2007 tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, iar pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă a dispus înaintea dosarului la Curtea de Apel Galaţi.
Prin Decizia civilă nr. 4/CC din 27 februarie 2007 Curtea de Apel Galaţi a stabilit că în cauză competenţa de soluţionare revine Tribunalului Vrancea, secţia comercială.
Prin sentinţa civilă nr. 410 din 28 noiembrie 2007 pronunţată în cauză de Tribunalul Vrancea s-a respins ca neîntemeiată acţiunea, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei SC E.C.I. SRL Garoafa, prin lichidator, cheltuieli de judecată.
Împotriva sus menţionatei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs calificat drept apel pârâţii C.I., T.A. şi reclamanta C.E.
Recurenţii s-au declarat nemulţumiţi de situaţia de fapt reţinută de judecătorul fondului, deoarece, contrar concluziilor primei instanţe, contractele de vânzare - cumpărare în discuţie sunt în realitate o deghizare totală a convenţiei de comodat între părţi, fapt dovedit în cauză.
În urma probelor administrate, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a pronunţat Decizia nr. 57/A din 16 iunie 2008, prin care a respins apelurile, ca nefondate.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut că de esenţa simulaţiei, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, este existenţa a două înscrisuri, cel aparent, în cazul de faţă cele două acte de vânzare - cumpărare autentificate şi un înscris secret care să ateste voinţa reală a părţilor.
Aşa fiind, a proba o acţiune în simulaţie se reduce la a proba: actul public, actul secret şi acordul simulatoriu.
Toate cele trei componente ale simulaţiei sunt acte juridice care trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate prevăzute de art. 948 C. civ.
Intenţia părţilor de a simula poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
În speţă, nici la fond, dar nici în apel, nu s-a dovedit existenţa unui acord simulatoriu între părţi şi nici a unui act secret, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, astfel că, hotărârea apelată s-a apreciat ca fiind şi temeinică şi legală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat cereri de recurs reclamanta, invocând nelegalitatea hotărârii pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 – 9 C. proc. civ. cât şi C.I. şi T.A. pentru aceleaşi motive.
Au arătat, în esenţă, că hotărârea este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece instanţa nu a făcut nicio referire în considerentele hotărârii la susţinerile părţilor, nu a analizat motivele de apel şi probele administrate şi nu a arătat din care considerente unele dintre ele au fost reţinute şi actele au fost înlăturate, motivarea fiind insuficientă, imprecisă şi confuză ceea ce echivalează cu o nemotivare.
Instanţa de apel a ignorat faptul că simulaţia, în cauză, îmbracă forma unei deghizări faţă de preţul neserios al imobilelor, neachitat, raportat la valoarea care figurează în evidenţele fiscale, eludându-se şi taxele fiscale. În al doilea rând, contractele vizează două imobile pentru care legea cerea forma autentică.
În realitate, aşa cum s-a dovedit cu martorii audiaţi, imobilele au fost însă predate pentru a fi folosite gratuit şi în aceste condiţii se poate susţine că instanţa a făcut o confuzie între simulaţia celor două acte şi modificareaprintr-un înscris secret, imposibil de dovedit în sensul cerut de art. 1175 C. civ.
Legea nu exclude posibilitatea ca părţile să convină ca actul autentic să fie numai un act aparent opozabil terţilor, iar părţile să convină alte situaţii de fapt care nu sunt contrare ocrotirii publice şi bunelor moravuri, iar convenţia, în cauză, întruneşte toate condiţiile de valabilitate.
În fine, instanţa de apel nu a avut în vedere nici poziţia procesuală a părţilor C.I. şi T.A., nici declaraţiile martorilor.
Intimata - pârâtă SC E.C.I. SRL a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acestora, ca nefondate.
Analizând recursurile se găsesc nefondate.
Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată, deoarece aşa cum s-a arătat în precedent hotărârea cuprinde motivele care au stat la baza pronunţării acesteia, instanţa de apel analizând toate criticile din apel invocate şi argumentând prin raportare la situaţia de fapt şi prin prisma legislaţiei aplicabile, pentru care considerente a pronunţat soluţia, încât nu se poate reţine încălcarea art. 261 C. proc. civ.
Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. sunt de asemenea, nefondate.
Din observarea contractelor încheiate rezultă, cu evidenţă, obiectul acestora, respectiv cumpărarea unor imobile de către societatea comercială, acte juridice înscrise în patrimoniul acesteia şi evidenţele fiscale pentru care s-a plătit preţul la nivelul anului 1995, astfel cum au convenit părţile.
În condiţiile arătate nu se poate susţine simulaţia şi încălcarea art. 1175 C. civ., prevederi legale irelevante atât timp cât nu s-a făcut proba acesteia aşa cum au reţinut ambele instanţe.
Nu este relevantă în cauză nici poziţia procesuală a recurenţilor - pârâţi, faţă de interesul acestora, comun cu cel al recurentei - reclamante dar diferit de cel al intimatei - pârâte, recunoaşterea pretinsei simulaţii nefiind, deci, suficientă, această din urmă – parte în aceleaşi contracte, contestând natura simulată a convenţiilor.
A admite, în lipsa unor probe certe simulaţia unor acte juridice înseamnă a contesta forţa obligatorie a acestora, în sensul art. 969 C. civ.
Aşa fiind, recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.E., împotriva deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 57 din 16 iunie 2008, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâţii C.I. şi T.A., împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Obligă recurenţii să plătească intimatei - pârâte SC E.C.I. SRL Garoafa prin lichidator A.C.I. suma de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 896/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 905/2009. Comercial → |
|---|
