ICCJ. Decizia nr. 926/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 926/2009
Dosar nr. 5280/1/2008
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 5320 din 23 aprilie 2004 a respins acţiunea principală formulată de către reclamanta SC B.T.T. SA cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL cu sediul social în Iaşi judeţul Iaşi, ca neîntemeiată.
A mai fost respinsă cererea de intervenţie în nume propriu formulată de intervenienta SC A.N.C. SRL cu sediul social în comuna Agigea, judeţul Constanţa, ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a avut în vedere că între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat la data de 16 iunie 2001 contract de vânzare - cumpărare autentificat, având ca obiect Hotelul A. din Costineşti, terenul aferent în suprafaţă de 4.031 mp, mijloace fixe şi obiecte de inventar.
Din analiza clauzelor contractuale, referitoare la modalităţile de plată a preţului bunului ce a format obiectul vânzării cumpărării şi respectiv clauza compromisorie de natură a conduce la rezilierea de drept a convenţiei, s-a reţinut, în principal, că prezintă relevanţă sub aspectul intervenirii sau nu a pactului comisoriu de gradul IV numai sumele ce trebuiau achitate cu titlu de rate şi dobânda aferentă acestora, iar nu şi penalităţile prevăzute în art. 8 din contract şi nici sumele datorate cu titlu de T.V.A.
Nu a fost dată eficienţă juridică pactului comisoriu prevăzut la art. 6 din contractul părţilor, în condiţiile în care, deşi pârâta a avut întârzieri mari la plată în desfăşurarea relaţiilor contractuale, la rândul său, nici reclamanta nu a respectat cu exactitate dispoziţiile contractului, această parte fiind de acord pe parcursul relaţiilor cu efectuarea unor plăţi fracţionate, pentru că în momentul în care a considerat că a operat pactul comisoriu să procedeze la returnarea viramentelor realizate de către pârâtă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 706 din 31 octombrie 2005 a respins ca nefondate atât apelul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA cât şi cererea de aderare la apel formulată de intimata intervenientă în interes propriu SC A.N.C. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 5320 din 23 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1944 din 31 mai 2006 a admis recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 706 din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, pentru judecarea apelurilor.
S-a constatat că Decizia dată în apel a încălcat dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin aceea că nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile reclamantei.
În apel după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 177 din 1 aprilie 2008 a respins ca nefondate apelul reclamantei SC B.T.T. SA Bucureşti precum şi cererea de aderare la apel formulată de intervenienta în interes propriu SC A.N.C. SRL Agigea împotriva sentinţei comerciale nr. 5320 din 23 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 18962/2002.
La solicitarea apelantei - reclamante a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, cu obiectivele stabilite prin încheierile de la termenele de judecată din data de 20 martie 2007 şi din data de 4 iulie 2007.
Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost semnat de expertul numit de către instanţă precum şi de către experţii consilieri desemnaţi de către reclamanta pârâtă şi intervenientă.
Urmare noilor obiecţiuni formulate de apelanta reclamantă, expertul desemnat de instanţă a depus răspuns la obiecţiuni, prin care şi-a menţinut integral punctul de vedere iniţial.
În esenţă, s-a apreciat că, prin mijloacele de probă administrate în timpul primei judecăţi, apelanta reclamantă nu a dovedit temeinicia acţiunii dedusă judecăţii, considerentele pentru care a fost respinsă cererea introductivă fiind detaliate corespunzător cerinţelor instituite prin art. 261 alin. (1) C. proc. civ., neputând fi dată eficienţă pactului comisoriu inserat prin art. 6 din contract, în condiţiile în care ambele părţi nu au îndeplinit obligaţiile asumate.
Expertiza contabilă efectuată în calea de atac, prin variantele purtând nr. 2 şi 3 ale raportului, care au avut în vedere modul de îndeplinire, de fiecare din părţile semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, a propriilor obligaţii contractuale, confirmă soluţia primei instanţe, apelanta nedovedind în nici un mod criticile sale.
Împotriva deciziei comerciale nr. 177 din 1 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate cu consecinţa admiterii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că în mod eronat instanţa de apel a supralicitat semnificaţia clauzei referitoare la comunicarea facturilor în termenul de 15 zile iar nerespectarea acestei obligaţii a determinat imposibilitatea executării contractului. De asemenea, necomunicarea dobânzii (actualizării) la timp nu putea reprezenta un real impediment, de natură a paraliza incidenţa pactului comisoriu de gradul IV. O altă eroare se referă la aplicarea normelor legale privind T.V.A., concomitent cu denaturarea sensului explicit al clauzelor contractuale şi omologarea greşită a concluziilor expertizei administrate.
Intimata - pârâtă SC C.I. SRL Iaşi a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC B.T.T. SA Bucureşti, pentru următoarele considerente:
După casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului, a fost stabilită, pe baza unui probatoriu suplimentar, o corectă situaţie de fapt şi de drept, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc de părţile litigante, care a condus la aprecierea că se impune menţinerea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei.
A fost dată eficienţă dispoziţiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ., care consacră rolul activ al judecătorului, respectiv că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Astfel, pe parcursul procesului au fost puse în discuţia părţilor toate cererile şi excepţiile invocate, a fost respectat în egală măsură principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări şi acordate termene pentru a se lua cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză contabilă, fiind formulate şi obiecţiuni la acest raport, urmat de răspunsurile corespunzătoare.
De remarcat că, la cererea reclamantei SC B.T.T. SA, prin încheierea din 20 martie 2007 a fost încuviinţată proba cu efectuarea unei noi expertize contabile având ca obiective stabilirea modului de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute la art. 6, cu referire la art. 5 şi art. 8 din contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 16 iunie 2001 la BNP D.D., respectiv a modului în care partea intimată a plătit preţul contravalorii ratelor convenite prin înţelegerea părţilor, până la data promovării acţiunii, 31 octombrie 2002. De asemenea au fost avute în vedere şi precizările făcute de părţi la obiectivele expuse anterior, în condiţiile în care atât reclamanta cât şi pârâta au avut posibilitatea desemnării de experţi parte.
Raportul de expertiză contabilă, întocmit de expertul contabil S.E., amplu documentat şi bine argumentat, a răspuns detaliat la toate obiectivele fixate de instanţă, în urma examinării documentaţiei oferind trei variante, vizând dacă obligaţia de plată a ratelor a fost îndeplinită în concordanţă cu prevederile art. 6 din contract.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 31 octombrie 2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, rezultă că reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL Iaşi, să se constate rezolvit de prim drept contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 16 iunie 2001 ca efect al pactului comisoriu de gradul IV, stipulat la art. 6, arătându-se că pârâta nu a achitat avansul şi nici primele 4 rate aferente lunilor iulie - octombrie 2001, în cadrul termenului de 1 an.
Este de necontestat că, prin voinţa lor liber exprimată, părţile au prevăzut, la art. 5 din contract, intitulat „Modalităţi de plată" că preţul de vânzare al bunului imobil este de 8.813.967.000 lei, astfel cum a fost stabilit de evaluator la data de 30 aprilie 2001, fără T.V.A., urmând a fi plătit astfel:
- 10% din preţ, respectiv 881.396.700 lei, cu titlu de avans, în termen de 10 zile de la data semnării şi autentificării contractului, iar
- restul de 90% din preţ, respectiv 7.932.570.300 lei în 18 rate lunare egale, la data de 15 a fiecărei luni, prima rată fiind scadentă la data de 15 iulie 2001, iar ultima rată la data de 15 decembrie 2002.
Rata lunară a fost fixată în sumă de 440.698.350 lei, fără T.V.A., fiind actualizată în permanenţă, până la final, cu rata inflaţiei, la care se adaugă 2 procente.
Este adevărat că la art. 6, aceleaşi părţi au stipulat şi clauza conform căreia, în cazul în care cumpărătorul, în termen de 1 an de zile calculat de la data la care fiecare rată în parte devine scadentă, nu execută obligaţia de a plăti preţul acesteia, contractul părţilor se consideră reziliat de drept, fără nicio altă formalitate.
În acest context, corect a reţinut instanţa de apel, rejudecând cauza, că variantele 2 şi 3 ale noului raport de expertiză contabilă răspund cu rigurozitate adevăratei situaţii de fapt şi de drept, prin aceea că dacă vânzătorul ar fi comunicat către cumpărător cu 15 zile înainte de scadenţa fiecărei rate lunare cuantumul sumei datorate cu titlu de dobândă prin factură sau alt mijloc de comunicare şi fără să ia în calcul şi valoarea T.V.A. facturată, la data de 31 octombrie 2002 nu existau debite cu vechime de un an şi ca atare obligaţia de plată a ratelor ar fi fost îndeplinită în concordanţă cu art. 6 din contract. Ratele prevăzute în alin. (2) al art. 6 din contract nu conţin T.V.A., mai mult, din această perspectivă variantele 2 şi 3 ale expertizei au fost însuşite şi de experţii parte.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 177 din 1 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 177 din 1 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 921/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 928/2009. Comercial → |
|---|
