ICCJ. Decizia nr. 932/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 932/2009
Dosar nr. 7809/1/2008
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra contestaţie în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 215 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC E. SCM Constanţa şi a respins acţiunea în anulare formulată de aceasta, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin acţiunea în anulare, reclamanta SC E. SCM Constanţa a solicitat anularea sentinţei arbitrale nr. 223 din 17 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Arbitraj A.N.C.O.M., U.C.E.C.O.M., şi constatarea calităţii reclamantei de proprietară a imobilului situat în Constanţa, judeţul Constanţa.
A mai reţinut instanţa că reclamanta nu a fost parte a convenţiei arbitrale şi nu a avut calitatea de parte în dosarul arbitral, astfel încât a constatat întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta SC E. SCM Constanţa şi în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. raportat la art. 3041 acelaşi cod, a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin Decizia nr. 2540 din 23 septembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat, recursul reclamantei SC E. SCMConstanţa, reţinând în esenţă că, în mod corect a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, având în vedere că titularii acţiunii în anulare nu pot fi decât părţile semnatare ale convenţiei arbitrale şi ale litigiului arbitral.
În considerentele deciziei atacate, a mai reţinut instanţa că, excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost pusă în discuţia părţilor, că s-a administrat proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, iar susţinerile părţilor au fost redate pe larg, astfel încât critica formulată s-a constatat a fi nefondată.
Împotriva deciziei sus menţionate, a formulat contestaţie în anulare reclamanta SC E. SCM Constanţa, prin care a invocat dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi în temeiul cărora, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi fixarea termenului de judecată în vederea soluţionării recursului.
În argumentarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut, în esenţă, următoarele:
- instanţa de recurs a săvârşit o gravă eroare, constatând că acţiunea în anulare are natura juridică a unei căi de atac şi nu a unei acţiuni principale de drept comun;
- instanţa de recurs nu a observat că reclamanta avea la dispoziţie numai calea acţiunii în anulare şi a omis să verifice dreptul de proprietate deţinut de reclamantă asupra imobilului;
- omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra criticilor formulate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi art. 3041 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este nefondată, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când respingând recursul sau admiţându-l în parte, instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Având în vedere caracterul de excepţie al textului mai sus-evocat, analiza susţinerilor contestatoarei presupune a avea în vedere acele greşeli materiale care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate. Este de observat că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, pentru verificarea căreia nu se impune reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor administrate în cauză.
Faţă de aceste precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o reformare a soluţiei, prin recalificarea naturii juridice a acţiunii în anulare.
În ceea ce priveşte teza a II-a a art. 318 C. proc. civ., examinând Decizia atacată şi sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a analizat toate criticile formulate, astfel încât şi sub acest aspect Decizia atacată este la adăpost de orice critică.
Faţă de cele de preced, în temeiul dispoziţiilor art. 318 – art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC E. SCM Constanţa, împotriva deciziei nr. 2540 din 23 septembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă contestatoarea la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata R. SCM Constanţa şi la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata U.J.C.M. Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 928/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 942/2009. Comercial → |
|---|
