ICCJ. Decizia nr. 943/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 943/2009
Dosar nr. 2793/1285/2007
Şedinţa publică din 20 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, la data de 22 august 2006, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC A.I. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate încetarea, prin împlinirea termenului, a contractului de asociere din 15 mai 2001 încheiat între părţi având ca obiect imobilul situat în Cluj Napoca, să se constate că după încetarea contractului de asociere raporturile contractuale dintre părţi au continuat în temeiul tacitei relocaţiuni, să se dispună încetarea locaţiunii tacite prin denunţarea unilaterală şi evacuarea pârâtei din imobilul menţionat, să fie obligată pârâta la plata sumei de 33.587,31 lei reprezentând cota de asociere neachitată, dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente perioadei 1 august 2002 – 28 februarie 2006, cu dobânda legală aferentă debitului începând cu data pronunţării hotărârii şi până la plata lui, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 1535 din 19 iunie 2008 a respins petitele 1 şi 2 ale cererii de chemare în judecată, ca urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii faţă de aceste petite. A respins prima parte a petitului 3 al cererii de chemare în judecată, respectiv să se dispună încetarea locaţiunii tacite prin denunţarea unilaterală, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei de interes faţă de acesta.
A admis în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul în suprafaţă de 44,48 mp situat în Cluj Napoca.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 26.668,49 lei, reprezentând chirie aferentă perioadei 1 mai 2004 – 28 februarie 2006 şi rata inflaţiei aferentă aceleeaşi perioade.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului dobânda legală aferentă plăţilor efectuate cu întârziere şi chiriei restante, în cuantum de 3.561,72 lei, pentru perioada august 2002 – februarie 2006 şi plata dobânzii legale în materie comercială, aplicabilă asupra debitului principal, de la data pronunţării hotărârii şi până la achitarea integrală a acestuia.
A respins restul pretenţiilor solicitate de reclamant şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în cuantum de 4.133,60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbrul judiciar, proporţional cu admiterea acţiunii şi onorariul de expert.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 15 mai 2001 între părţi s-a încheiat contractul de asociere având ca obiect spaţiul situat în Cluj Napoca, respectiv spaţiul alcătuit din 4 încăperi în suprafaţă de 44,48 mp, din care 2 încăperi în suprafaţă, de 32,14 mp, ca suprafaţă locativă principală necesară desfăşurării activităţii de bază – casa de amanet şi 2 încăperi în suprafaţă de 12,34 mp ca dependinţe, durata contractului fiind de 5 ani, calculată de la data de 4 mai 2002, cota de asociere fiind stabilită la suma de 7.000.000 lei/lună, indexabilă cu rata inflaţiei, plătibilă până la data de 10 a fiecărei luni, fiind stabilită prin H.C.L. nr. 158 din 3 mai 2001, contract recalificat de instanţa de control judiciar, în contract de închiriere.
Contractul a expirat la data de 3 mai 2006, iar locaţiunea a continuat în temeiul tacitei relocaţiunii, iar prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat a se constata încetarea relocaţiunii cu consecinţa evacuării pârâtei din spaţiu şi obligarea la plata chiriei restante, a penalităţilor şi dobânzilor.
Raportat probatoriului administrat în cauză, instanţa din oficiu a invocat excepţia lipsei de interes faţă de prima parte a petitului 3 din cererea de chemare în judecată, iar faţă de petitele 1 şi 2 a fost invocată excepţia inadmisibilităţii raportat la dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., excepţii ce au fost soluţionate în şedinţa de judecată din 19 iunie 2008.
În ceea ce priveşte petitul 4 al cererii de chemare în judecată, instanţa a reţinut poziţia procesuală a pârâtei exprimată prin întâmpinare, care a arătat că o parte din sumele solicitate ar fi prescrise, însă este de observat faptul că această problemă a fost tranşată de instanţa de control judiciar, prin Decizia civilă nr. 82/2007, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, după ce, prima instanţă investită cu judecarea fondului pricinii, admiţând excepţia prescripţiei, a respins acţiunea.
De asemenea, instanţa a reţinut precizarea pârâtei potrivit căreia nefiind vorba de obligaţii prescrise, nu se opune admiterii acţiunii.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 147 din 1 septembrie 2008 a respins apelul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva sentinţei nr. 1535 din 19 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 2793/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menţine în întregime.
Instanţa de apel a reţinut că obiectul contractului de asociere din 15 mai 2001 l-a constituit asocierea în participaţiune a părţilor contractante în vederea exploatării spaţiului situat în Cluj-Napoca.
Această convenţie este guvernată de dispoziţiile dreptului privat şi nu de cele ale legislaţiei fiscale.
Prin cererea de recurs formulată, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca a susţinut că Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 coroborat cu HG nr. 874/2002, HG nr. 1513/2002, Legea nr. 210/2005, OG nr. 26/2001, a dispoziţiilor art. 8 coroborat cu art. 56 C. com., precum şi a dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi a prevederilor art. 13 din contract.
Se susţine în continuare că potrivit art. 8 C. com., Statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitate de comercianţi, iar art. 56 C. com. dispune că atunci când un act este comercial numai pentru una din părţi toţi contractanţi sunt supuşi, în cât priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.
În ceea ce priveşte natura veniturilor obţinute de Municipiul Cluj Napoca, urmare a încheierii contractului din 15 mai 2001, potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, sumele încasate din concesionarea sau din încheierea unor bunuri aparţinând domeniului public sau privat al unităţilor administrativ - teritoriale constituie venituri ale bugetului local.
Ori, toate actele normative în baza cărora s-au calculat dobânzile şi penalităţile aferente solicitate prin acţiune introductivă precizată sunt aplicabile veniturilor publice.
Recurentul a precizat că în temeiul actelor normative mai sus enunţate, este îndreptăţit a solicita dobânzile şi penalităţile calculate, întrucât Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca este necomerciant şi există dispoziţii legale care, în materie de cuantum al dobânzilor şi penalităţilor, dispun altfel decât legislaţia comercială.
Temeiul de drept invocat de recurent îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi nu s-au depus înscrisuri potrivit prevederilor art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivul invocat de recurent, de actele dosarului şi de dispoziţiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situaţia prevăzută de dispoziţia invocată.
Criticile sunt nefondate, neîntemeindu-se pe dispoziţiile legale invocate, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Soluţia instanţei de fond, menţinută de instanţa de apel este corectă, fără a fi lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Ambele instanţe au reţinut corect că înscrisul încheiat între părţi la data de 15 mai 2001, este o convenţie comercială, iar faptul că acest contract a fost încheiat în temeiul unei hotărâri de Consiliul local, respectiv H.C.L. nr. 158/2001 nu poate conduce la ideea potrivit căreia este supus legislaţiei administrative sau fiscale, aceasta fiind forma de exprimare valabilă a consimţământului municipiului, ca persoană juridică.
Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, sumele încasate din concesionarea sau din încheierea unor bunuri aparţinând domeniului public sau privat al unităţilor administrativ - teritoriale constituie venituri ale bugetelor locale, însă, în speţă, ipoteza normei legale invocate nu este incidentă, astfel că nu se poate discuta despre venituri bugetare.
Temeiul juridic de drept material, corect reţinut de instanţa îl constituie art. 969 C. civ. şi respectiv art. 3 din OG nr. 9/2000.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 147/2008 din 1 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 147/2008 din 1 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 942/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 948/2009. Comercial → |
|---|
