ICCJ. Decizia nr. 956/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 956/2009
Dosar nr. 10322/55/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 19 iulie 2006, reclamanta SC B. SA Arad a chemat în judecată pe pârâţii SC C.O. SRL, C.A.I. şi C.C.I., solicitând obligarea în solidar la plata sumei de 159.842 lei, reprezentând preţ neachitat pentru executarea construcţiei staţiei de carburanţi din Arad, înscrisă în C.F. Arad, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4181 din 13 septembrie 2006, Judecătoria Arad a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Tribunalul Arad, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2303 din 4 octombrie 2007 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C.A.I. şi C.C.I., invocată de aceştia şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC C.O. SRL Arad, invocată de aceasta.
A admis acţiunea formulată de reclamanta SC B. SA Arad, împotriva pârâtei SC C.O. SRL Arad, şi în consecinţă, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 159.842 lei, reprezentând rest preţ şi 6.149,4 lei cheltuieli de judecată. A respins acţiunea formulată de reclamanta SC B. SA Arad împotriva pârâţilor C.A.I. şi C.C.I.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a încheiat la 1 martie 2005, un contract de antrepriză cu M.T.S.L. Gmbh persoană fizică în Germania, având ca obiect executarea şi predarea la cheie a unui imobil cu respectarea tuturor documentaţiilor de execuţie şi termenelor prevăzute în contract şi anexele acestuia, construcţia contractată fiind cea a benzinăriei situată în Arad.
Potrivit contractului preţul ferm de execuţie a fost de 99.564 euro plus T.V.A., părţile convenind asupra modalităţilor de plată, asupra clauzei penale, menite a sancţiona nerespectarea obligaţiilor contractuale, precum şi asupra termenului de garanţie şi recepţionării lucrării, contractul fiind semnat şi de către reprezentantul SC C.O. SRL, în calitate de utilizator din contractul de leasing din 2004. Acesta din urmă a luat cunoştinţă şi a fost de acord cu toate clauzele contractului de antrepriză şi anexele acestuia, fără a formula vreo obiecţiune.
Anterior datei încheierii contractului de antrepriză, respectiv la 17 decembrie 2004, SC C.O. SRL Arad a încheiat cu finanţatorul M.T.S.L. Gmbh Germania un contract de leasing pentru suma de 100.850 euro în vederea executării unei construcţii în Arad.
Prin acest contract societatea germană finanţatoare în calitate de locator a dobândit calitatea de proprietar al imobilului pe toată durata derulării contractului de 20 de ani, urmând ca dreptul de proprietate să fie transmis utilizatorului, respectiv pârâtei SC C.O. SRL după exercitarea dreptului de opţiune, plata ultimei rate şi a valorii reziduale şi semnarea procesului verbal de predare primire a acestuia.
În temeiul contractului de antrepriză încheiat între reclamantă şi finanţatorul german, având în vedere şi autorizaţia de funcţionare din 31 august 2001 emisă de Primăria Municipiului Arad pe numele pârâtei SC C.O. SRL Arad, reclamanta a început executarea lucrărilor contractate la staţia de distribuţie carburanţi din Arad, iar finanţatorul a efectuat plata lucrărilor executate până în iunie 2005, după care aceasta a intrat în procedura falimentului fiind în imposibilitatea de a face plata lucrărilor executate de către reclamantă.
Expertiza dispusă şi efectuată în cauză, care nu a fost contestată de părţi, a stabilit că până în iunie 2005, reclamanta a executat lucrări ce au fost acoperite prin situaţii de lucrări confirmate, conform clauzelor contractului de antrepriză încheiat cu M.T.S.L. Gmbh pentru suma de 88.620 lei, şi au fost facturate către acest finanţator lucrări în valoare totală de 96.796,49 euro incluzând T.V.A.
Potrivit aceluiaşi raport de expertiză lucrările executate de către reclamantă pentru care însă nu există situaţii de lucrări au fost evaluate la 10.944 euro fără T.V.A. Din lucrările executate finanţatorul M.T.S.L. Gmbh a achitat suma de 54.401 euro cu T.V.A., când reclamanta a constatat că finanţatorul german a încetat plăţile pentru lucrările la investiţia contractată, a stopat lucrările de execuţie, moment în care, reprezentanţii pârâtei beneficiară a lucrărilor de construcţie, au solicitat reclamantei continuarea lucrărilor în vederea punerii în funcţiune a staţiei de distribuire de combustibil, achitând reclamantei facturile inserate în cuprinsul acţiunii în valoare totală de 17.566 euro.
La terminarea lucrărilor de execuţie a staţiei reclamantei, în prezenţa reprezentanţilor pârâtei SC C.O. SRL Arad, a proiectantului şi constructorului, s-a procedat la predarea construcţiei, întocmindu-se procesul verbal de terminare a lucrărilor din 26 august 2005, cu această ocazie părţile au convenit că lucrările cuprinse în anexă nu au fost executate, reclamanta recunoscând că nu a procedat la finalizarea acestor lucrări nici la data sesizării instanţei, întrucât pârâta nu a efectuat plata lucrărilor deja executate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 61 din 1 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C.O. SRL Arad împotriva sentinţei civile nr. 2303 din 4 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Arad, a anulat ca netimbrată cererea de intervenţie formulată de intervenienta SC S.L.I.F.N. SA Bucureşti şi a obligat pârâta apelantă la plata către reclamanta - intimată SC B. SA Arad a sumei de 2.952 cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că pârâta SC C.O. SRL a preluat, în condiţiile art. 1131 C. civ., obligaţia de plată a lucrărilor executate de societatea reclamantă la imobilul staţie de distribuţie carburanţi în temeiul contractului de antrepriză încheiat cu societatea germană M.T.S.L. Gmbh, imobil care a făcut obiectul convenţiei de leasing din 17 decembrie 2004 şi al cărui utilizator era pârâta - apelantă.
Din facturile din 16 august 2005 și 7 decembrie 2005, ordinele de plată din 15 august 2005 și16 septembrie 2005 şi duplicatul extrasului de cont al SC B. SA Arad din 3 octombrie 2005 rezultă că societatea pârâtă a achitat, din proprie iniţiativă, suma totală de 62.000 lei cu titlu de „contravaloare situaţie lucrări construcţie la staţia distribuţie carburanţi", în cuprinsul documentelor de plată fiind trecută valoarea cursului de schimb leu/euro, întrucât în contractul de antrepriză preţul a fost stabilit în această valută.
Din probele cauzei rezultă că SC C.O. SRL s-a angajat faţă de SC B. SA să achite contravaloarea lucrărilor de construcţie a staţiei de distribuţie carburanţi ce a făcut obiectul contractului de antrepriză încheiat între societatea intimată şi finanţatorul M.T.S.L. Gmbh Germania, prin aceasta realizându-se o novaţie subiectivă prin schimbare de debitor, pentru care nu se cere concursul debitorului iniţial. După încetarea plăţilor de către finanţator constructorul a continuat să execute lucrări în temeiul contractului de antrepriză, deşi nu toate lucrările realizate au fost achitate, ştiut fiind că în materie comercială nu se poate vorbi de intenţie de liberalitate, profitul fiind de esenţa comerţului.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată de SC S.L.I.F.N. SA Bucureşti, întrucât aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 raportat la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, şi art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, modificată, în sensul că, deşi i s-a pus în vedere de către instanţă la termenul din 12 februarie 2008, nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.283,51 lei şi 5 lei timbru judiciar, Curtea, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995 a dispus anularea cererii ca netimbrată.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC C.O. SRL Arad a susţinut că Decizia recurată este netemeinică şi nelegală, precizând că ambele instanţe în motivarea hotărârilor sunt lipsite de logică juridică, că au fost încălcate dispoziţiile procedurale privind sarcina probei transmisă către pârâtă spre dovedirea inexistenţei novaţiei şi că nu a fost încheiat un nou contract cu privire la finalizarea lucrărilor, lipsind astfel consimţământul acesteia – animus novandi - potrivit art. 1130 C. civ.
Temeiul de drept invocat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC B. SA Arad a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimaţii C.A.I., C.C.I. şi SC S.L.I.F.N. SA Bucureşti nu au formulat întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi nu s-au depus înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Prima critică a recurentei, potrivit căreia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu poate fi primită, întrucât motivarea hotărârii este clară, precisă, în concordanţă cu probele administrate în cauză, răspunzând în fapt şi în drept pretenţiilor formulate, fiind dată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, din conţinutul deciziei recurate nu rezultă că instanţa s-a substituit părţilor contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reţinut un cu totul alt act juridic sau conţinut.
În speţă, pentru a beneficia de construcţie, ceea ce s-a şi întâmplat, pârâta a înţeles să plătească ea însăşi restul rămas neachitat din preţul forfetar, fapt acceptat de SC B. SA Arad.
Astfel, se observă că, în privinţa obligaţiei de achitare a preţului, a intervenit o novaţie prin schimbare de debitor, născându-se astfel un nou raport obligaţional care obligă pârâta pentru întreaga sumă rămasă neachitată, respectiv suma din factura din 10 aprilie 2006 în cuantum de 159.842 lei.
Novaţiunea, prin substituirea unui nou debitor, poate să opereze fără concursul primului debitor.
Novaţia prin schimbare de debitor ca mijloc de transformare a obligaţiilor, prevăzut expres de lege, nu necesită consimţământul vechiului debitor, iar convenţia, în materie comercială, nu este necesar a îmbrăca forma scrisă, putând fi dovedită şi cu martori conform art. 46 C. com.
De asemenea, concluziile raportului de expertiză nu au fost contestate de pârâta SC C.O. SRL, aspect concludent privind achiesarea acesteia la respectivele concluzii.
În ceea ce priveşte critica finală, Înalta Curte constată că hotărârea nu este lipsită de temei legal şi nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Ambele instanţe au apreciat corect ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 1131 C. civ., la care am făcut deja referiri.
Recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv referitor la alte norme de drept material ce au fost nesocotite.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC C.O. SRL Arad împotriva deciziei nr. 61 din 1 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.O. SRL Arad împotriva deciziei nr. 61 din 1 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 955/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 961/2009. Comercial → |
|---|
