ICCJ. Decizia nr. 961/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 961/2009
Dosar nr. 615/114/2008
Şedinţa publică din 23 martie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Buzău, înregistrată la data de 15 februarie 2008, reclamanta A.V.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, să constate nulitatea absolută a hotărârilor A.G.E.A. şi A.G.A. SC C. SA din data de 26 octombrie 2007.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Buzău, prin sentinţa nr. 410, pronunţată la data de 1 aprilie 2008, a respins excepţia prescripţiei extinctive invocată de pârâtă; a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. SC C. SA din data de 26 octombrie 2007, precum şi a hotărârii A.G.A. SC C. SA din aceeaşi dată.
Spre a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în soluţionarea excepţiei, că, potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul de acţiune este imprescriptibil, cererea putând fi formulată de orice persoană interesată, iar, pe fondul cauzei, că hotărârile în litigiu nu au fost adoptate cu respectarea cvorumului prevăzut de art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 135, pronunţată la data de 20 iunie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel, examinând motivele de apel în raport cu sentinţa atacată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, a reţinut că, în mod corect, Tribunalul a respins excepţia prescripţiei extinctive, întrucât caracterul imperativ al normelor încălcate atrage nulitatea absolută, iar acestea ocrotesc un interes obştesc, nu particular; că art. 115 din Legea nr. 31/1990 impune obligaţia destinatarilor normei de a adopta hotărâri numai în condiţiile pe care le prevede; că încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la caracterul nepublic al şedinţei de judecată în cazul acţiunilor în anularea hotărârilor A.G.A. nu atrage nulitatea sentinţei decât în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., când partea ce invocă neregularitatea dovedeşte o vătămare, ori apelanta nu a făcut o atare dovadă şi a apreciat că nu se justifică critica nepronunţării instanţei de fond asupra cauzei juridice invocate de reclamantă prin cererea introductivă, în condiţiile în care această instanţă a constatat nulitatea hotărârilor adoptate de către acţionarii societăţii pârâte prin eludarea dispoziţiilor imperative ale art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind cvorumul necesar adoptării unor asemenea hotărâri.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, atât prin modul în care a soluţionat critica judecăţii cererii de către prima instanţă în şedinţă publică, cât şi prin modul în care a soluţionat apelul în şedinţă publică, iar hotărârile astfel pronunţate sunt nule (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.); că hotărârea este dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză, prin greşita calificare a motivului de nulitate invocat de reclamantă ca fiind absolută, având ca urmare greşita soluţionare a excepţiei prescripţiei extinctive, întrucât încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 determină nulitatea relativă a hotărârilor în litigiu, iar introducerea acţiunii la data de 15 februarie 2008 s-a făcut cu încălcarea termenului prevăzut de art. 132 alin. (2) din aceeaşi lege, fiind prescrisă (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) şi că instanţa de apel nu a examinat motivele de apel privitoare la nemotivarea sentinţei de către instanţa de fond, care nu a analizat cererea de chemare în judecată prin raportare la cauza juridică afirmată de intimata reclamantă, motivarea cu privire la această critică fiind lapidară şi cuprinzând considerente străine apărării (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică, apreciind nefondate criticile invocate în susţinerea acestei cereri.
Este de observat că nu poate fi primită critica judecăţii apelului în şedinţă publică, întrucât aceasta s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor ale art. 121 C. proc. civ., în lipsa unei prevederi exprese a limitării principiului publicităţii şedinţei de judecată prin legea specială şi în căile de atac.
Cum potrivit art. 121 alin. (1) C. proc. civ. „şedinţele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel" şi cum art. 131 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată, prevede că se vor judeca în camera de consiliu cererile în anularea hotărârilor adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, iar cererea reclamantei s-a judecat în şedinţă publică de către Tribunal, se constată că, respingând motivul de apel referitor la acest aspect, justificat de lipsa dovezii că apelanta - pârâtă a fost vătămată prin judecata cererii în şedinţă publică, cu trimitere la art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a încălcat precitatele dispoziţii legale, imperative, a căror nerespectare induce, conform art. 108 C. proc. civ., nulitatea sentinţei Tribunalului şi a aplicat, greşit, prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care privesc condiţiile proprii ale actului de procedură, referitoare la forma şi conţinutul acestuia, ori, pronunţarea unei hotărâri cu nerespectarea dispoziţiei legale imperative referitoare la nepublicitatea şedinţei de judecată, constituie o neregularitate care priveşte condiţiile externe ale actului de procedură, caz în care nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, aspecte ce induc incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, având în vedere că încălcarea dispoziţiei procedurale de ordine publică privind judecata este sancţionată cu nulitatea absolută, efectele negative ale încălcării legalităţii neputând fi înlăturate decât prin anularea hotărârii astfel pronunţate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza întâi, alin. (2), alin. (3) teza ultimă şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză şi va trimite dosarul Tribunalului Buzău spre rejudecare în fond, cu respectarea cerinţelor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Buzău, împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti nr. 135 din 20 iunie 2008, casează Decizia atacată şi sentinţa Tribunalului Buzău nr. 410 din 1 aprilie 2008 şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 956/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 962/2009. Comercial → |
|---|
