ICCJ. Decizia nr. 974/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 974/2009
Dosar nr. 40515/3/2005
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5904 din data de 29 iunie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei SC S.I. SRL şi a admis acţiunea formulată de aceasta împotriva pârâtelor SC S.E. SRL şi SC E.S. SRL, dispunând revocarea actului de cesiune încheiat între acestea, act ce a avut ca obiect contractul de asociere din 9 iulie 1999.
Reclamanta a sesizat instanţa cu o acţiune în revocarea actului de cesiune, întemeiată pe dispoziţiile art. 975 C. civ.
În considerentele sentinţei, instanţa fondului a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 975 C. civ. ce ţin de calitatea de creditoare a reclamantei faţă de pârâta SC S.E. SRL, fiind îndreptăţită să participe la repartizarea beneficiilor, în calitatea sa de asociat, astfel încât să-i fie returnate sumele împrumutate conform contractelor din 22 februarie 2000 şi 16 februarie 2001.
De asemenea, s-a avut în vedere mărirea cu intenţie a stării de insolvabilitate a societăţii debitoare, precum şi complicitatea la fraudă a celei de-a doua pârâte prin încheierea mai multor contracte de asociere în participaţiune, în cadrul cărora reprezentanţii debitoarei au acţionat şi ca mandatari ai pârâtei SC E.S. SRL.
Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei s-a considerat că, aceasta are posibilitatea de a opta cu privire la calea procedurală de urmat pentru realizarea dreptului său, neputând să-i fie interzisă calea acţiunii pauliene pentru că nu a atacat mai întâi hotărârea adunării generale prin care s-a luat Decizia perfectării contractului de asociere în discuţie.
Apelurile formulate de pârâte împotriva sentinţei au fost admise prin Decizia nr. 341 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI- a comercială.
Urmare admiterii apelurilor, sentinţa a fost schimbată în parte, in sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, menţinându-se celelalte dispoziţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa apelului a reţinut că excepţiile invocate de apelante cu privire la necompetenţa funcţională a Tribunalului, calitatea procesuală activă a reclamantei, calitatea procesuală pasivă a pârâtei SC S.E. SRL, lipsa de obiect şi inadmisibilitatea acţiunii revocatorii sunt neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, instanţa a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile acţiunii revocatorii, în contextul în care hotărârea cesiunii contractului de asociere a fost luată în cadrul adunării generale, în limitele actului constitutiv, fiind obligatorie pentru asociaţi în măsura în care nu a fost anulată. Or, din probele administrate nu a rezultat că hotărârea A.G.A. din 7 aprilie 2005 a fost anulată, motiv pentru care ea este opozabilă asociaţilor, conform art. 132 din Legea societăţilor comerciale.
S-a mai considerat că, deşi reclamanta nu a făcut dovada calităţii de creditoare împotriva societăţii pârâte – în cadrul căreia deţine calitatea de asociat – nici a faptului că aceasta şi-ar fi cauzat starea de insolvenţă şi nici că cea de-a doua pârâtă ar fi avut cunoştinţă de creanţa reclamantei, iar cesiunea s-ar fi efectuat în scopul fraudării intereselor reclamantei.
Instanţa de apel a avut în vedere şi faptul că cesiunea nu şi-a produs efectele între părţile contractante întrucât, potrivit procesului verbal din 8 noiembrie 2005, pârâta SC S.E. SRL a convenit cu Primăria Municipiului Bucureşti să înceteze valabilitatea contractului de asociere în participaţiune din 14 iulie 1999 ce a făcut obiectul cesiunii, iar drept urmare au încetat şi efectele contractului de cesiune ca act subsecvent.
Concluzionând că nu s-a făcut dovada prejudiciului cert suferit de creditoare prin încheierea contractului de cesiune s-a statuat că apelurile declarate de cele două pârâte sunt fondate, motiv pentru care au fost admise cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SC S.I. SRL care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susţine următoarele:
1.1. Decizia atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii ( art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
- cesiunea contractului de cesiune nu s-a hotărât în cadrul adunării generale din data de 7 aprilie 2005 aşa cum eronat a reţinut instanţa apelului, ci în cadrul acestei adunări, asociaţii prezenţi au fost doar informaţi despre această operaţiune.
2. Decizia nu este motivată, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce atrage casarea acesteia.
- justificarea calităţii de creditoare în cadrul acţiunii pauliene s-a realizat atât din perspectiva calităţii de creditor corporatist cât şi din cea a calităţii de creditor comercial şi, deşi au fost prezentate înscrisurile doveditoare ale creanţei sale în valoare de 6.500.000 lire, instanţa nu motivează această situaţie, ci se rezumă doar la a reţine că are o creanţă certă lichida şi exigibilă împotriva pârâtei SC S.E. SRL.
- Instanţa a copiat toate condiţiile de admisibilitate ale acţiunii pauliene aşa cum ele sunt sintetizate în doctrina de specialitate, adăugând o simplă negaţie fără a fi fundamentată pe un raţionament juridic.
2. Instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
- actul de cesiune nu a fost prezentat niciodată asociaţilor reclamantei deşi a fost solicitat, în nenumărate rânduri.
- refuzul vădit de a înfăţişa un înscris, precum şi răspunsul contradictoriu la interogator al pârâtelor ar fi trebuit să conducă la concluzia nu doar la existenţa în sine a actului juridic de cesiune, dar şi faptul că nu a existat un preţ al cesiunii.
- prin ascunderea actului de cesiune s-a ascuns de fapt, caracterul prejudiciabil şi fraudator al acestuia.
- reţinându-se că nu s-au produs efectele contractului de cesiune s-a schimbat natura juridică a actului de încetare, fiind evident că dacă cesiunea nu s-ar fi produs, nici încetarea nu ar fi avut loc.
- pentru perioada dintre momentul cesiunii şi momentul încetării, contractul a produs efecte, concluzie ce se desprinde din chiar răspunsurile la interogator.
3. Decizia atacată este pronunţată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
- instanţa a reţinut în mod greşit faptul că sunt nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acţiunii pauliene întrucât prejudiciul suferit este reprezentat de cauzarea stării de insolvabilitate, societatea debitoare fiind conştientă de faptul că, urmare cesiunii, îşi provoacă această stare. De asemenea, se arată că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei conform titlurilor de creanţă constând în cele doua contracte de împrumut menţionate anterior, iar complicitatea la fraudă a SC E.S. SRL a fost dovedită câtă vreme administratorul şi asociatul debitoarei au acţionat şi in numele şi pe seama terţului dobânditor.
Prin întâmpinarea depusă la data de 24 martie 2009 de intimata SC E.S. SRL s-a solicitat respingerea recursului întrucât motivele de recurs indicate de recurentă sunt nefondate.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Decizia atacată nu conţine motive contradictorii şi nici străine de pricina, în contextul în care instanţa de apel a analizat atât calitatea de creditoare corporatistă a reclamantei cât şi cea de creditoare comercială a acesteia faţă de SC S.E. SRL. Astfel, s-a reţinut ca reclamanta nu a justificat calitatea de creditoare corporatistă atâta timp cât nu a făcut dovada anulării hotărârii A.G.A. în cadrul căreia s-a stabilit cesionarea contractului de asociere, situaţie în care hotărârea este obligatorie pentru toţi asociaţii.
S-a constatat de asemenea, că reclamanta nu a dovedit nici calitatea de creditoare comercială şi că depunerea la dosar a două contracte de împrumut din 25 februarie 2000 şi 16 februarie 2001, nu atrag automat caracterul cert, lichid şi exigibil al presupusei creanţe.
De asemenea, este nefondată critica conform căreia ar fi eronată reţinerea instanţei cu privire la data la care s-a hotărât cesionarea cât timp, în cadrul adunării A.G.A. din 7 aprilie 2005 au fost prezentate informaţiile despre această operaţiune, iar votul asociaţilor prezenţi reprezintă o ratificare a acesteia.
Nici critica privind lipsa de motivare a hotărârii atacate nu poate fi primită, în condiţiile in care, în cuprinsul considerentelor este expusă atât situaţia de fapt cât şi normele de drept cărora li s-a dat eficienţă, fiind în concordanţă cu soluţia pronunţată şi cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Instanţa a enumerat corect condiţiile impuse de art. 975 C. civ. în cuprinsul considerentelor, enumerare necesară, dar care este urmată de analizarea îndeplinirii fiecăreia dintre acestea şi fără de care ar fi rămas fără eficienţă.
2. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Deşi se invocă schimbarea naturii vădit neîndoielnice a actului de cesiune se constată, din argumentarea adusă de recurentă, că se reiau aspecte ale situaţiei de fapt ce nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală. Recurenta nu arată în ce a constat denaturarea actului în discuţie, respectiv dacă acest act a fost încadrat unei alte categorii juridice. O schimbare a naturii actului juridic dedus judecăţii ar fi putut fi luată în considerare, în condiţiile în care acesta ar fi fost calificat de aşa manieră încât natura sa ar fi fost alterată în mod substanţial ceea ce nu se verifică în cauza de faţă.
3. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect s-a reţinut de către instanţa anterioară că cele patru condiţii cerute de art. 975 C. civ. pentru promovarea acţiunii pauliene trebuie să fie îndeplinite cumulativ, iar în cauza dedusă judecăţii nu s-a făcut dovada calităţii de creditoare a reclamantei împotriva pârâtei SC S.E. SRL, a faptului că pretinsa debitoare şi-a creat sau şi-a mărit starea de insolvenţă prin cesionarea contractului de asociere, nici că prin operaţiunea cesiunii s-a urmărit fraudarea reclamantei şi nici complicitatea la fraudă a terţului dobânditor astfel încât să se poată dispune revocarea actului respectiv.
Mai mult chiar, în condiţiile în care întreaga suprafaţă de teren ce a făcut obiectul asocierii a fost restituită conform procedurii Legii nr. 10/2001 foştilor proprietari (situaţie necontestată de părţi), iar SC S.E. SRL a convenit cu Primăria Municipiului Bucureşti (cea care adusese terenul în asociere) încetarea contractului de asociere din 14 iunie 1999 ce a făcut obiectul cesiunii, ca act subsecvent, operaţiunea contestată în cauză şi-a încetat efectele.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte consideră că motivele de recurs invocate de recurentă nu sunt fondate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.I. SARL Luxemburg împotriva deciziei comerciale nr. 341 din 25 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 966/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 975/2009. Comercial → |
|---|
