ICCJ. Decizia nr. 962/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 962/2009
Dosar nr. 25627/3/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1016 din 21 aprilie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictor cu pârâtul L.A.J. şi în consecinţă a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare acţiuni din 19 mai 1998. A admis în parte cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor - interese şi a obligat pârâtul la 4.473.843 dolari S.U.A. daune - interese din penalităţi de întârziere pentru nerealizarea obligaţiilor investiţionale, respingând ca neîntemeiate capetele cererii privind daune - interese din dividende şi alte daune.
În pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut nerespectarea de către pârât a obligaţiilor investiţionale asumate prin art. 7.7.3 alin. (1) din contractul din 19 mai 1998 prin care acesta a achiziţionat 69,99% din capitalul social al SC I. SA aşa încât în temeiul art. 7.7.3 alin. (3) din contract, art. 969 şi art. 1020, art. 1021 C. civ. a dispus rezoluţiunea respectivului contract de vânzare - cumpărare.
Apreciind întemeiată în parte cererea privind daunele - interese şi alte prejudicii în raport de prevederile art. 21 din OG nr. 25/2002 a fost obligat pârâtul la sumele mai sus menţionate stabilite în baza probelor administrate, respectiv expertiza contabilă efectuată în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 368 din 8 septembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Criticile apelantei cu privire la cuantumul despăgubirilor au fost înlăturate de instanţa de apel, aceasta reţinând că apelanta nu a precizat în ce constă greşeala expertului în efectuarea calculului penalităţilor. În ce priveşte daunele - interese prevăzute de art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 a reţinut că instanţa de fond în baza acestor prevederi legale l-a obligat pe pârât la plata daunelor - interese constând în penalităţi de întârziere pentru nerealizarea obligaţiilor investiţionale şi a respins cererea de acordare a daunelor - interese constând în dividende, întrucât în perioada analizată societatea nu a înregistrat profit, precum şi cererea de acordare a altor daune.
Cu privire la această din urmă cerere instanţa de apel a reţinut că alte daune - interese nu au fost precizate nici în prima instanţă şi nici în apel, pe de o parte, iar pe de altă parte, daunele - interese care au fost acordate A.V.A.S. sunt cele limitativ menţionate de art. 21 alin. (1) şi alin. (1)1 din OG nr. 25/2002, apreciind în situaţia dată că nu se impune efectuarea unei noi expertize contabile cu privire la nişte prejudicii neprecizate.
În contra deciziei instanţei de apel reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare invocă greşita aplicare a prevederilor art. 21 din OG nr. 25/2002 în sensul că prejudiciul creat A.V.A.S. a fost evaluat atât de părţi la încheierea contractului (prin stabilirea penalităţilor şi dobânzilor cât şi de legiuitor prin art. 21 din OG nr. 25/2002, modificată, situaţie în care acesta devine incident fiind întrunite cerinţele art. 998, art. 999 C. civ.
Recursul nu este fondat.
Astfel cum se observă din motivarea deciziei atacate cu recurs, instanţa de apel a apreciat că în ce priveşte alte daune solicitate de reclamantă în temeiul art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002, modificată, acestea nu au fost precizate de reclamantă, fiind în imposibilitate de a se pronunţa asupra lor, arătând totodată ca prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 21 din actul normativ menţionat, acordând reclamantei daunele - interese prevăzute de acest text de lege în limita dovezilor administrate.
În ce priveşte necesitatea efectuării unei expertize este de observat că art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 care stipulează că stabilirea prejudiciului şi a întinderii daunelor - interese se va face pe baza unei expertize nu este o normă de drept procesual, desfiinţarea contractului de privatizare putând fi şi convenţională. Expertiza fiind una extrajudiciară, dacă daunele - interese se solicită pe cale judiciară, prin acţiunea formulată ele trebuie să fie determinate şi individualizate sub aspectul obiectului, cum bine a reţinut instanţa de apel.
Aşa fiind, susţinerea recurentei în sensul că instanţele nu au făcut aplicarea art. 21 alin. (1), art. 11 şi art. 3 din OG nr. 25/2002, modificată, nu corespunde realităţii, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 368 din 8 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 961/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 966/2009. Comercial → |
|---|
