ICCJ. Decizia nr. 988/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 988/2009
Dosar nr. 2001/36/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă.
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele.
La data de 3 noiembrie 2003, reclamanta SC W.B. SA i-a chemat în judecată pe pârâţii SC C. SRL, Consiliul Local al Municipiului Tulcea şi Municipiul Tulcea – prin Primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea parţială a contractului de concesiune nr. G 15181 din 20 septembrie 2002, încheiat între pârâta SC C. SRL şi Primăria Municipiului Tulcea, pentru suprafaţa de 164,23 mp, să fie obligată pârâta SC C. SRL Tulcea să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 164,23 mp, compusă din suprafaţa de 78,61 mp teren, ocupată de centrala termică a magazinului D., de 13,92 mp teren, afectată rampei şi accesului în centrala termică şi 71,70 mp teren, din zona teraselor de acces, prin eliberarea deîndată a acestor suprafeţe şi desfiinţarea terasei de vară amplasată abuziv şi nelegal pe terasa magazinului D.; să fie obligată pârâta SC C. SRL TULCEA să demoleze construcţia aflată deasupra centralei termice, a magaziei, a rampei de descărcare şi a hidroforului şi să se dispună evacuarea pârâtei SC C. SRL TULCEA din spaţiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic, ca efect al constatării nelegale a minutei nr. 1324 din 27 octombrie 1995, încheiată între SC C. SRL şi fosta SC D. SA TULCEA, cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 282 din 20 februarie 2006, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Tulcea şi a Consiliului Local al Municipiului Tulcea şi a admis în parte acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere din acţiune privind anularea contractului de concesiune nr. G 15181 din 20 septembrie 2002, încheiat între Consiliul Local al Municipiului Tulcea şi SC C. SRL şi a fost obligată pârâta SC C. SRL să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafeţele de teren delimitate în schiţa la raportul de expertiză, cu culoare galbenă: S1 = 59,96 mp, S2 = 49,61 mp, din suprafaţa identificată cu S3 numai suprafaţa haşurată şi colorată cu galben – 13,50 mp şi suprafaţa identificată cu S4 - 24,09 mp.
Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere privind demolarea construcţiei aflate deasupra centralei termice, a magaziei, a rampei de descărcare şi a hidrolorului, cel privind evacuarea din spaţiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic şi cel privind constatarea nelegalităţii minutei nr. 1324 din 1995, încheiate între SC C. SRL şi fosta SC D. SA TULCEA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, în calitate de succesoare a SC D. SA TULCEA şi urmare a eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2800,81, intabulat prin încheierea nr. 6517 din 28 octombrie 2003 a BCF, este îndreptăţită a revendica suprafeţele de teren ocupate fără drept de pârâta SC C. SRL, aşa cum acestea rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză (colorat cu culoare galbenă), reţinându-se şi că art. 1 Cap. II din Contractul de concesiune nr. G15181 din 20 septembrie 2002 încheiat între Primăria Tulcea şi SC C. SRL a fost modificat, în sensul diminuării suprafeţei concesionate de la 475,78 mp la 359,16 mp, pârâta fiind obligată să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafeţele respective.
În ce priveşte solicitarea privind anularea parţială a contractului de concesiune pentru suprafaţa de 164,23 mp, s-a reţinut că acest capăt de cerere este nefondat, întrucât din expertiza efectuată în cauză rezultă că din suprafaţa totală de 468,86 mp, concesionată iniţial pârâtei SC C. SRL, o suprafaţă de 122, 53 mp se suprapune cu suprafaţa de 122,53 mp din suprafaţa pentru care s-a stabilit titlul de proprietate al reclamantei şi cu care a fost diminuat obiectul contractului de concesiune prin actul adiţional nr. 22227 din 10 decembrie 2003, reclamanta neputând invoca nulitatea reală a contractului.
Referitor la capătul de cerere privind demolarea construcţiei aflate deasupra centralei termice, a magaziei, a rampei de descărcare şi a hidroforului, s-a reţinut că pârâta SC C. SRL nu poate fi obligată să demoleze construcţia aflată deasupra centralei termice şi nici să evacueze acest spaţiu, deoarece aceasta în temeiul dreptului de utilizare a acestui spaţiu (minuta pagina 30 dosar) a executat lucrările conform înţelegerii cu SC D. SA în acest sens, convenţia fiindu-i opozabilă reclamantei.
Cu privire la capătul de cerere privind demolarea rampei de descărcare şi a hidroforului, s-a reţinut că nu s-au produs dovezi din care să rezulte existenţa acestora, spaţiile pe care le ocupă şi condiţiile în care au fost ridicate.
Cu privire la cererea privind constatarea nelegalităţii minutei nr. 1324 din 27 octombrie 1995, încheiată între SC C. SRL şi SC D. SA, s-a reţinut că reclamanta nu a expus motivul pentru care solicită aceasta şi nu a întemeiat-o în drept.
Prin Decizia civilă nr. 146/COM din 22 iunie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis şi capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spaţiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Intimata a fost obligată la plata sumei de 4040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.
În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut următoarele:
În apel s-a administrat proba cu supliment la raportul de expertiză, din care rezultă că (fila 67) pe terenul reclamantei se află magazia construită de SC C. SRL Tulcea pe şarpanta terasei punctului termic; având în vedere aceste condiţii, instanţa de apel a admis şi capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spaţiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic.
Aceasta, deoarece dată fiind existenţa construcţiilor, instanţa a constatat că reclamanta, în calitate de proprietară a terenului, este îndreptăţită a solicita evacuarea din construcţiile aflate pe acesta şi a căror proprietară este, în aplicarea art. 489 C. civ.
Astfel, în cauză, în ceea ce priveşte înscrisul aflat la fila 30 dosar fond, intitulat „minută" şi cu care pârâta intimată SC C. SRL a considerat că face dovada proprietăţii asupra construcţiilor efectuând lucrările urmare înţelegerii cu fostul proprietar, a constatat că susţinerea este nefondată.
Înscrisul numit „minută" (fila 30 dosar fond) urmat de adiţional, cuprinde înţelegerea conform căreia SC D. SA, „dă în schimb spre utilizare spaţiul ce va rezulta din acoperirea în şarpantă a terasei punctului termic", din incinta magazinului D..
În actul adiţional nr. 1/c, minuta nr. 1324 din 27 octombrie 1995 s-a prevăzut la art.5 că SC C. SRL datorează lunar suma de 250 000 lei în schimbul dreptului de utilizare a spaţiului rezultat în urma reamenajării.
Acest înscris reprezintă un contract de locaţiune şi cuprinde toate elementele în acest sens, mai puţin termenul pentru care este încheiat.
Reclamanta apelantă, în calitate de proprietară a centralei termice a notificat pârâtei denunţarea locaţiunii fără termen (notificare 371 din 26 iunie 2003) solicitând evacuarea sa din spaţiul deţinut, aşadar nu mai are obligaţia de a respecta locaţiunea făcută înainte de vânzare.
Cum intimata pârâtă a fost constructor de bună credinţă, efectuând lucrări cu acordul proprietarului de atunci asupra spaţiului, cererea privind demolarea construcţiilor nu poate fi admisă.
Instanţa a decis în schimb admiterea cererii de evacuare a pârâtei intimate SC C. SRL din spaţiul rezultat prin acoperirea terasei punctului termic, deoarece, pentru cele sus expuse, aceasta îl ocupă fără titlu, locaţiunea fiind denunţată de apelanta proprietară.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta SC C. SRL Tulcea, criticând-o pentru netemeinice şi nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondate.
Fără o sistematizare şi dezvoltare a motivelor de recurs, în raport de dispoziţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel cum impun aceste dispoziţii legale pentru a putea fi invocate drept temei legal de modificare sau casare, recurenta-pârâtă susţine următoarele:
În mod greşit instanţa de apel a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa tribunalului şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic, apreciind că pârâta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcţiilor cu „minuta" din 27 octombrie 1995 încheiată de aceasta cu SC D. SA; de asemenea, instanţa de apel a interpretat în mod greşit această convenţie a părţilor, ca fiind un contract de locaţiune fără termen, când în realitate „minuta" respectivă este un contract nenumit (atipic), căruia urma să i se aplice regulile generale privitoare la contracte sau convenţii, iar nu dispoziţiile speciale ale contractului de locaţiune, această problemă nefiind de altfel pusă în discuţia părţilor; în fine, situaţia de fapt prezentată în suplimentul la raportul de expertiză dispus în apel nu corespunde realităţii, deoarece expertul nu a determinat corect care este în plan suprafaţa de teren aflată în proprietate reclamantei, în funcţie de titlul de proprietate al acesteia şi nu a stabilit cu cât s-a diminuat suprafaţa concesionată de pârâtă ca urmare a obţinerii titlului de proprietate de către reclamantă.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, se constată următoarele:
În mod corect ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au reţinut că reclamanta, în calitate de succesoare a SC D. SA Tulcea şi având în vedere certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2800,81 mp, intabulat, este îndreptăţită să revendice suprafeţele de teren ocupate fără drept de pârâta SC C. SRL, aşa cum rezultă acestea din raportul de expertiză efectuat în cauză şi tot corect, pârâta a fost obligată să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafeţele de teren respective.
Pentru ca reclamanta să se bucure de liniştita posesie se impunea însă obligarea pârâtei la evacuarea suprafeţelor de teren ce aparţin reclamantei şi acest lucru s-a realizat prin Decizia pronunţată de instanţa de apel, care analizând actele dosarului şi dând relevanţă în mod judicios expertizelor dispuse în cauză, a admis apelul reclamantei şi a corectat (schimbat) soluţia primei instanţe, în sensul că a admis şi capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spaţiul rezultat din acoperirea terasei punctului termic.
Decizia curţii de apel este legală şi va fi menţinută, atât pentru faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, reclamanta în calitate de proprietară a terenului este îndreptăţită să solicite evacuarea pârâtei din construcţiile aflate pe acest teren, cât şi pentru faptul că înscrisul intitulat minută reprezintă un contract de locaţiune, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, cuprinzând toate elementele, mai puţin termenul şi întrucât reclamanta, în calitate de proprietară a notificat-o pe pârâtă privind denunţarea locaţiunii fără termen, solicitând evacuarea acesteia, ea nu mai are obligaţia de a respecta locaţiunea.
Aceste aspecte au fost supuse dezbaterii părţilor, iar acestea şi-au putut expune punctul de vedere.
În ce priveşte criticile aduse de recurentă suplimentului raportului de expertiză efectuat în apel, în sensul că acesta nu ar conţine date reale, întrucât nu s-au refăcut măsurătorile de faţa locului şi, totodată, ar exista evidente contradicţii, se constată că ele nu pot face obiectul examinării instanţei de recurs, deoarece vizează netemeinicia hotărârii atacate, or, instanţa de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., nu poate analiza decât motivele de nelegalitate, ce pot atrage modificarea sau casarea hotărârii recurate.
În consecinţă, reţinându-se că pârâta nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată care să determine modificarea deciziei pronunţate de instanţa de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. Tulcea împotriva deciziei nr. 146/COM din 22 iunie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 982/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 991/2009. Comercial → |
|---|
