ICCJ. Decizia nr. 1001/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1001/2010
Dosar nr. 4074/85/2008
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 548/C/1999 a Tribunalului Sibiu pronunţată în dosarul nr. 1679/1999, formulată de SC S. SA Copşa Mică, reţinând prin sentinţa civilă nr. 2522/C din 18 decembrie 2008 că prin sentinţa civilă nr. 548/C/1999 Tribunalul Sibiu a admis acţiunea formulată de A.P.A.P.S. Bucureşti obligând-o pe SC S. SA Copşa Mică la plata sumei de 1.027.356.732 lei cu titlul de dividende în baza bilanţurilor aprobate prin Hotărârea A.G.A. din 10 aprilie 1996, pentru anul 1995, sentinţa devenind irevocabilă.
La data de 1 noiembrie 2000, ulterior pronunţării irevocabile a sentinţei mai sus menţionate, SC S. SA Copşa Mică şi H.M. Grecia au solicitat anularea hotărârii A.G.A. din 10 aprilie 1999, hotărârea atacată fiind constatată nulă prin Decizia nr. 1200 din 13 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, care fiind considerată act nou de către SC S. SA Copşa Mică a invocat-o cu acest titlu în cererea de revizuire a sentinţei nr. 548/C/1999 motivată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Respingerea cererii de revizuire a fost motivată de neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor invocării unui înscris considerat nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea, privind existenţa lui la data când s-a pronunţat hotărârea, neprezentarea acestuia ca probă în instanţă nefiind făcută fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuentului, precum şi faptul ca înscrisul să fie determinat în sensul că ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării cauzei.
Din acest punct de vedere, instanţa de fond a reţinut că Decizia nr. 1200 din 13 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia nu reprezintă un „înscris" în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., că această decizie a fost pronunţată după patru ani de la data hotărârii a cărei revizuire se cere, aceasta neexistând la momentul judecării cauzei a cărei hotărâre se cere a fi revizuită, dar şi că prin Decizia invocată s-a constatat nulitatea unei hotărâri A.G.A. nefiind desfiinţată sau modificată hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat pronunţarea sentinţei nr. 548/1999.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe, a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 32/A din 10 aprilie 2009, prin care a reţinut că art. 322 pct. 5 C. proc. civ. prevede ca motiv de revizuire anularea sau desfiinţarea unei hotărâri a unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, iar nu a unui act ce emană de la o societate comercială, iar Decizia nr. 1200 din 13 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia nu îndeplineşte condiţia de act nou deoarece nu a existat la momentul judecăţii. De asemenea a mai reţinut că nici precizarea din cadrul motivelor de apel în sensul că actele determinante ar fi bilanţul contabil pe anii 1995 – 1997 şi hotărârile adunării generale a acţionarilor nu poate fi primită, fiind inadmisibilă în condiţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., iar sentinţa nr. 548/C/1998 a Tribunalului Sibiu nu a fost motivată, nefiind exercitată calea de atac a apelului în condiţiile art. 261 alin. (4) C. proc. civ. la acea dată.
Împotriva acestei decizii, revizuenta a formulat recurs solicitând conform art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi în consecinţă admiterea cererii de revizuire.
A susţinut în motivele invocate că hotărârea este nelegală deoarece instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., apreciind eronat înscrisurile depuse, respectiv bilanţul contabil şi hotărârile A.G.A. al SC S. SA din anii 1995 – 1997, care au fost constatate ca fiind nule prin Decizia nr. 1200/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Modificarea unei hotărâri poate fi cerută în situaţia în care instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acesteia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) sau când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitivă prin neapelare se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-au desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare evidenţiată prin motivele exprese şi limitativ determinate de art. 322 C. proc. civ., prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile determinate de lege.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. vizează împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanţa de judecată, legiuitorul reglementând două ipoteze, una având în vedere descoperirea unor înscrisuri după pronunţarea hotărârii, textul fiind exigent în sensul condiţionării exercitării căii de atac de existenţa înscrisului la data judecăţii, care însă nu a putut fi cunoscut de instanţa care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii, neputând fi prezentate de parte dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, sau din cauza părţii adverse care a şi deţinut-o, cealaltă ipoteză referindu-se la situaţia modificării sau desfiinţării hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu alte cuvinte hotărârea desfiinţată sau modificată trebuie să fi avut un rol determinant în pronunţarea hotărârii a cărei retractare se urmăreşte, adică să fi fost chiar suportul ei probator.
În speţă, revizuenta nu a făcut o precizare asupra ipotezei avute în vedere când a atacat sentinţa civilă nr. 548/C/1999 a Tribunalului Sibiu, dar referindu-se la „aprecierea eronată a înscrisurilor depuse", Curtea apreciază că temeiul de drept al formulării cererii este art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., ipoteză asupra căreia s-au oprit mai în detaliu cele două instanţe.
În acest context, Decizia nr. 1200/2003 din 13 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, nu acoperă exigenţa condiţiilor cerute de art. 322 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. civ., aceasta neexistând la data judecăţii care a avut ca finalitate pronunţarea sentinţei nr. 548/C/1999 a Tribunalului Sibiu, nefiind descoperită în condiţiile prevăzute de lege ca urmare a imposibilităţii prezentării înscrisului în instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, aceasta nefiind deţinută de partea potrivnică sau datorită unor împrejurări mai presus de voinţa sa.
De remarcat este faptul că revizuenta invocă doar existenţa unor înscrisuri doveditoare a unei alte situaţii de fapt, nefăcând nicio referire la exigenţele cerute pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac prin instituirea condiţiilor imperative pentru exercitarea revizuirii.
Bilanţul contabil pe anul 1995 – 1997 şi hotărârile adunărilor generale, anulate prin hotărârea considerată act nou, respectiv Decizia nr. 1200/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, şi care a avut la bază şi un raport de expertiză, acte subsecvente actului nou astfel invocat, nu întrunesc prin ele însele cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., acestea existând la data pronunţării hotărârii atacate, nefiind prezentate instanţei nu pentru că partea s-a aflat în imposibilitate, sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, părţile neconsiderând necesară proba cu aceste înscrisuri ci acestea existau şi erau cunoscute la acea dată, nefiind descoperite ulterior.
Faptul că hotărârile A.G.A. din 1995 și 1997 au fost constatate nule, ulterior pronunţării sentinţei nr. 548/C/1999 a Tribunalului Sibiu nu constituie un element care să facă posibilă retractarea hotărârii atacate întrucât nu orice înscris poate determina exercitarea acestei căi extraordinare de atac a revizuirii ci, doar înscrisul care îndeplineşte imperativ şi limitativ condiţiile cerute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Şi este firesc să fie aşa întrucât retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi stabilitatea raporturilor juridice civile, revizuirea fiind admisibilă numai în cazurile strict determinate de lege, – aşa cum au fost prezentate mai sus –, pe de altă parte constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acestor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Intervenirea unei situaţii noi după pronunţarea hotărârii atacate nu este motiv pentru promovarea revizuirii, hotărârea atacată fiind legală, motiv pentru care recursul urmează a fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuenta SC S. SA Copşa Mică împotriva deciziei comerciale nr. 32/A din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1000/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1005/2010. Comercial → |
|---|
