ICCJ. Decizia nr. 1007/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1007/2010
Dosar nr. 3698/83/2008
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 octombrie 2008 reclamanta SC F.M. SRL Odoreu, cheamă în judecată pe pârâta Comuna Odoreu, prin Primar, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 459.411,60 lei, actualizată cu indicele de devalorizare ce se va stabili la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
La data de 2 decembrie 2008 pârâta formulează cerere reconvenţională pe care o precizează ulterior la 24 februarie 2009, solicitând instanţei să dispună obligarea reclamantei - pârâte reconvenţional la achitarea contravalorii investiţiilor realizate de ea la exploatarea piscicolă a lacului Odoreu, situată lângă Ferma Odoreu, în sumă de 1.000.000 lei, precum şi valoarea beneficiilor realizate respectiv 500.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 131/LC din 3 martie 2009 Tribunalul Satu Mare, secţia comercială şi contencios administrativ, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă, admite acţiunea reclamantei şi obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 459.411,60 lei, actualizată cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective, cu titlu de pretenţii, anulează ca insuficient timbrată acţiunea reconvenţională formulată de pârâtă pe care o obligă să plătească reclamantei şi suma de 9.746,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel instanţa reţine că pârâta are calitate procesuală pasivă întrucât investiţiile, a căror contravaloare este cerută de reclamantă, privesc imobilele proprietate privată a pârâtei, care în instanţă este reprezentantă prin primar conform art. 21 alin. (2) şi art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, precum şi că suma pretinsă de reclamantă reprezintă contravaloarea lucrărilor de investiţii efectuate de aceasta la imobilele din litigiu, stabilită prin sentinţa civilă nr. 573/LC din 19 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, devenită irevocabilă prin neapelare, sumă cu care patrimoniul pârâtei s-a mărit pe seama patrimoniului reclamantei fără ca pentru aceasta să se fi dovedit – în cauză – existenţa unui temei legitim. Cu privire la acţiunea reconvenţională formulată de pârâtă reţine instanţa că, deşi s-a comunicat pârâtei reclamante reconvenţional cuantumul taxei de timbru datorată şi că i s-a pus în vedere că acţiunea sa nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru, acordându-i-se şi un termen în acest scop, pârâta reclamantă nu a făcut totuşi dovada plăţii integrale a taxei de timbru.
Prin Decizia nr. 72/C/2099-A din 29 septembrie 2009 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, admite ca fondat apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe pe care o desfiinţează în parte în sensul că trimite cauza la aceeaşi instanţă de fond pentru rejudecarea acţiunii principale, formulată de reclamanta intimată, menţinând sentinţa apelată cu privire la soluţionarea acţiunii reconvenţionale, formulată de pârâta-reclamantă reconvenţional, reţinând, în acest sens, că instanţa de fond nu a cercetat nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei şi nici fondul cauzei, neadministrând nicio probă în acest sens, deşi s-ar fi impus efectuarea inclusiv a unei expertize tehnice în dovedirea pretenţiilor reclamantei raportat la titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor rezultat din CF-urile menţionate în acţiune ce trebuie depuse la dosar, ca şi procesele verbale de predare-preluare şi recepţie a investiţiilor efectuate şi din care să rezulte cine este beneficiarul acestor investiţii, în ce constau ele şi dacă există identitate între investiţiile constatate a fi fost efectuate de reclamantă prin sentinţa nr. 573/2005 a Tribunalului Satu Mare şi investiţiile pretinse prin prezenta acţiune.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului pârâtei şi păstrarea în totalitate a sentinţei instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
În fundamentarea recursului său reclamanta reproşează instanţei de apel faptul de a fi examinat aspecte cu care nu a fost investită prin apelul pârâtei, care critică instanţa de fond doar pentru greşita respingere a excepţiei calităţii sale procesuale pasive şi pentru anularea cererii sale reconvenţionale pentru insuficienta timbrare, iar instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat în limitele cererii de apel, ci a apreciat că acţiunea principală nu a fost suficient cercetată întrucât instanţa de fond s-ar fi mărginit la conţinutul sentinţei civile nr. 573/LC/2005 a Tribunalului Satu Mare, fără să fi verificat cui aparţin terenurile înscrise în CF-urile enumerate în motivarea acţiunii în care apare menţiunea unor localităţi ca Berindan, Culciu Mic şi Mediesu Aurit, deşi pârâta nu a contestat niciodată că dreptul de proprietate privată asupra exploatării piscicole din litigiu, denumită şi Balta Berindan, îi aparţine, drept confirmat şi prin sentinţa nr. 573/LC/2005 a Tribunalului Satu Mare irevocabilă – menţionată.
Recurenta critică instanţa de apel pentru ignorarea faptului că instanţa de fond a cercetat cauza în fond, respingând în mod legal excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei faţă de raportul juridic dedus judecăţii, respectiv creşterea valorii patrimoniului unităţii administrativ teritoriale pe seama patrimoniului său, şi nu raporturile decurgând din contractul de asociere în participaţiune ce fusese anterior încheiat cu Consiliul Local Odoreu, cum greşit a reţinut instanţa criticată, or, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 unităţile administrativ teritoriale sunt reprezentate în justiţie, în ipoteza vizată, de primar.
Reproşând instanţei de apel greşita aplicare a legii, recurenta reiterează excepţia autorităţii de lucru judecat prin raportare la sentinţa civilă nr. 573/LC din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare, rămasă irevocabilă prin neapelare, şi care a fost şi temeiul acţiunii introductive de instanţă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta intimată solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că – aşa cum întemeiat susţine recurenta – instanţa de fond a examinat, în limita probelor solicitate de părţile în litigiu şi administrate, atât cererea principală cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi nu a examinat cererea reconvenţională formulată de pârâtă întrucât aceasta a fost insuficient timbrată, astfel că instanţa de apel, care a confirmat soluţia primei instanţe, de anulare ca insuficient timbrată a cererii reconvenţionale, a apreciat eronat – cât priveşte acţiunea principală – că aceasta, ca şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, nu ar fi fost examinate, situaţie raportat la care se constată o greşită aplicare de către instanţa de control judiciar a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. prin desfiinţarea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sub motivul – neîntemeiat – al rezolvării de către aceasta a procesului fără a fi intrat în cercetarea fondului, dar şi o greşită aplicare, totodată, a dispoziţiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ. întrucât, faţă de faptul că prima instanţă a judecat în fond, nu a reţinut ea însăşi cauza spre rejudecare cât priveşte cererea principală, apreciată de ea ca fiind soluţionată greşit, încălcând astfel caracterul devolutiv al apelului şi nedând eficienţă dispoziţiilor art. 295 raportat la art. 292 C. proc. civ.
Adăugând motivelor evocate şi criticile întemeiate, avansate de recurentă, cu privire la interpretarea greşită a raportului juridic dedus judecăţii şi la nesocotirea de către instanţa de apel a sentinţei nr. 573/LC din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare rămasă, irevocabilă prin neapelare, pe dispoziţiile căreia recurenta reclamantă şi-a întemeiat acţiunea, recursul se constată a fi fondat şi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., acesta urmează a fi admis, iar Decizia recurată urmează a fi casată şi cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, prilej cu care instanţa de apel va examina şi dacă în mod întemeiat prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei faţă de sentinţa irevocabilă, invocată de reclamantă, şi pe dispoziţiile căreia este întemeiată acţiunea principală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC F.M. SRL Odoreu împotriva deciziei nr. 72/C/2099-A din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1005/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1012/2010. Comercial → |
|---|
