ICCJ. Decizia nr. 1027/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1027/2010
Dosar nr. 2794/1285/2007
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Prin sentinţa comercială nr. 4312 din 26 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Judeţul Satu Mare prin Consiliul Judeţean Satu Mare, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, şi s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, pârâta fiind obligată la plata sumei de 758.701 lei despăgubiri. De asemenea, a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea privind evacuarea pârâtei din imobilul situat în localitatea Satu Mare.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, şi în consecinţă, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 193.991 lei cu titlu de îmbunătăţiri aduse imobilului, iar ca urmare a compensării celor două creanţe, pârâta a fost obligată la plata sumei de 564.710 lei despăgubiri. Totodată s-a respins ca rămasă fără obiect cererea pârâtei pentru instituirea dreptului de retenţie asupra imobilului, fiind compensate cheltuielile de judecată avansate de părţi.
Cererea de chemare în garanţie formulată de reclamant împotriva B.N.R. Bucureşti a fost respinsă ca fiind introdusă faţă de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, precum şi cererea formulată de pârâtă împotriva Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Statul Român prin Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că iniţial, imobilul în litigiu a fost închiriat de pârâta SC B.P.SA de la locatorul B.N.R., iar ulterior, acesta a fost preluat prin OUG nr. 51/2003 în proprietatea publică a Statului şi în administrarea Regiei Autonome – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (R.A.A.P.P.S.) şi apoi predat pe bază de Protocol Consiliului Judeţean Satu Mare care i-a adus la cunoştinţa locatarului schimbarea titularului dreptului de închiriere, precum şi preavizul de 120 de zile pentru rezilierea unilaterală a locaţiunii, cu posibilitatea încheierii unui nou contract de închiriere, cu clauze renegociate, care nu s-a reuşit.
Imobilul a fost predat la 12 septembrie 2006 de către SC B.P.SA Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în favoarea căruia Consiliul Judeţean a instituit un drept de administrare.
S-au reţinut dispoziţiile art. 1436 alin. (2) C. civ. potrivit cărora, dacă părţile şi legea n-au determinat durata locaţiunii contractul ia sfârşit prin denunţarea unilaterală de către oricare din părţi, cu condiţia respectării dreptului de preaviz, înştiinţare care, în speţă, a avut loc la 25 martie 2004.
Din perspectiva calităţii procesuale active s-a reţinut că la data pronunţării acţiunii reclamantul deţinea folosinţa legitimă a imobilului însă cererea de evacuare este lipsită de obiect de vreme ce pârâta a predat cheile imobilului şi a semnat cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare procesul verbal de predare primire din 12 septembrie 2006. Corelativ, nici pârâta nu poate solicita un drept de retenţie asupra imobilului.
Pentru cererea în despăgubiri formulată de reclamant s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, începând cu 31 iulie 2004, valoarea acestora fiind stabilită prin expertiză tehnică, ca de altfel şi valoarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, fiind reţinute ca fiind datorate cele care sunt încorporate în structura construcţiei şi care nu pot fi ridicate, potrivit art. 992 C. civ.
Compensarea datoriilor reciproce a fost dispusă conform art. 1143 C. civ., iar în privinţa cheltuielilor de judecată s-au aplicat prevederile art. 276 C. proc. civ., compensându-le.
Apelul declarat de pârâta SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, împotriva acestei sentinţei a fost respins prin Decizia civilă nr. 91din 1 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, care a reţinut în considerente următoarele:
Calitatea procesuală activă a reclamantului există în raport de împrejurarea că Hotărârea nr. 80 din 18 mai 2004, prin care s-a constituit un drept de administrare asupra imobilului în litigiu, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, a fost atacată în contencios administrativ de către Prefect, astfel că efectele ei s-au suspendat până la data de 22 februarie 2006.
S-au analizat din nou elementele răspunderii civilie delictuale, instanţa de apel reţinând că pârâta este obligată la plata despăgubirilor pentru folosirea fără drept a imobilului, de la denunţarea unilaterală a contractului.
Împotriva deciziei pronunţate în apel pârâta SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinţei Tribunalului Comercial Cluj, respingerii cererii privind plata despăgubirilor şi admiterii în întregime a cererii reconvenţionale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâta aduce următoarele critici.
În mod greşit a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, deoarece pretenţiile din acţiune se circumscriu dreptului de administrare, al cărui titular este Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi de asemenea, greşit s-a reţinut că pentru perioada 31 iulie 2004 – 22 februarie 2006, Hotărârea nr. 80 din 18 mai 2004 nu a produs efecte.
Astfel de la 18 mai 2004 titularul dreptului de administrare a fost altul, independent de momentul încheierii Protocolului de predare-primire.
Recurenta susţine că pe perioada 31 iulie 2004 – 22 februarie 2006 şi pentru care s-a stabilit că datorează despăgubiri, Hotărârea nr. 80 din 18 mai 2004 nu era suspendată, deoarece în litigiul privind anularea acestui act administrativ, reclamantul a renunţat la judecată, iar în litigiul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare având ca obiect constatarea faptului că imobilul a trecut din domeniul public al Judeţului Satu Mare în cel al statului, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, deci pe această perioadă hotărârea era în vigoare.
Apoi, interpretarea art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este în sensul că suspendarea actului administrativ durează până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, iar hotărârea judecătorească privind menţinerea legalităţii Hotărârii nr. 80/2004 a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 1183 a Curţii de Apel Oradea, în septembrie 2005.
Nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C. civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel se arată că instanţa de apel a făcut referiri la definiţia fiecărui element în parte, fără a arăta în concret în ce constă fapta ilicită a pârâtei recurente, care este prejudiciul suferit de reclamant şi în ce constă culpa SC B.P. SA.
Recurenta susţine că nu a operat denunţarea unilaterală a contractului de închiriere, conform art. 1436 alin. (2) C. civ., cu adresa din 25 martie 2004 neputând fi asimilată unui „denunţ unilateral", ci, exprimarea voinţei reclamantului de a renegocia clauzele locaţiunii, care a săvârşit un abuz de drept atunci când i-a returnat pârâtei sumele de bani încasate pe perioada 31 iulie 2004 până în noiembrie 2004, după ce la 8 noiembrie 2004 a promovat acţiunea judecătorească.
În privinţa cererii reconvenţionale se invocă, de asemenea, aplicarea greşită a legii, recurenta socotindu-se îndreptăţită la contravaloarea lucrărilor de îmbunătăţire aduse imobilului, în cuantum de 251.497 lei, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, încălcat de instanţa de apel.
Astfel se arată că lucrările efectuate de pârâtă nu intră sub incidenţa prevederilor contractuale şi au fost acceptate expres de locator, căruia îi profită, iar alt mijloc juridic pentru recuperarea lor nu există.
Prin întâmpinarea înregistrată la 19 octombrie 2009, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. a judeţului Cluj a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod legal s-a respins cererea reconvenţională formulată în contradictoriu cu Statul Român şi susţinând lipsa calităţii procesuale pasive a acestei părţi.
Pe fond, susţine că cererea reconvenţională nu este întemeiată şi faptul că rezilierea locaţiunii a fost notificată prin adresa din 25 martie 2004.
Prin întâmpinarea înregistrată la 24 decembrie 2009, intimatul Judeţul Satu Mare prin Consiliul Judeţean Satu Mare a solicitat respingerea recursului, pentru motivele reţinute în Decizia pronunţată în apel, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, şi intimata B.N.R., prin întâmpinarea înregistrată la 19 ianuarie 2010 a solicitat respingerea recursului, reiterând concluziile sale cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive, corect reţinută prin hotărârea atacată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Obiectul litigiului îl constituie locaţiunea imobilului situat în Satu Mare, drepturile şi obligaţiile ce decurg din actele şi faptele juridice aferente acestuia.
Iniţial, imobilul a fost închiriat de pârâta SC B.P.SA de la locatorul B.N.R., prin contractul din 9 ianuarie 2003.
Ulterior, în baza art. 1 din OUG nr. 51 din 12 iunie 2003, imobilul a fost transmis fără plată în proprietatea publică a Statului şi în administrarea Regiei Autonome – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, iar prin art. 1 din HG nr. 109/2004 anexa 1 poziţia 10, a fost trecut în administrarea Consiliului Judeţean Satu Mare, la 3 martie 2004 fiind încheiat un Protocol de predare-primire din administrarea R.A.A.P.P.S., în cea a Consiliului Judeţean.
Prin adresa din 25 martie 2004 Consiliul Judeţean Satu Mare i-a adus la cunoştinţă pârâtei schimbarea titularului dreptului de închiriere, anunţând totodată că de la comunicarea acestui înscris curge „termenul de preaviz de 120 de zile pentru rezilierea unilaterală a locaţiunii, urmând ca la expirarea acestuia să fie încheiat un nou contract de închiriere cu clauze renegociate".
Nu a mai avut loc această renegociere şi reînoirea închirierii prin încheierea unui nou contract ori act adiţional, astfel încât, conform adresei, contactul de locaţiune a încetat prin denunţarea unilaterală potrivit art. 1436 alin. (2) C. civ. ale cărui prevederi sunt incidente, fiind respectat termenul de preaviz, manifestarea de voinţă a locatorului fiind nesusceptibilă de altă interpretare decât aceea de a anunţa „concediul", chiar dacă în locul termenului „denunţării unilaterale", acesta l-a folosit pe cel de „reziliere unilaterală".
Perceperea în continuare a unei sume de bani, după data de 30 iulie 2004 s-a făcut pentru folosinţa în continuare a imobilului, dar nu pe temei contractual, câtă vreme, aşa cum s-a reţinut anterior, nu a avut loc o renegociere a clauzelor închirierii, deci tezei subsidiare exprimată prin adresa din 2004 nefiindu-i create premisele pentru a putea intra în vigoare.
Din această perspectivă, promovarea acţiunii la 8 noiembrie 2004 şi restituirea sumelor încasate după notificarea „concediului" nu sunt o manifestare a abuzului de drept în sensul dispoziţiilor art. 723 C. proc. civ.
Reclamantul a solicitat, în temeiul răspunderii civile delictuale, despăgubiri pentru folosinţa imobilului pe perioada 31 iulie 2004 – 22 februarie 2006, perioadă în raport de care pârâta a susţinut că reclamantul nu avea calitatea procesuală activă care să-l îndrituiască la promovarea unei asemenea cereri, deoarece, prin Hotărârea nr. 80 din 18 mai 2004 imobilul a fost trecut în administrarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, când a avut loc transmiterea efectivă a acestui drept, independent de faptul că punerea în posesie s-a realizat mai târziu, prin Protocolul încheiat la 22 februarie 2006.
Nici dezlegarea dată modului de soluţionare a acestei excepţii, prin Decizia atacată, nu s-a făcut cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, deoarece, la data de 8 noiembrie 2004 când s-a promovat acţiunea, dreptul de folosinţă asupra imobilului aparţinea reclamantului, actul administrativ de transmitere a dreptului de administrare fiind suspendat de drept prin atacarea acestuia în contencios administrativ de către Instituţia Prefectului, conform art. 50 din Legea nr. 215/2001, art. 26 din Legea nr. 340/2004 şi art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Renunţarea ulterioară la acţiune nu are relevanţă sub aspectul titularului dreptului la acţiunea de faţă a cărui calitate procesuală se raportează la îndeplinirea condiţiilor la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Sub aspectul condiţiilor răspunderii civile delictuale, având în vedere şi cele de mai sus se va reţine că elementele componente se regăsesc îndeplinite în cauză, au fost analizate de instanţa din apel potrivit art. 998, art. 999 C. civ.
Astfel prejudiciul care este cert în speţă şi nu a fost reparat încă se constituie din rezultatul încălcării dreptului subiectiv real al reclamantului prin fapta ilicită a pârâtei şi presupune repararea integrală a acestuia.
Există şi raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia celui care l-a cauzat, respectiv imputabilitatea faptei, chiar sub aspectul culpei celei mai uşoare, suficientă – alături de îndeplinirea celorlalte condiţii – să angajeze integral răspunderea, în materie civilă.
În baza acestor considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâtei, iar potrivit art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să-i plătească intimatului Consiliului Judeţean Satu Mare suma de 1.279 lei cheltuieli de judecată organizate cu serviciile de cazare şi cu transportul la cele două termene de judecată, după cum urmează: - 378 lei contravaloare cazare pentru termenul din 16 martie, 410,58 lei contravaloare transport C.F.R. pentru termenul din 16 martie, 247 lei contravaloare transport pentru termenul din 19 ianuarie şi contravaloarea unei cazări pentru termenul de judecată din 19 ianuarie (din cele trei cuprinse în factura emisă la 15 ianuarie 2010), în cuantum de 242,49 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, împotriva deciziei nr. 91/2009 din 1 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.279 lei cheltuieli de judecată parţiale către intimatul-reclamant Judeţul Satu Mare prin Consiliul Judeţean Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1026/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1028/2010. Comercial → |
|---|
