ICCJ. Decizia nr. 1030/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1030/2010
Dosar nr. 1228/104/2008
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 388 din 10 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1228/104/2008 al Tribunalului Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea precizată formulată de reclamanta SC S. SRL Slatina împotriva pârâtei SC L.F. SA Slatina, prin lichidator judiciar, SC E.C.G. SPRL Slatina.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, precizată ulterior obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafaţă de 75,4 mp aferent spaţiului comercial situat administrativ în Caracal, dobândit prin actul de adjudecare încheiat în urma licitaţiei organizate la 24 mai 2005 de R. Bank.
Spaţiul comercial din litigiu a aparţinut pârâtei – societate debitoare în dosarul de faliment din 2004, iar ca urmare a realizării creanţelor bugetare a fost scos la licitaţie publică de creditoarea C.A.S. Olt, fiind adjudecat de SC A.I. SRL şi ulterior a făcut obiectul mai multor vânzări succesive, dar terenul aferent construcţiei nu a fost vândut conform menţiunilor exprese din contractele de vânzare-cumpărare.
Acest teren a fost înstrăinat de pârâtă în cadrul procedurii falimentului prin contractul încheiat la 10 octombrie 2005, iar în dosarul nr. 2432/104/2007 reclamanta a solicitat anularea acestuia însă acest litigiu nu a fost finalizat situaţie în care, arată tribunalul cererea reclamantei de obligare a pârâtei la încheierea altui contract pentru acelaşi bun este inadmisibilă.
Prin Decizia comercială nr. 42 din 6 mai 2009 pronunţată în dosarul nr. 1228/104/2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială, instanţa investită ca urmare a strămutării cauzei de la Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, s-a admis apelul reclamantei SC S. SRL Slatina, cu consecinţa modificării sentinţei în sensul admiterii acţiunii precizate şi obligării pârâtei SC E.C.G. SPRL Slatina să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru terenul din litigiu, precum şi la plata a câte 1.000.000 lei (rol) pe zi de întârziere, până la încheierea contractului, cu 19,65 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a proceda în acest mod, instanţa de apel a arătat că terenul şi construcţia asupra căruia reclamanta are un drept de proprietate au fost separate de pârâtă prin intermediul înregistrărilor efectuate în cartea funciară cu scopul de a da aparenţă de legalitate vânzărilor succesive şi în scopul evingerii reclamantei, deşi imobilul, în întregime, face parte din fondul de comerţ al reclamantei, în sensul Legii nr. 99/1999, astfel că pârâta este datoare să restabilească ordinea juridică prin obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanta, potrivit art. 1073 – art. 1077 C. civ. sub sancţiunea unor daune cominatorii pentru fiecare zi de neexecutare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC L.F. SA Slatina, societate în insolvenţă prin lichidator judiciar SC E.C.G. SPRL şi SC E.C.G. SPRL, în nume propriu, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurentele invocă faptul că instanţa de apel nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 în considerarea faptului că faţă de obiectul cererii introductive constând în obligarea debitoarei falite la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în temeiul dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 85/2006, în speţă, competenţa materială a soluţionării cauzei revenea judecătorului sindic, hotărârea fiind supusă căi de atac a recursului, la curtea de apel, în complet de 3 judecători, conform reglementărilor specifice procedurii insolvenţei.
A doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vizează nelegalitatea deciziei din perspectiva dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care, instanţa de apel fără a pune în discuţia părţilor, pe cale de excepţie a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10 octombrie 2005, având ca obiect terenul din litigiu încheiat între debitoarea falită SC L.F. SA Slatina prin lichidator judiciar şi cumpărătorul Constantin Marcel fără ca acesta să fie parte în proces.
În plus, arată recurentele, reclamanta a renunţat conform precizării de acţiune la capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare anterior menţionat, situaţie în care, prin Decizia recurată, instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce atrage incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Totodată, curtea de apel, în baza unor considerente străine naturii pricinii şi fără suport probator a stabilit că lichidatorul judiciar al debitoarei a acţionat în frauda intereselor reclamantei pentru a o evinge, deşi o atare argumentare este străină chiar şi de situaţia de fapt susţinută de reclamantă, Decizia recurată fiind, prin urmare, nelegală potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
De asemenea, arată recurentele invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8, instanţa de apel în mod eronat a schimbat natura vădit neîndoielnică a actului juridic dedus judecăţii considerând că reclamanta are calitatea de creditoare a unei obligaţii asumate de pârâtă în lipsa existenţei vreunei convenţii în acest sens, situaţie în care, temeiul de drept avut în vedere, respectiv dispoziţiile art. 1073 – art. 1077 C. civ., este inaplicabil speţei.
Prin ultimul motiv de recurs se invocă faptul că instanţa de apel încălcând dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. a schimbat calitatea părţilor, deoarece reclamanta şi-a formulat acţiunea în contradictoriu cu pârâta SC L.F. SA prin lichidator judiciar, astfel că obligarea lichidatorului judiciar – care nu a fost parte în proces, la fond, în nume propriu, - la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, precum şi omisiunea pronunţării hotărârii şi cu privire la pârâta iniţială, constituie motiv de nelegalitate a deciziei potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În acelaşi context obligarea la plata daunelor cominatorii contravine dispoziţiilor art. 5803 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd expres situaţiile în care acestea pot fi acordate, ipoteze ce nu se regăsesc în speţă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiile legale anterior menţionate, Curtea, constată că este fondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., se impune precizarea că dezvoltarea criticii relevă incidenţa pct. 3 al aceluiaşi articol, respectiv încălcarea competenţei materiale a judecătorului sindic, critică ce nu este însă întemeiată pentru că acţiunea reclamantei nu a fost formulată în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 ci în condiţiile dreptului comun, cu consecinţa că hotărârea pronunţată fiind supusă căii de atac a apelului, a fost corect soluţionată de instanţă în compunerea prevăzută de lege.
Referitor însă la celelalte motive de nelegalitate se va reţine că, în speţă reclamanta SC S. SRL Slatina a solicitat obligarea pârâtei SC L.F. SA prin lichidator judiciar SC E.C.G. SPRL Slatina obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul aferent spaţiului comercial dobândit ca urmare a licitaţiei din 24 mai 2005, acţiunea fiind respinsă de tribunal ca inadmisibilă pentru considerentele arătate anterior.
Investită cu soluţionarea apelului reclamanta, curtea de apel admiţând apelul a modificat sentinţa primei instanţe cu consecinţa obligării lichidatorului judiciar SPRL EUROCONSULT GROUP Slatina la încheierea contractului pentru terenul din litigiu, deşi acesta a avut calitatea de reprezentant al pârâtei aflate în insolvenţă şi nu de parte.
Procedând în acest mod, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, în afara excepţiilor care nu sunt considerate cererii noi. Pe de altă parte, confundând calitatea de reprezentant cu aceea de parte în proces a lichidatorului, instanţa a omis să se pronunţe în legătură cu pârâta SC L.F. SA Slatina, care de altfel, pe parcursul soluţionării apelului nu a mai fost citată în această calitate, modificându-se în acest fel atât cadrul procesual şi limitele stabilite de reclamantă prin acţiunea formulată cât şi calitatea părţilor, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din această perspectivă sunt incidente şi dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. deoarece soluţionarea cauzei în condiţiile arătate echivalează cu o necercetare a fondului, situaţie în care se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Alba, în considerarea faptului că şi prima instanţă a respins acţiunea fără a examina cauza în fond.
În acest context, analizarea celorlalte critici nu se mai impune, însă potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de fond în rejudecare va cerceta motivele şi apărările formulate urmând a administra la cererea părţilor sau din oficiu probele necesare şi utile cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtele SC L.F. SA Slatina, prin lichidator SC E.C.G. SPRL Slatina, şi SC E.C.G. SPRL Slatina, împotriva deciziei nr. 42/A/2009 din 6 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, pe care o casează şi în consecinţă:
Admite apelul declarat de reclamanta SC S. SRL Slatina împotriva sentinţei nr. 388 din 10 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Alba, Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1028/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1031/2010. Comercial → |
|---|
