ICCJ. Decizia nr. 1038/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1038/2010
Dosar nr. 27305/3/2008
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 10446 din 10 octombrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 27305/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC S.S.C. SRL Bucureşti împotriva pârâtei B.R.D.G.S.G. SA, sucursala Academiei.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea sumei de 3.648,72 lei reprezentând garanţie de bună execuţie, constituită în baza contractului de executare de lucrări încheiat de reclamantă în calitate de executant cu CN P.R. SA – Direcţia de Poştă Bucureşti, în calitate de beneficiar.
În temeiul acestui contract, s-a convenit şi constituirea unei garanţii de bună execuţie, depozitată la o bancă agreată de ambele părţi, care urma să fie restituită, în proporţie de 70% din valoare în termen de 14 zile de la data încheierii procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, dacă nu s-au formulat obiecţiuni, şi 30% la expirarea duratei de garantare a lucrărilor, pe baza procesului-verbal de recepţie finală.
Beneficiarul CN P.R. SA a semnat cu obiecţiuni procesul-verbal încheiat la terminarea lucrărilor, a comunicat băncii că acestea nu au fost remediate, precum şi opoziţia faţă de restituirea garanţiei, în lipsa acordului său scris.
În acest context şi în temeiul art. 1616 C. civ., tribunalul a apreciat că este justificat refuzul pârâtei, în calitate de depozitar de a restitui sumele solicitate de reclamantă, până la clarificarea drepturilor afirmate, respingând în consecinţă acţiunea.
Apelul formulat de reclamantă a fost admis prin Decizia comercială nr. 147 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, iar sentinţa primei instanţe schimbată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la restituirea sumei din litigiu cu motivarea că între părţi nu mai există niciun fel de raporturi contractuale pentru că perioada de garanţie a expirat, iar beneficiara lucrărilor nu a întreprins niciun demers pentru executarea garanţiilor în măsura în care considera că nu s-au efectuat remedierile în conformitate cu procesul-verbal de recepţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B.R.D.G.S.G. SA, sucursala Academiei, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Prima critică vizează omisiunea instanţei de a analiza argumentele de fapt şi de drept invocate în susţinerea respingerii apelului, care nu au fost înlăturate motivat, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare a deciziei pronunţate.
De asemenea, hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece, susţine recurenta, în calitatea sa de depozitar al sumei din litigiu nu are dreptul de a dispune eliberarea acesteia, în lipsa acordului scris al beneficiarului CN P.R. SA, care de altfel nu a fost parte în proces, însă i-a comunicat că se opune restituirii garanţiei către executant.
Totodată, arată recurenta, chestiunile legate de executarea obligaţiilor din contractul de executare de lucrări – în care nu a fost parte – urmează a fi tranşate între părţile contractante, textul legal incident speţei fiind dispoziţiile art. 1616 C. civ., care au fost nesocotite de instanţa de apel.
Ulterior, recurenta a solicitat şi restabilirea situaţiei anterioare, cu motivarea că în urma desfiinţării deciziei recurate, se impune în conformitate cu dispoziţiile art. 4041 C. proc. civ., restituirea sumei încasate de intimată în temeiul acestei hotărâri.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiile legale anterior menţionate, Curtea constată că este fondat.
Cu privire la primul motiv, se va reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", iar încălcarea acestei prevederi legale constituie motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea pronunţată în aceste condiţii fiind susceptibilă de modificare.
Sub acest aspect, este întemeiată critica potrivit căreia instanţa de apel, fără a înlătura motivat apărarea intimatei referitoare la imposibilitatea restituirii sumei din litigiu a reţinut drept unic argument faptul că între părţi nu mai există niciun fel de raporturi contractuale făcând referire la contractul de executare de lucrări încheiat de reclamantă cu CN P.R. SA, care nu a fost parte în proces şi prin urmare această concluzie nu s-a stabilit în condiţii de contradictorialitate.
De asemenea, este fondată şi critica referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1616 C. civ., care conferă depozitarului, în speţă recurentei, posibilitatea de a refuza restituirea, „ în cazul când în formele legale s-a notificat depozitarului un act de sechestru sau de opoziţie la restituirea sau la strămutarea lucrului depozitat", aceasta fiind, de altfel, excepţia de la regula conform căreia „depozitul trebuie să se restituie deponentului îndată ce s-a reclamat", după cum rezultă, fără echivoc din dispoziţiile legale citate.
Din această perspectivă, faţă de opoziţia manifestată în mod expres de beneficiarul garanţiei, notificată depozitarului, respectiv pârâtei recurente, în mod evident aceasta nu poate fi obligată la restituirea sumei aflate în depozit, fără a încălca dispoziţiile legale evocate anterior.
În privinţa încetării sau nu a efectelor raportului juridic fundamental, respectiv a contractului de executare de lucrări încheiat între intimata-reclamantă SC S.S.C. SRL şi CN P.R. SA, se impune precizarea că o atare analiză nu este posibilă în cadrul procesual stabilit, în care beneficiarul lucrărilor nu a fost parte în proces.
Prin urmare, recursul pârâtei fiind fondat va fi admis în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar Decizia recurată se va modifica în sensul respingerii apelului reclamantei SC S.S.C. SRL.
Ca o consecinţă a desfiinţării titlului executoriu, în temeiul art. 4041 şi art. 4042 C. proc. civ., curtea va admite şi cererea recurentei de întoarcere a executării prin restabilirea situaţiei anterioare, executării deciziei din apel în sensul obligării intimatei la restituirea sumei de 3.648,72 lei achitată în temeiul acestei decizii, către recurentă.
În acest sens, dispoziţiile art. 4042 C. proc. civ., prevăd că în cazul desfiinţării titlului executoriu, la cererea celui interesat, instanţa va dispune, prin aceeaşi hotărâre şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării, condiţii îndeplinite în speţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B.R.D.G.S.G. SA, grup Academiei Bucureşti, împotriva deciziei nr. 147 din 17 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică şi în consecinţă:
Respinge apelul declarat de reclamanta SC S.S.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 10446 din 10 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o menţine.
Dispune întoarcerea executării silite formulată de recurentă prin restabilirea situaţiei anterioare executării deciziei din apel.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1036/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1039/2010. Comercial → |
|---|
