ICCJ. Decizia nr. 1035/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1035/2010
Dosar nr. 3394/3/2008
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Prin sentinţa comercială nr. 13210 din 3 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată formulată de reclamantul Ministerul Economiei şi Finanţelor în contradictoriu cu B.C.R.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că A.V.A.S. a preluat o creanţă bancară neperformantă a SC P.G. SA, pentru care reclamantul a emis titluri de stat, că ulterior, prin hotărâre irevocabilă s-a constatat nul contractul de cesiune şi actele adiţionale încheiate între A.V.A.S. şi SC B. SA, că reclamantul a fost notificat despre aceasta, dar, în temeiul art. 14 din OG nr. 33/2006 nu este îndreptăţit la restituirea sumelor deoarece nu a făcut dovada îmbogăţirii fără just temei a băncii pârâte, care nici nu a recuperat, la rândul ei, de la pretinsul debitor valoarea creanţei.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 291 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În considerentele deciziei se reţine că prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile art. 14 din OG nr. 33/2006, în sensul că, deşi sumele în litigiu reprezintă o plată nedatorată, reclamantul nu a putut dovedi prin mijloace de probă concludente că ea a condus la o îmbogăţire a B.C.R. fără just temei, iar acest aspect este recunoscut chiar de către reclamant prin adresa din 2006 conform căreia returnarea către Ministerul Finanţelor Publice a contravalorii titlurilor de stat emise în schimbul activelor este necesară din partea B.C.R. numai dacă banca a recuperat de la debitor suma respectivă.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs susţinând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) şi este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Apreciind că între cele două motive de recurs există o strânsă legătură, motivarea recursului este comună.
Recurenta critică faptul că instanţa de apel s-a limitat la analizarea doar a unuia dintre răspunsurile reclamantului la interogator şi nu le-a reţinut pe cele oferite de pârâtă, care vin în sprijinul pretenţiilor reclamate.
Astfel, nu s-a reţinut că, potrivit hotărârilor judecătoreşti, cesionarea la A.V.A.S. a activelor bancare provenind de la debitorul SC P.G. SA Craiova s-a efectuat fără temei legal, întrucât nu se încadrează în prevederile OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, SC B.C.R. SA încasând în mod necuvenit valoarea nominală şi dobânda aferentă titlurilor de stat emise în contrapartida acestora.
Nu a reţinut nici faptul că, emisiunea de titluri de stat în contrapartida activelor bancare neperformante a fost efectuată de către Ministerul Finanţelor Publice pe răspunderea şi la solicitarea BCR SA a valorii nominale totale a acestora, în conformitate cu prevederile OUG nr. 115/1999 şi ale art. 17, art. 211 şi art. 22 din OG nr. 39/1999. Deşi la instanţa de fond a arătat că „acest contract de cesiune a creanţei faţă de debitoarea-reclamantă este lipsit de obiect întrucât între SC B. SA şi SC P.G. SA nu exista nicio datorie" şi, deci, nu exista creanţa, ulterior, instanţa arată că, „creanţa specificată avea caracterul unei creanţe bancare neperformante", moment de la care concluziile instanţei au fost greşite.
Reţinând adresa din 2006 a Ministerul Finanţelor Publice în motivarea hotărârii, instanţa de apel nu a adoptat soluţia prin aplicarea legii, ci prin interpretarea unui înscris care priveşte un punct de vedere de principiu fără vreo menţiune în legătură cu cauza. Pe de altă parte, adresa este anterioară datei adoptării OG nr. 33/2006, astfel că greşit s-a reţinut în motivare faptul că „aceasta este interpretarea dată textului de lege de către reclamant".
În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 14 din OG nr. 33/2006, recurenta susţine că alin. (1) vizează doar sumele plătite de Ministerul Finanţelor Publice ca rezultat al măsurilor financiare luate în temeiul legislaţiei speciale, nu şi cele lipsite de temei legal, cum e cazul în speţă, când, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile s-a decis că cesionarea la A.V.A.S. a activelor bancare provenind de la debitorul SC P.G. SA Craiova s-a efectuat fără temei legal, întrucât nu se încadrează în OUG nr. 51/1998, SC B.C.R. SA încasând în mod necuvenit valoarea nominală şi dobânda aferentă titlurilor de stat emise în contrapartida acestora.
Prin întâmpinarea înregistrată la 18 ianuarie 2010 intimata B.C.R. a solicitat respingerea recursului.
În apărare susţine că hotărârea este motivată, că instanţa de apel a arătat situaţia de fapt şi temeiurile pentru care sunt respinse cererile reclamantului având în vedere şi probele administrate.
În legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 14 din OG nr. 33/2006 se arată că interpretarea acestora dată de prima instanţă a fost însuşită de curtea de apel şi este în concordanţă cu interpretarea dată de Ministerul Finanţelor Publice înainte de apariţia OG nr. 33/2006.
Cu privire la aceasta intimata susţine în continuare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru restituirea contravalorii titlurilor de stat, deoarece nu s-a produs o îmbogăţire fără just temei a băncii, căreia, dimpotrivă, prin obligarea la restituirea acestor sume, i s-ar crea un prejudiciu.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
A.V.A.S. a preluat o creanţă bancară neperformantă a SC P.G. SA Craiova cu valoarea nominală de 127.716,08 lei, în structura monetară DEM şi EURO, care a fost consolidată la valoarea de 59.101,04 dolari S.U.A. conform OUG nr. 51/1998 şi a cărei plată s-a realizat prin emiterea de titluri de stat purtătoare de dobândă.
Prin sentinţa nr. 8 bis din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2519 din 14 septembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă din 21 iulie 1999 şi a actelor adiţionale încheiate între A.V.A.S. şi SC B. SA (B.C.R.) privind pe debitoarea SC P.G. SA. În consecinţă, pârâtele B.C.R. şi A.V.A.S. au fost obligate să înlăture poziţia de debitoare a societăţii comerciale, pentru un număr de 10 bilete la ordin, care privesc 10% virat la bugetul de stat.
SC B. SA, care avea calitatea de garant în contractul de vânzare-cumpărare prin care SC P.G. SA a cumpărat de la o firmă din Italia o linie tehnologică, a autorizat executarea scrisorii de garanţie şi pentru diferenţa de 10%, plătind astfel şi ceea ce debitoarea, respectiv garantul nu datora, cesionând astfel către A.V.A.B. (A.V.A.S.) o creanţă al cărei obiect nu exista.
Aşa cum s-a reţinut şi în cuprinsul sentinţei privind nulitatea absolută irevocabilă a contractului de cesiune, procedând la autorizarea executării scrisorii de garanţie, SC B. SA şi ulterior B.C.R., care a încheiat toate actele adiţionale la contractul de cesiune de creanţă, şi-au creat singure un prejudiciu, care nu se datorează societăţii comerciale, ci chiar propriei lor culpe.
Cele statuate prin această hotărâre judecătorească, fiind în puterea lucrului judecat, exclud incidenţa excepţiei prevăzute de art. 14 alin. (3) din OG nr. 33/2006, pentru restituirea sumelor de către bancă.
Pârâta datorează sumele pretinse în baza art. 14 alin. (2) din OG nr. 33/2006 conform căruia sumele de natura titlurilor de stat încasate de B.C.R. ca efect al măsurilor financiare, care reprezintă o plată nedatorată ce ar conduce la îmbogăţirea fără just temei a băncii, vor fi restituite de către bancă Ministerului Finanţelor Publice, fără a se percepe penalităţi, în condiţiile în care ministerul a emis titluri de stat în contrapartida activelor bancare neperformante predate la A.V.A.S., la solicitarea şi pe răspunderea B.C.R.
Toate condiţiile prevăzute de această normă legală sunt îndeplinite în speţă, întrucât, în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile s-a stabilit că cesionarea la A.V.A.S. a activelor bancare provenind de la debitorul SC P.G. SA s-a efectuat fără temei legal, neîncadrându-se în prevederile OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, B.C.R. încasând în mod necuvenit valoarea nominală şi dobânda aferentă titlurilor de stat emise în contrapartida acestora.
În consecinţă, independent de modalitatea de interpretare a probei cu interogatoriul părţilor şi cu valoarea probantă acordată de instanţa de apel adresei prin care s-a reţinut că reclamantul a recunoscut condiţiile în care sumele de bani îi pot fi returnate, aspecte de netemeinicie care exced posibilităţilor de examinare în prezentul recurs, se va reţine că, deşi unele din considerentele deciziei sunt contradictorii, instanţa de apel şi-a argumentat considerentele care i-au format convingerea pentru a pronunţa soluţia de respingere a apelului, însă, potrivit celor reţinute anterior, hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, astfel că, în baza art. 312 alin. (1), art. 314, raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul reclamantului şi în consecinţă, conform art. 296 C. proc. civ. se va admite apelul împotriva sentinţei nr. 13210 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti care va fi schimbată în întregime.
Astfel, în temeiul art. 14 alin. (2) din OG nr. 33/2006 se va admite acţiunea reclamantului Ministerul Finanţelor Publice împotriva pârâtei B.C.R., care va fi obligată la plata sumei de 44.277,02 lei şi 31.368,97 dolari S.U.A., contravaloare titluri de stat denominate, precum şi la 26.384,31 lei şi respectiv 3.015,55 dolari S.U.A. dobândă legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, împotriva deciziei nr. 291 din 9 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică şi în consecinţă.
Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 13210 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o schimbă în întregime, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei B.C.R. şi dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 44.277,02 lei şi 31.368,97 dolari S.U.A., contravaloare titluri de stat denominate, precum şi la 26.384,31 lei şi respectiv 3.015,55 dolari S.U.A. dobândă legală.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1169/2010. Comercial → |
|---|
