ICCJ. Decizia nr. 1338/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1338/2010
Dosar nr. 6830/63/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 26 din 18 noiembrie 2008 judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Dolj, secţia comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta B.I.L. împotriva pârâtei SC A. SA Craiova.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a solicitat anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SC A. SA Craiova din 12 februarie 2008 şi a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor aceleiaşi societăţi din 12 februarie 2008, motivat de faptul că ambele adunări nu au fost legal constituite, hotărârile au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 pentru că rezoluţiile adoptate nu au figurat în mod explicit în convocator.
S-a reţinut că întrunirea acţionarilor s-a făcut distinct pentru fiecare din cale două adunări, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 11 ianuarie 2008, fiind, de asemenea, menţionat că pe ordinea de zi a A.G.E.A. este inclusă şi problema „modificării actului constitutiv al societăţii privind acordarea dreptului de preferinţă şi vânzare de acţiuni după notificarea consiliului de administraţie al societăţii comerciale" şi a „aprobării contractării unor credite bancare necesare pentru investiţii şi procurarea de materie primă", iar pe ordinea de zi a A.G.O.A. acea a „aprobării constituiri de garanţii imobiliare pentru creditele ce vor fi contractate".
S-a reţinut că pentru fiecare din cele două adunări s-au întocmit procese-verbale în cuprinsul cărora este redată poziţia fiecărui participant şi analizată întrunirea condiţiilor de cvorum.
S-a apreciat ca fiind respectate prevederile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, prin aceea că în convocatorul pentru A.G.E.A. se menţionează în ce ar urma să constea modificarea actului constitutiv – respectiv acordarea dreptului de preferinţă şi a posibilităţii vânzări de acţiuni după notificarea consiliului de administraţie al societăţii comerciale, celelalte probleme dezbătute fiind prezentate acţionarilor ca problematici generale necesare a fi principial stabilite pentru ca ulterior mandatul consiliului de administraţie dă facă demersuri pentru concretizarea lor. S-a constatat, deci, că aspectele criticate de reclamantă – constituirea de garanţii imobiliare, contractarea de credite – au fost analizate şi aprobate doar principial în cadrul adunărilor generale, modalitatea ulterioară de concretizare a acestor aspecte urmând a fi supusă, din nou, la momentul respectiv, aprobării unor alte A.G.A.
S-a reţinut că din conţinutul proceselor-verbale rezultă că discuţiile efective au respectat ordinea de zi astfel cum a fost stabilită prin convocatoare.
Nu a fost reţinută incidenţa prevederilor art. 230 din Legea nr. 297/2004, referitoare la obligaţia comunicării măsurii intenţionate către C.N.V.M., constatându-se că această comunicare trebuie realizată doar dacă măsura ar fi afectat drepturile deţinătorilor de obligaţiuni, situaţie inexistentă în cauză.
În ce priveşte respectarea prevederilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 241 din Legea nr. 297/2004 – cu privire la obţinerea de către organele de conducere a aprobării adunării generale pentru constituirea de garanţii asupra bunurilor din patrimoniul societăţii, s-a reţinut că prin includerea acestor aspecte pe ordinea de zi a celor două adunări generale s-a urmărit doar aprobarea cu titlu principial a efectuării acestor operaţiuni, fără a exclude obţinerea ulterioară, în măsura concretizării operaţiunilor, a aprobării adunării generale a acţionarilor. Aceste lucru rezultă expres din împuternicirea acordată membrilor consiliului de administraţie ce vizează doar actele juridice ce se circumscriu condiţiilor art. 150 din Legea nr. 31/1990, respectiv actele de înstrăinare sau dobândire a unor bunuri care să nu depăşească mai mult de 10% din valoarea activelor nete ale societăţii, nefiind aduse, deci, atingeri prevederilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990 şi art. 241 din Legea nr. 297/2004.
Reclamanta formulat apel împotriva sentinţei pronunţate de judecătorul fondului, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Prin Decizia nr. 88 din 21 aprilie 2009 completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând, în esenţă, următoarele: au fost apreciate ca fiind legale şi temeinice cele reţinute de judecătorul fondului cu privire la menţionarea explicită în convocatorul celor două adunări generale a problemelor ce urmau a fi dezbătute, nefiind identificată o încălcare a prevederilor art. 117 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 31/1990. S-a reţinut că, de altfel, reclamanta a reprodus textele legale menţionate, fără a indica în concret ce măsuri au fost adoptate de cele două adunări fără a fi menţionate în convocator sau menţionate ambiguu.
S-a reţinut, totodată, că în cadrul adunării nu s-a discutat şi aprobat modificarea propriu-zisă a actului constitutiv al societăţii, urmând ca un asemenea act să fie întocmit şi că cuprindă modificările ce au fost propuse, fiind discutată o chestiune de principiu şi viitoare, nefiind încălcate, deci, prevederile art. 224 alin. (4) şi art. 230 din Legea nr. 297/2004. Potrivit celor două hotărâri adoptate, actul constitutiv se va modifica după notificarea consiliului de administraţie al SC A. SA Craiova, doar după acest moment punându-se problema modificării propriu-zise a actului constitutiv.
A fost înlăturată critica reclamantei în sensul acordării consiliului de administraţie a unor atribuţii ce erau de competenţa A.G.A., fiind reţinut că actele juridice ce urmau a fi încheiate de acest consiliu au fost supuse limitelor prevăzute atât de art. 15322 din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 150 din aceeaşi lege, ceea ce conduce la concluzia că actele sunt limitate la valoarea de până la 105 din activele nete ale societăţii.
Decizia pronunţată de completul de apel a fost recurată de reclamantă, care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei de fond şi admiterii cererii de chemare în judecată.
Reclamanta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând Decizia de apel sub următoarele aspecte:
- greşita nereţinerea de către instanţele inferioare a încălcării prevederilor art. 117 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 31/1990 privind conţinutul convocării în situaţia în care se modifică actul constitutiv al societăţii;
- nereţinerea încălcării prevederilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990, instanţele inferioare interpretându-le eronat prin raportare la art. 150 din aceeaşi lege, cele două texte legale reglementând situaţii distincte;
- nereţinerea încălcării prevederilor Legii nr. 297/2004, referitoare la faptul că acţiunile care fac obiectul admiterii la tranzacţionare trebuie să fie liber negociabile şi integral plătite.
Prin notele scrise depuse la dosar, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în convocator au fost cuprinse toate problemele cu urmau a fi discutate în cadrul adunărilor generale; nu este încălcată norma cuprinsă în art. 15322 din Legea nr. 31/1990, această prevedere fiind coroborată cu cea a art. 150 din aceeaşi lege; nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor Legii pieţei de capital, existând rapoarte curente către C.N.V.M, intenţia manifestată nefiind aceea a îngrădirii tranzacţionării acţiunilor, ci doar aceea a ajutării acţionarilor.
Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Este înlăturată critica pârâtei referitoare la încălcarea prevederilor art. 117 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 31/1990, reţinându-se, în urma comparării conţinutului convocatorului şi a celui al adunărilor generale că nu există diferenţe între problemele anunţate spre a fi puse în dezbatere şi cele efectiv dezbătute. În ce priveşte modificarea actului constitutiv, se reţine, din analiza coroborată a celor hotărâte în cadrul A.G.E.A din 12 februarie 2008, că nu a existat o aprobare expresă a unor modificări ale acestui act, ci doar o aprobare de principiu, urmând ca după ce consiliul de administraţie întocmeşte noul act constitutiv, cu modificările aprobate în principiu, acest nou act să fie supus, din nou, aprobării adunării generale a acţionarilor.
Nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 15322 din Legea nr. 31/1990. Din modul în care au fost redactate cele hotărâte în A.G.E.A nu rezultă că toate actele ce urmau a fi încheiate de consiliul de administraţie sunt excluse controlului şi aprobării exprese ale adunării generale. O asemenea aprobare expresă este menţionată doar pentru actele încheiate în condiţiile prevăzute de art. 150 din Legea nr. 31/1990. În ce priveşte actele ce depăşesc procentul de 10% din activele societăţii, abilitarea consiliului de a le încheia, nu exclude dreptul acţionarilor de a le aprobat anterior încheierii, în cadrul unor adunări generale.
Este înlăturată şi critica vizând încălcarea dispoziţiile Legii pieţei de capital nr. 297/2004. Se reţine că prevederile acestei legi nu exclud emiterea de acţiuni cu drept de preferinţă. În acest sens se menţionează prevederea art. 240 din lege, potrivit căreia „În cazul majorărilor de capital social prin aport în numerar, ridicarea dreptului de preferinţă a acţionarilor de a subscrie noile acţiuni trebuie să fie hotărâtă în A.G.E.A. (…)". Deci, dacă doar A.G.E.A. poate dispune cu privire la ridicarea dreptului de preferinţă acordat acţionarilor, per a contrario, aceeaşi adunare poate acorda, în egală măsură dreptul de preferinţă în cazul unei majorări de capital.
Pentru considerentele reţinute şi constatându-se că Decizia completului de apel este legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia - Bucureşti împotriva deciziei nr. 88 din 21 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1335/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1344/2010. Comercial → |
|---|
