ICCJ. Decizia nr. 1335/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1335/2010
Dosar nr. 42479/3/2006
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 6775 din 3 iunie 2008, în temeiul art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunţarea la judecarea cererii principale.
A fost admisă în parte cererea conexă precizată formulată de reclamanta-pârâtă SC C.HG SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC F.C. SRL Bucureşti, în sensul că a dispus evacuarea pârâtei-reclamante din spaţiile comerciale deţinute în baza contractului de închiriere încheiat de părţi la 1 august 2005 şi situate în incinta imobilului Hotel J.M. Bucureşti şi anume spaţiul în suprafaţă de 290,3 mp, situat la parter, spaţiul în suprafaţă de 261 mp la subsol precum şi spaţiul de parcare.
De asemenea a fost admisă şi cererea reconvenţională precizată, formulată de pârâta-reclamantă SC F.C. SRL prin obligarea reclamantei-pârâte la suma de 61.714,3 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii reprezentând contravaloare îmbunătăţiri şi investiţiilor la spaţiile închiriate.
A fost acordat pârâtei reclamante un drept de retenţie asupra spaţiului comercial din care s-a dispus evacuarea până la data plăţii sumei de 61.714,3 euro de către reclamanta-pârâtă.
În final au fost compensate în parte cheltuielile de judecată şi obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantei pârâte suma de 26.033,8 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte cererea principală, manifestarea de voinţă a reclamantei pârâte vizând renunţarea la judecata acestei cereri, luându-se act că sunt îndeplinite prevederile art. 246 C. proc. civ.
Referitor la cererea anexă aceasta a fost apreciată întemeiată, deoarece prin notificarea din 18 decembrie 2006 reclamanta pârâtă a informat pârâta-reclamantă despre intenţia de denunţare unilaterală a contractului, în temeiul art. 19.5, începând cu data de 20 martie 2007.
În baza art. 19.5 din contract şi art. 969 C. civ., contractul de închiriere a încetat prin denunţarea unilaterală de către locator, iar pârâta-reclamantă nu mai are în prezent drept de folosinţă, impunându-se evacuarea din spaţiile menţionate în contractul de închiriere din 1 august 2005.
Prin cererea reconvenţională pârâta-reclamantă a precizat iniţial valoarea îmbunătăţirilor şi investiţiilor la spaţiile închiriate la 1.000 euro, pentru ca la termenul din 19 iunie 2007 să majoreze cuantumul pretenţiilor la 61.714,3 euro.
Reclamanta-pârâtă la data de 25 martie 2008 a achiesat la aceste pretenţii, recunoscându-le, astfel că a fost obligată la plata sumei de 61.714,3 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând contravaloarea îmbunătăţiri şi investiţii la spaţiile închiriate, echivalentul bunurilor şi lucrărilor aşa cum au fost ele enumerate la filele din dosar.
A fost acordat pârâtei-reclamante dreptul de retenţie asupra spaţiului comercial, în condiţiile art. 1444 C. civ., locatarii neputând fi daţi afară mai înainte de a fi dezdăunaţi de locator.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 168 din 31 martie 2009 a respins ca nefondate apelurile pârâtei reclamante SC F.C. SRL şi reclamanta pârâtă SC C.HG SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 6775 din 3 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a comercială, fiind preluate în esenţă toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei comerciale nr. 168 din 31 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta pârâtă SC C.HG SRL cât şi pârâta-reclamantă SC F.C. SRL, care au criticat aceiaşi hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.
Recurenta-reclamantă SC C.HG SRL a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, având în vedere că instanţa de apel nu a lămurit ce anume reprezintă suma de 61.714,3 euro prin prisma precizărilor făcute şi a probelor de la dosar, cu atât mai mult cu cât s-au constatat ca nedovedite pretinsele îmbunătăţiri.
În acelaşi timp suma de 61.714,3 euro este nedatorată, de vreme ce ulterior pronunţării hotărârii instanţei de fond, dar înainte de judecarea apelului, pârâta-reclamantă a preluat toate bunurile. Încasarea sumei şi preluarea bunurilor de către pârâtă reprezintă o îmbogăţire fără justă cauză.
Recurenta-pârâtă SC F.C. SRL a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificare în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, având în vedere că instanţa de apel nu a lămurit ce anume reprezintă suma de 61.714,3 euro prin prisma precizărilor făcute şi a probelor de la dosar, cu atât mai mult cu cât s-au constatat ca nedovedite pretinsele îmbunătăţiri.
În acelaşi timp suma de 61.714,3 euro este nedatorată, de vreme ce ulterior pronunţării hotărârii instanţei de fond, dar înainte de judecarea apelului, pârâta-reclamantă a preluat toate bunurile. Încasarea sumei şi preluarea bunurilor de către pârâtă reprezintă o îmbogăţire fără justă cauză.
Recurenta pârâtă SC F.C. SRL a cerut în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea hotărârii criticate şi casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, în vederea administrării probei cu expertiză tehnică evaluatoare, în scopul dovedirii pretenţiilor, respectiv valoarea investiţiilor efectuate.
Fiecare recurentă, la rândul ei, a depus întâmpinare, prin care, motivat în fapt şi în drept, s-a cerut respingerea recursului părţii adverse.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererile de recurs, urmează a admite recursul reclamantei SC C.HG SRL împotriva deciziei comerciale nr. 168 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o va casa şi o va trimite spre rejudecarea apelului şi va anula ca netimbrat recursul pârâtei SC F.C. SRL, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că pârâta SC F.C. SRL, în faza procesuală a fondului, a depus la data de 19 iunie 2007 o cerere de majorare a pretenţiilor, cu respectarea exigenţelor art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., estimând valoarea investiţiilor realizate în spaţiul închiriat la valoarea de 211.680.120 ron, echivalentul a 61.714,3 euro. În susţinerea acestei cereri a fost depusă lista îmbunătăţirilor, precum şi numeroase facturi fiscale.
Reclamanta SC C.HG SRL, la data de 25 martie 2008 a depus o cerere intitulată „Precizare", prin care, fără echivoc, a menţionat că este de acord cu plata sumei de 61.714,3 euro solicitată de pârâtă la termenul din 19 iunie 2006.
Ulterior, la data de 15 septembrie 2007 executorul judecătoresc R.G. a întocmit un proces verbal, prin care a pus în executare sentinţa comercială nr. 6775 din 3 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială (dosar apel).
De remarcat că în considerentele sentinţei comerciale nr. 6775 din 3 iunie 2008 a primei instanţe s-a reţinut că reclamanta pârâtă SC C.HG SRL va fi obligată să plătească suma de 61.714,3 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând contravaloare îmbunătăţiri şi investiţii la spaţiile închiriate, echivalentul bunurilor şi lucrărilor enumerate la filele din dosarul de fond. Din această perspectivă a şi fost obligată reclamanta pârâtă la suma respectivă către pârâta reclamantă SC F.C. SRL cu titlu de contravaloare îmbunătăţiri şi investiţii la imobilul închiriat.
În faza procesuală a apelului, cu o argumentare incompletă, a fost respins apelul reclamantei pârâte SC C.HG SRL. A fost înlăturată critica potrivit căreia nu se mai datorează suma de 61.714,3 euro întrucât partea adversă şi-a ridicat bunurile, pe simplul aspect că reclamanta pârâtă a achiesat la pretenţiile precizate.
În speţă nu a fost clarificată situaţia exactă a îmbunătăţirilor şi investiţiilor efectuate de pârâta reclamantă şi care reveneau de drept reclamantei pârâte, determinat de achiesarea la cuantumul pretenţiilor şi mai ales a plăţii integrale a sumei de 61.714,3 euro.
Nu a fost exercitat de instanţă un rol activ, în condiţiile şi limitele dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., fiind necesar a fi cerut părţilor să prezinte explicaţii şi să facă precizări suplimentare, să depună acte noi, precum şi să fie puse în dezbaterea lor, orice împrejurare de fapt şi de drept, chiar dacă nu sunt evidenţiate în cereri principale, reconvenţionale sau întâmpinări.
Plata sumei de 61.714,3 euro se impun a fi regăsită în contravaloarea îmbunătăţirilor şi investiţiilor care îi revin reclamantei pârâte, urmând a fi verificate toate susţinerile părţilor, cu respectarea în egală măsură a dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.
Deşi recurenta pârâtă SC F.C. SRL a fost citată în mod legal cu menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru în sumă de 10.133 lei, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. d) raportat la art. 11 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 146/1997 şi a timbrului judiciar în sumă de 5 lei stabilit conform art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995, aceasta nu a îndeplinit obligaţia timbrării, urmând ca recursul să fie anulat ca netimbrat.
Pentru aceste raţiuni urmează a admite recursul reclamantei SC C.HG SRL împotriva deciziei comerciale nr. 168 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. pe care o va casa în parte şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului pentru această parte.
De asemenea urmează a anula ca netimbrat recursul pârâtei SC F.C. SRL Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.HG SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 168 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează în parte şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC F.C. SRL Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1280/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1338/2010. Comercial → |
|---|
