ICCJ. Decizia nr. 1051/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1051/2010
Dosar nr. 3304/1/2009
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 14 aprilie 2009, contestatoarea SC T.S. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Comunei Bahnea, anularea deciziei nr. 249 din 3 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea contestaţiei se susţine că instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre reţinând o greşeală materială prin omiterea cercetării unuia din motivele de recurs respectiv a poziţiei exprimată prin întâmpinare de consiliul local care a expus în mod real desfăşurarea evenimentelor.
Instanţa de recurs nu a analizat această poziţie exprimată, astfel încât să-şi fundamenteze soluţia pe înscrisurile şi probele administrate.
Analizând contestaţia în anulare în raport cu prevederile legale incidente, aceasta se constată a fi nefondată.
Prin acţiunea înregistrată la 25 ianuarie 2005, reclamanta contestatoare în prezenta pricină a solicitat să se constate prelungirea contractului de închiriere încheiat cu Consiliul Local al comunei Bahnea, acţiune respinsă de instanţele de fond ale căror soluţii au fost confirmate prin Decizia a cărei anulare se cere.
Decizia nr. 249 din 3 februarie 2009 a analizat motivele de recurs evocate statuând asupra poziţiei pe care locatorul a avut-o la momentul la care contractul de închiriere a ajuns la termen 27 ianuarie 2005 şi asupra condiţiilor impuse de art. 1432 C. civ. pentru tacita relocaţiune.
Instanţa de recurs nu a analizat şi poziţia ulterioară a locatarului, care la termenul din 14 octombrie 2008 (după mai bine de 3 ani) îşi manifestă acordul în prelungirea contractului, întrucât actul care-şi produce efecte este acela din 18 noiembrie 2004 semnată de primar, în calitate de reprezentant al consiliului local, precum a făcut-o prin întâmpinarea evocată şi primarul actual, în calitate de reprezentant al consiliului local.
Pe de altă parte, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de retractare pentru situaţii limitative prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Decizia instanţei de recurs, pentru a fi anulată, trebuia să fie rezultatul unei greşeli materiale, nu a unei greşite interpretări a probelor, pentru că recursului îi este exclus controlul pe temeinicie a hotărârilor pronunţate în apel, sau omisiunii cercetării unui motiv de recurs, nicidecum a poziţiei intimatei faţă de motivele de recurs invocate de recurentă.
Contestatoarea încerca astfel prin evocarea unei situaţii de fapt ce nu poate face obiectul criticii de nelegalitate, să răstoarne o împrejurare de fapt deplin stabilită de instanţele de fond.
În privinţa fundamentării soluţiei pronunţate în recurs pe înscrisurile şi probele administrate în cauză, este de menţionat odată în plus că analiza probatoriilor a fost exclusă instanţei de recurs odată cu abrogarea prevederilor art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de SC T.S. SRL împotriva deciziei nr. 249 din 3 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T.S. SRL Târgu Mureş, împotriva deciziei nr. 249 din 3 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1048/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1054/2010. Comercial → |
|---|
