ICCJ. Decizia nr. 1067/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1067/2010
Dosar nr. 1378/1259/2008
Şedinţa publică de la 16 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş a chemat în judecată pe pârâta SC S. SRL Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună repunerea părţilor din contractul de leasing încheiat la data de 14 iunie 2002 în situaţia executării contractului, să fie obligată pârâta să respecte obligaţiile contractuale conform contractului de leasing din 14 iunie 2002.
La data de 21 ianuarie 2000, reclamanta şi-a precizat acţiunea solicitând repunerea părţilor în situaţia continuării contractului de leasing începând cu a 28-a rată; obligarea pârâtei să pună la dispoziţia utilizatorului imobilului în litigiu; obligarea pârâtei să respecte dreptul de opţiune al reclamantei.
Prin sentinţa comercială nr. 252/C din 25 februarie 2009 Tribunalul Comercial Argeş a admis excepţia autorităţii de lucru, respingând cererea reclamantei SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între reclamanta SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea şi pârâta SC S. SRL Bucureşti au existat mai multe litigii în legătură cu respectivul contract, despre care mai multe instanţe, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, au statuat asupra nevalabilităţii lui.
Sub acest aspect o primă categorie de litigii a avut ca obiect pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare pentru imobilul teren şi construcţie situat în Călimăneşti, iar Tribunalul Vâlcea a respins această cerere prin sentinţa nr. 432 din 14 mai 2007, reţinând că reclamanta nu are dreptul să ceară încheierea contractului de vânzare - cumpărare, cât timp nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumelor reprezentând rate neachitate şi penalităţi, hotărâre ce a rămas definitivă în urma respingerii apelului reclamantei prin Decizia nr. 129/A/C din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti şi devenită irevocabilă în urma constatării nulităţii cererii de recurs prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 27 mai 2008.
De asemenea, prin sentinţa nr. 440/C din 23 aprilie 2007 rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 76/2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Comercial Argeş a respins acţiunea formulată de SC C.H. SRL privind valabilitatea contractului de leasing imobiliar din 14 iunie 2002 iar în subsidiar constatarea nulităţii clauzelor contractuale prevăzute în capitolul 4 pct. 7 lit. a) şi b), reţinându-se în motivare că este neîntemeiat capătul de acţiune având ca obiect „constatarea valabilităţii contractului de leasing imobiliar”, iar clauza prevăzută la cap. 4 pct. 7 vizând rezilierea de drept a contractului în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de către utilizator, ca fiind valabilă.
În acelaşi sens, Tribunalul Comercial Argeş pentru a pronunţa sentinţa comercială nr. 252/C din 25 februarie 2009 a reţinut o altă categorie de litigii ce au avut ca obiect contestaţia la executarea silită, fiind pronunţate două hotărâri judecătoreşti cu privire la aceasta.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 687 din 26 octombrie 2009 pronunţată de Judecătoria Brezoi în Dosarul nr. R/706/2005 s-a admis contestaţia la executare formulată de SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea în contradictoriu cu intimata SC S. SRL Bucureşti şi s-a dispus asigurarea formelor de executare formulate în dosarul de executare din 2004 reţinându-se în motivare că executarea silită s-a pornit fără rezoluţiunea contractului de leasing încheiat între părţi să fie operat.
Totodată s-a constatat că prin sentinţa civilă nr. 799 din 3 octombrie 2007 pronunţată de Judecătoria Brezoi în Dosarul nr. 679/198/2006 s-a respins contestaţia la executare formulată de SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea în contradictoriu cu intimata SC S. SRL reţinându-se faptul că la data de 31 decembrie 2005 a expirat contractul de leasing şi că după acest moment contractul a fost învestit cu formulă executorie sentinţa pronunţată de Judecătoria Brezoi a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea urmare a pronunţării Deciziei nr. 168 din 25 februarie 2008 de către Tribunalul Vâlcea.
Faţă de cele ce preced, Tribunalul Comercial Argeş pentru a pronunţa sentinţa nr. 252/C din 25 februarie 2009 a reţinut că cerinţa prevăzută de art. 1201 C. civ. a existenţei aceleiaşi cauze, nu priveşte denumirea acţiunii soluţionate, ci natura sau specificul raportului juridic supus judecăţii, a drepturilor şi obligaţiilor ivite între aceleaşi părţi care, sunt soluţionate prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
La data de 13 martie 2009 reclamanta SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea a declarat apel împotriva sentinţei nr. 252/C din 25 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală, considerând că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea pe excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât sentinţa nr. 440/2007 a avut ca obiect acţiunea în constatare şi că nu s-a ţinut cont de sentinţa nr. 687/2005, susţinând că principiul de drept pe care se întemeiază cauza de faţă este cu totul diferit faţă de cele invocate în cererile soluţionate anterior.
Prin Decizia nr. 64/A/C din 3 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea împotriva sentinţei nr. 252/C din 25 februarie 2009 a Tribunalului Comercial Argeş, reţinându-se ca fiind corectă soluţia primei instanţe de a constata autoritatea de lucru judecat, deoarece a intrat în puterea de lucru judecat, că a încetat contractul de leasing prin rezilierea de drept; că ulterior a încetat şi prin expirarea duratei contractului şi că reclamanta, fiind în culpă, nu poate pretinde să opteze pentru cumpărarea imobilului.
Curtea de Apel Piteşti a apreciat că instanţa de fond a reţinut corect că autoritatea de lucru judecat există faţă de sentinţa nr. 440/C/2007, întrucât acest litigiu a avut obiect „să se constate valabilitatea contractului de leasing”, neexistând nici o îndoială că părţile noului litigiu sunt aceleaşi şi în aceeaşi calitate cu cele din sentinţa arătată, astfel că în mod corect prima instanţă a stabilit că noua cererea nu mai poate fi verificată pe fond asupra ei statuându-se definitiv prin sentinţa nr. 440/C/2007.
Nu poate fi primită nici critica apelantei prin care invocă faptul că sentinţa nr. 687/2005 ar fi stabilit că rezilierea contractului de leasing nu ar fi intervenit, deoarece prezenta cerere nu are acelaşi obiect cu sentinţa menţionată, pentru ca apelanta să se poată prevala de ea.
Împotriva Deciziei nr. 64/A/C din 3 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti reclamanta SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea a declarat recurs solicitând admiterea recursului, desfiinţarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta - reclamantă a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9, criticând decizia din apel sub cele trei aspecte în sensul că - hotărârea cuprinde motive contradictorii odată ce uneori se consideră că respectivul contract a încetat de drept, dar şi prin ajungere la termen.
- greşita interpretare a actului juridic al părţilor întrucât atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au considerat „esenţial să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise de hotărârea ulterioară”; modalitatea de analiză a raporturilor dintre părţi prin enumerarea litigiilor anterioare considerându-se greşită.
- greşita aplicare a legii şi interpretarea greşită a raporturilor dintre părţi, întrucât scopul acţiunilor promovate şi soluţionate anterior este diferit.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
1. Prima critică, deşi vizează dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate di reţinută, întrucât hotărârea instanţei de apel, nu cuprinde motive contradictorii aşa cum consideră recurenta - reclamantă, instanţa de apel analizând existenţa identităţii celor 3 elemente ale lucrului judecat (părţi, obiect, cauză) între litigiul de faţă şi cele trei hotărâri irevocabile, a justificat menţinerea soluţiei primei instanţe în ceea ce priveşte existenţa autorităţii lucrului judecat nefiind în contradicţie cu nici un alt motiv pe care instanţa de apel l-ar fi reţinut în decizie.
Ce-a de-a doua critică referitoare la reglementările pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. este nefondată, întrucât instanţa de apel a răspuns apărărilor şi criticilor formulate de reclamantă fără a o interpretare greşită actului dedus judecăţii şi fără a schimba natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv a contractului de leasing încheiat între SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea şi SC S. SRL Bucureşti.
Se poate reţine că acest motiv poate fi susţinut în recurs atunci când deşi din conţinutul actului rezultă cu certitudine natura şi înţelesul pe care părţile le-au dat clauzelor înserate, instanţa de apel ar fi reţinut un alt act juridic sau conţinut.
Simpla nemulţumire a recurentei faţă de menţinerea soluţiei privind autoritatea de lucru judecat „să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii” nu poate duce la concluzia că, în speţă, ar fi incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Nu poate fi reţinută nici cea-a de-a treia critică privind dispoziţiile art. 304 pct. 9, deoarece decizia recurată are temei legal, instanţa de apel aplicând în mod judicios prevederile art. 1201 C. civ. potrivit cărora „este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are aceleaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceiaşi calitate”.
Pentru toate argumentele de fapt şi de drept expuse mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte apreciază ca fiind legală hotărârea recurată şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul reclamantei SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.H. SRL - prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea împotriva Deciziei nr. 64/A-C din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1034/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1073/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
