ICCJ. Decizia nr. 1090/2010. Comercial. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1090/2010
Dosar nr. 4958/62/2007
Şedinţa publică de la 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov la data de 3 decembrie 2008, reclamanta M.S. SCM a chemat în judecată pe pârâţii B.F.I. şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov , solicitând a se dispune:
1.-anularea parţială a Actului Constitutiv al M.S. SCM nr. 883 din 12 octombrie 2005 în sensul înlăturării menţiunii că pârâtul B.F.I. este membru cooperator fondator;
2.-anularea parţială a Hotărârea A.G.A. din 5 decembrie 2005 de majorare a capitalului social;
3.-anularea parţială a Actului adiţional al M.S. SCM din data de 19 ianuarie 2006 care s-a majorat capitalul social în ceea ce priveşte mărimea capitalului cu părţile sociale achiziţionate de pârâtul nr. 1;
4.-anularea părţilor sociale care sunt înregistrate pe numele pârâtului nr. 1.
5.-reducerea capitalului social cu contravaloarea părţilor sociale anulate.
6.-înscrierea hotărârii la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov
7.-cu cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea din 10 octombrie 2007 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov în baza prevederilor art. 5, 6, 7 din Legea nr. 26/1990 modificată, aceasta fiind scoasă din cauză.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2349/C din 3 decembrie 2008, a respins acţiunea.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 42/Ap din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a respins apelul, ca nefondat.
A reţinut că eroarea în întocmirea listei cu membrii cooperatori putea fi invocată, pe calea contestaţiei, într-un anumit termen. După trecerea acestui termen, s-a desfăşurat adunarea generală în care a fost aprobat numărul de părţi sociale pentru fiecare cooperator.
Argumentul invocat de reclamantă în concluziile scrise depuse la fond, că numai membrii cooperatori aveau dreptul de a formula contestaţii şi nu organizaţia cooperatistă, care are la îndemână calea dreptului comun a fost înlăturat. Organizaţia cooperatistă este alcătuită din membrii cooperatori, astfel că în cazul sesizării unei erori chiar persoanele care au întocmit lista aveau dreptul de a formula contestaţie, în calitatea lor de membrii cooperatori. Neformularea vreunei contestaţii în termenul prevăzut de lege şi aprobarea de către adunarea generală a membrilor cooperatori a actelor constitutive cuprinzând membrii cooperatori şi cotele de participare a acestora la capitalul social dovedeşte însuşirea listei prevăzute în art. 117 alin. (2), astfel că actul constitutiv nu mai poate fi anulat sub acest aspect.
S-a remarcat că hotărârea adunării generale de aprobare a actului constitutiv nu a fost atacată în termenul legal prevăzut de art. 44 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, astfel că aceasta a rămas definitivă, fiind obligatorie pentru toţi membrii cooperatori. În prezent, această hotărâre nu ar mai putea fi anulată pentru motivele invocate de reclamantă în acţiune, eroarea asupra persoanei fiind un motiv de nulitate relativă şi nu absolută.
Totodată, este evident că în perioada 1996 - 2005 pârâtul a participat la majorări succesive de capital social şi a cumpărat acţiuni de la persoanele care s-au retras, operaţiuni pe care nu le-ar fi putut realiza decât în calitate de acţionar al cooperativei, rezultând deci, că anterior adoptării noului act constitutiv pârâtul deţinea această calitate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 2349/C din 3 decembrie 2008 cu consecinţa schimbării în tot a acesteia şi a admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulată.
În subsidiar, în măsura în care recursul nu va fi admis a solicitat diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată acordate intimatului- pârât.
A susţinut, în esenţă, fără a încadra criticile în vreunul dintre motivele de recurs, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile Legii nr. 1/2005 critici care pot fi, deci, încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., limite în care se va soluţiona recursul.
Astfel, a arătat că potrivit art. 117 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, în termen de 30 de zile de la data afişării, membrii cooperatori pot înainta contestaţii privind includerea sau neincluderea unor persoane pe listele afişate, care vor fi soluţionate de către organizaţiile cooperatiste respective, în maximum 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei.
Hotărârea organizaţiei cooperatiste poate fi atacată în justiţie, conform legii.
Din interpretarea literală a acestui text rezultă evident că eventualele contestaţii privind includerea sau neincluderea unor persoane pe listele afişate, pot fi formulate numai de membrii cooperatori, iar organizaţia cooperatistă are doar competenţa de a soluţiona aceste contestaţii într-un termen de 30 de zile de la înregistrare, printr-o hotărâre, care poate fi atacată în justiţie.
Prin urmare, de vreme ce legea specială nu prevede că procedura de mai sus va fi urmată şi de organizaţia cooperatistă, atunci această entitate juridică are deschisă doar calea dreptului comun.
În legătură cu motivarea potrivit căreia neatacarea hotărârii adunării generale, de aprobare a actului constitutiv în termenul legal conferă acesteia un caracter definitiv, instanţa de apel trebuia să observe că prin acţiunea introductivă a fost atacat chiar actul constitutiv, care reprezintă hotărârea unanimă a tuturor asociaţilor, neexistând un act distinct în acest sens al adunării generale, actul constitutiv producând efecte similare cu ale unei asemenea hotărâri chiar dacă ar exista.
Totodată, pe fondul delimitării cauzelor de nulitate, instanţa de apel nu a avut în vedere în integralitate dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ. potrivit cărora eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, în afară numai când consideraţia persoanei este cauza principală pentru care s-a făcut convenţia.
În cauza dedusă judecăţii, cooptarea intimatului - pârât s-a făcut în considerarea calităţii sale de cooperator pe care trebuia să o aibă, potrivit Legii nr. 1/2005, la data reorganizării cooperativei, respectiv la 12 octombrie 2005.
Cât priveşte dovada calităţii de membru cooperator, probele confirmă o altă situaţie de fapt, chiar dacă s-ar admite că există o cerere de primire în cooperativă în 1990, deoarece intimatul- pârât şi-a pierdut calitatea la 31 iulie 1993, când şi-a încetat activitatea la cooperativă, în condiţiile art. 91 din Legea nr. 11/1970, modificată prin Legea nr. 130/1990.
Greşit a reţinut instanţa de apel că nu se poate reţine valabil că intimatul- pârât nu şi-ar fi pierdut calitatea de membru cooperator, neexistând o aprobare a conducerii, deşi acest fapt rezultă din carnetul de muncă (poziţia 36), iar potrivit Statutului cadru al cooperaţiei meşteşugăreşti înregistrat sub nr. 2611 din 2 iulie 1990, aprobat în Adunarea generală la 28 iunie 1991, calitatea de membru cooperator încetează în cazul retragerii sau transferului din cooperativă (art. 21).
De altfel, chiar revenirea în cooperativă pentru o perioadă scurtă de timp la 1 septembrie 1993 până la 31 octombrie 1993, confirmă această situaţie de fapt, această cerere fiind şi respinsă de Adunarea generală din 27 octombrie 1993.
În fine, a arătat că instanţa de apel nu trebuia să ia în considerare nici concluziile expertizei care nu sunt concludente sub acest aspect, în lipsa unei cereri de primire în cooperativă.
Cât priveşte cheltuielile de judecată acordate intimatului- pârât reprezentând onorariu de avocat consideră că sunt prea mari în raport cu volumul de muncă şi complexitatea cauzei.
Intimatul- pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
În primul rând trebuie arătat că recursul nu este devolutiv, astfel încât reaprecierea probelor cu acte şi expertiză, privind stabilirea calităţii de membru cooperator a intimatului- pârât, nu poate fi făcută în acest cadru procesual, instanţa de recurs verificând legalitatea hotărârii cu raportare la situaţia de fapt astfel cum a fost deja stabilită de către instanţa de apel.
Pe de altă parte, considerentele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii pronunţată în apel au fost reţinerea calităţii de membru cooperator în perioada 1996 - 2005 şi neatacarea listei cu membrii cooperatori, întocmită conform art. 117 alin. (2) din Legea nr. 1/2005 de către ceilalţi membrii cooperatori, în temeiul art. 117 alin. (4) din aceiaşi lege şi nu de către recurenta- reclamantă, încât nu se poate reţine interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 117 alin. (4) din Lege, din această perspectivă.
Ceea ce a avut în vedere instanţa de apel, în esenţă, este faptul că atât timp cât legea prevede o procedură separată, anterioară, de contestare a listei, neparcursă, nu se mai poate invoca în cadrul acţiunii în constatare a nulităţii actelor constitutive care s-au bazat pe conţinutul acestei liste, aspecte care ţin de nevalabilitatea acestui act cu valoare juridică, fiind, deci, lipsită de relevanţă juridică calificarea nulităţii, atât timp cât legiuitorul a prevăzut un anumit termen în care această listă trebuia contestată.
Prin urmare, soluţia de respingere a apelului şi de menţinere a hotărârii primei instanţe este legală.
Cât priveşte cererea subsidiară de diminuare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat la care a fost obligată prin hotărârea recurată, se reţine că potrivit art. 247 alin. (3) C. proc. civ., textul prevede posibilitatea şi nu obligaţia instanţei de apel de a reduce onorariul avocaţilor, faţă de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat, verificarea cuantumului sub acest aspect, direct în recurs, ţinând de aprecieri de fapt, situaţie care, de asemenea, nu poate face obiectul cenzurii în recurs.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta - reclamantă va fi obligată la cheltuielile de judecată din recurs având în vedere culpa sa procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta M.S. SCM Braşov, împotriva Deciziei Curţii de Apel Braşov nr. 42 din 30 aprilie 2009 , ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului - pârât B.F.I. suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1089/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1092/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
