ICCJ. Decizia nr. 1102/2010. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1102/2010
Dosar nr. 5724/1/2009
Şedinţa publică de la 17 martie 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele
Contestatoarea SC S.A. SRL Bucureşti a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei comerciale nr. 3632 din 03 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în Dosarul nr. 3797/121/2006 invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Intimata S.C.D.P. Fălticeni a invocat, prin întâmpinare excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, invocând dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II a C. prom. civ.
Conform art. 137 C. proc. civ. Înalta Curte se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocate.
Prin Decizia comercială nr. 3632 din 03 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în Dosarul nr. 3797/121/2006 s-a respins recursul declarat de reclamanta S.C.D.P. Fălticeni împotriva Deciziei comerciale nr. 7 din 30 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat. S-a admis recursul declarat de pârâta SC A.S. SRL Botoşani împotriva aceleiaşi decizii. S-a modificat decizia recurată în sensul că s-au respins apelurile formulate de reclamantă şi pârâta SC S.A. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 1687 din 29 iunie 2007 a Tribunalului Galaţi, pe care o menţinut-o. A fost obligată recurenta reclamanta S.C.D.P. Fălticeni la 3.000 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâta SC A.S. SRL Botoşani.
Contestaţia în anulare este tardiv formulată.
Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În speţă, decizia criticată face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită întrucât prin această decizie, respingându-se recursul reclamantei şi admiţându-se recursul declarat de pârâta SC A.S. SRL, s-a menţinut în totalitate hotărârea primei instanţe, fără a se stabili în sarcina vreuneia din părţi alte obligaţii principale decât cele menţionate în hotărârea instanţei de fond, care să fie susceptibile de executare silită.
Împrejurarea că prin decizia contestată reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea recurentei SC A.S. SRL nu schimbă cu nimic caracterul nesusceptibil de executare silită al acestei decizii. Astfel, prin Decizia nr. 49/1994 pronunţată de C.S.J. în compunerea prevăzută de art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 58/1968, s-a stabilit că în aplicarea disp. art. 319 alin. (2) C. proc. civ. trebuie avute în vedere natura cererilor deduse judecăţii, precum şi modul în care ele au fost rezolvate prin hotărâre; aşa fiind, în situaţia în care, în raport de capetele principale din acţiune, hotărârea este susceptibilă de executare sunt aplicabile disp. art. 319 alin. (2) teza I, iar în caz contrar urmează a se aplica teza a II-a din acelaşi text, chiar dacă prin hotărâre s-a dispus obligarea vreuneia din părţi la plata cheltuielilor de judecată.
În raport de cele arătate, având în vedere faptul că, sub aspectul capetelor principale de cerere deduse judecăţii, decizia pronunţată de instanţa de recurs nu este susceptibilă de executare prin ea însăşi întrucât menţine soluţia instanţei de fond, fără a stabili obligaţii noi în sarcina vreuneia din părţi, dar şi faptul că, potrivit principiului „accesorium sequitur principale", caracterul susceptibil sau nu de executare al unei astfel de decizii se stabileşte în raport de soluţia dată capetelor principale de cerere, iar nu de cea referitoare la cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, rezultă că în cauză termenul de promovare a contestaţiei în anulare se determină potrivit art. 319 alin. (2) teza a doua cod proc. civilă.
Referitor la acest termen, Înalta Curte reţine că pârâta contestatoare a luat cunoştinţă de decizia criticată în ansamblul ei (dispozitiv şi considerente) cel târziu la data de 16 februarie 2009 când a promovat, în temeiul art. 281 C. proc. civ., o cerere de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul Deciziei comerciale nr. 3632/2008 (Dosar nr. 1358/1/2009, secţia comercială), cerere în cuprinsul căreia se face referire inclusiv la considerentele acestei decizii şi care relevă fără echivoc faptul că la data respectivă contestatoarea luase cunoştinţă de decizia criticată.
Mai mult decât atât, contestatoarea a promovat în luna decembrie 2008, pentru aceleaşi considerente ca şi cele invocate în prezenta cauză, o cerere de revizuire a Deciziei nr. 3632/2008 (Dosar nr. 10494/1/2008) cerere a cărei motivare relevă, de asemenea, faptul că pârâta contestatoare luase cunoştinţă de decizia criticată la data la care a solicitat revizuirea.
Faţă de aceste aspecte, este cert faptul că pârâta contestatoare a avut cunoştinţă de decizia pe care o contestă anterior datei de 16 februarie 2009 (când a promovat cererea de îndreptare a erorii materiale în care face referire la dispozitivul şi considerentele deciziei), ori în raport de această dată prezenta contestaţie în anulare a fost formulată după expirarea termenului de 15 zile prev. de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
Cât priveşte termenul de un an prevăzut de dispoziţia legală susmenţionată, aceasta este un termen obiectiv, care marchează limita maximă în timp până la care poate fi formulată contestaţia şi care se ia în considerare atunci când nu se poate stabili, prin orice mijloc de probă, data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre. per a contrario, ori de câte ori poate fi stabilit cu certitudine momentul luării la cunoştinţă a hotărârii criticate, termenul de promovare a contestaţiei în anulare este termenul subiectiv de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
Pentru motivele arătate, se va admite excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare invocată de intima S.C.D.P. Fălticeni.
Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC S.A. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 3632 din 03 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în Dosarul nr. 3797/121/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare invocată de intima S.C.D.P. Fălticeni.
Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC S.A. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 3632 din 03 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în Dosarul nr. 3797/121/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1096/2010. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1107/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
