ICCJ. Decizia nr. 1096/2010. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1096/2010
Dosar nr. 7418/1/2009
Şedinţa publică de la 17 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Secţia comercială, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1530 din 21 mai 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea Cooperatistă Horea, împotriva Deciziei Curţii de Apel Alba-Iulia nr. 68 din 23 mai 2008, reţinând, în esenţă, că, instanţa de apel a realizat o analiză efectivă a cadrului legal aplicabil - Ordinul M.L.P.A.T. şi D.A.P.L. nr. 29/N din 23 decembrie 1993 - şi că ,,raportul de expertiză tehnică întocmit corespunde exigenţelor obiectivelor şi răspunsurilor la obiecţiuni.’’
Recurenta- pârâtă a formulat contestaţie în anularea Deciziei secţiei comerciale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1530 din 21 mai 2009 , în temeiul art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs, dintr-o omisiune sau dintr-o eroare materiala, s-a referit, exclusiv, la conţinutul raportului de expertiză, omiţând să cerceteze nulitatea raportului de contraexpertiză.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., pe care contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia promovată, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În prima ipoteză, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, este de subliniat că această din urmă sintagmă desemnează acea eroare privitoare la aspectele formale ale judecăţii recursului în raport cu datele existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării hotărârii, ceea ce vizează, aşadar, greşeli de fapt involuntare şi nicidecum greşeli de judecată. Or, contestatoarea a încercat să evidenţieze tocmai asemenea erori de judecată, arătând că instanţa de recurs a omis să cerceteze nulitatea raportului de contraexpertiză, aspect intrinsec judecăţii recursului, ce nu poate fi circumscris noţiunii de greşeală materială, în sensul tezei I a art. 318 C. proc. civ.
În cea de a doua ipoteză - omisiunea, din greşeală, a instanţei de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare -
este de observat că, întrucât judecata în calea extraordinară de atac a recursului este limitată la criticile ce corespund, în mod riguros, dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., în prezenta pricină, instanţa a procedat, întocmai, respectiv, examinând decizia atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, astfel cum au fost dezvoltate de către recurenta- pârâtă.
În consecinţă, pentru motivele arătate, urmează ca Înalta Curte să respingă contestaţia în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anularea Deciziei secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1530 din 21 mai 2009, formulată de contestatoarea Societatea Cooperatistă Horea Brad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1092/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1102/2010. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... → |
|---|
