ICCJ. Decizia nr. 1124/2010. Comercial. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1124/2010
Dosar nr. 4719/1/2009
Şedinţa publică de la 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
În recurs, după admiterea contestaţiei în anulare se reţine că prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2007, reclamantele P.I. şi B.F. au solicitat ca în baza sentinţei ce se va pronunţa pârâta SC N. SRL Cajvana reprezentată prin administratori M.D. şi M.I. să fie obligată să-şi ridice construcţiile amplasate pe suprafaţa de 644 mp teren identificată cadastral cu p.f. din C.F. a comunei cadastrale Cajvana.
În motivarea acţiunii, reclamantele arată că sunt proprietarele suprafeţei de 644 mp teren ce se identifică cadastral cu p.f.
Pe acest teren M.G. şi B.T. au ridicat construcţia fără autorizaţie, apoi, după ce au fost obligaţi să ridice acea construcţie prin Decizia nr. 1018/2004 a Curţii de Apel Suceava pe cheltuiala lor au înstrăinat-o cu rea credinţă numiţilor M.D. şi M.I., administratori ai SC N. SRL care sunt rude cu vânzătorii.
Cum hotărârea prin care s-a dispus ridicarea construcţiei este opozabilă noilor proprietari, aşa cum de altfel a considerat şi Judecătoria Rădăuţi prin sentinţa nr. 488 din 9 februarie 2007 apare nejustificată poziţia executorului judecătoresc care refuză să o pună în executare pe considerentul că aceasta nu este opozabilă societăţii pârâte.
Întrucât societatea cumpărătoare este succesoare în drepturile vânzătorilor şi, pentru ca hotărârea să fie opozabilă pârâtei se impune ca aceasta să fie obligată la ridicarea construcţiei, adică să respecte decizia Curţii de Apel Suceava.
S-a mai arătat de reclamante că anterior au solicitat instanţei de judecată calea unei acţiuni pauliene, anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi, însă instanţa de judecată le-a respins acţiunea pe considerentul că pârâta dobânditoare cu titlu particular şi executarea Deciziei nr. 1018/2004 a Curţii de Apel Suceava se poate face şi împotriva terţilor dobânditori, chiar dacă executorul judecătoresc refuză executarea.
Prin sentinţa nr. 4093 din 23 octombrie 2007 Judecătoria Rădăuţi a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Rădăuţi şi pe cale de consecinţă a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Pentru a se pronunţa astfel s-a reţinut că una din părţi este o societate comercială, iar obiectul cauzei este nepatrimonial.
Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, - prin sentinţa nr. 11 din 14 ianuarie 2008 a admis acţiunea şi a obligat pârâta să-şi ridice pe cheltuiala sa construcţiile edificate pe suprafaţa de 644 mp teren situate în intravilanul comuna Cajvana la locul numit „D.C.” identic cu p.f. din C.F. al comunei cadastrale Cajvana.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 744 din 20 februarie 1997 a Judecătoriei Rădăuţi şi din Decizia nr. 1018 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava - ambele irevocabile că reclamantele sunt proprietarele terenului în litigiu, constând în suprafaţa de 644 m2 teren (identic cu p.f. din C.F. a comunei cadastrale Cajvana ).
Tot în mod irevocabil s-a reţinut (prin Decizia nr. 1018 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava), că pe această suprafaţă de teren numiţii M.G. şi B.T. au ridicat o construcţie cu rea - credinţă, cunoscând că terenul aparţine altor persoane şi ignorând interdicţia de a construi dispusă prin hotărâre judecătorească.
Pentru aceste motive, prin decizia evocată s-a admis acţiunea formulată de reclamante şi s-a dispus obligarea pârâţilor M.G. şi B.T. de a ridica pe cheltuiala lor construcţiile edificate pe suprafaţa de 644 m2 teren situat în intravilanul comunei Cajvana la locul numit „D.C." identică cu p.f. din C.F. din C.F. a comunei cadastrale Cajvana .
Ulterior acestui moment, numitul M.G., ignorând şi de această dată hotărârea instanţei, cu rea - credinţă, a înstrăinat către SC N. SRL Cajvana (reprezentată prin M.D. şi I.) construcţia cu privire la care prin Decizia nr. 1018 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava, s-a dispus ridicarea.
Având în vedere că aşa cum s-a arătat anterior, terenul pe care s-a edificat construcţia aflată în prezent în proprietatea pârâtei SC N. SRL Cajvana, aparţine reclamantelor, că acestea şi-au exprimat disponibilitatea de a ceda pârâtei terenul pe care se află construcţia, sub condiţia de a fi despăgubite, că pârâta nu a dat curs acestui demers.
În această situaţie s-a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 494 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ.
Curtea de Apel Suceava, s ecţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, - prin Decizia nr. 107 din 15 septembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâta SC N. SRL Cajvana, a desfiinţat sentinţa Tribunalului Suceava şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Rădăuţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar, a reţinut că acţiunea reclamantelor priveşte apărarea unui drept real imobiliar, fiind astfel de necontestat caracterul său patrimonial, în acest sens pronunţându-se şi Decizia nr. 32/2008 a secţiilor unite a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În atare situaţie având în vedere valoarea litigiului dedus judecăţii în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 şi art. 2 pct. 9 lit. a) şi art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. competenţa aparţine Judecătoriei Rădăuţi.
Cu privire la recursul reclamantelor, Înalta Curte în considerarea dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ. care prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor, a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Rădăuţi.
Astfel prin sentinţa nr. 4093 din 23 octombrie 2007 Judecătoria Rădăuţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat.
La data declinării nu era pronunţată decizia secţiilor unite şi nu poate avea efect retroactiv cu atât mai mult cu cât declinarea de competenţă a devenit irevocabilă.
În aceste condiţii competenţa de soluţionare a fondului cauzei aparţine Tribunalului Suceava, astfel că în mod greşit instanţa de apel a procedat la desfiinţarea sentinţei criticate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantele P.I. şi B.F. împotriva Deciziei nr. 107 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1121/2010. Comercial. întoarcere executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1125/2010. Comercial. Conflict de... → |
|---|
